Totul pleaca de la OM - ECOLOGISMUL

Una dintre modele cele mai tenace ale ultimilor ani este privirea la Tv. a posturilor cu filme documentare. Cine vrea să „dea bine” nu se uită nici la Acasă, nici la Otv, doar la National Geografic sau Discovery. Superficială ca orice modă. Vă propun însă următorul exerciţiu: priviţi cu atenţie o săptămână Animal Planet sau oricare alt post care prezintă documentare cu viaţa animalelor! După entuziasmul creat de profesionalismul acestor filme, observi însă, o chestie stranie. Vezi o sumedenie de specii, de la viruşi şi bacterii la elefanţi. Ele sunt înfăţişate, cum zice Dan C. Mihăilescu, cu o „corectitudine politică” aplicată zoologicului. Corectitudine zoologică. Toate animalele repugnante, de la ţânţar la rechin, de la şobolan la viperă, de la gândacul scârbos de bucătărie la gândacul de Colorado, trebuie prezentate ca simpatice, drăguţe, nevinovate, utile, Doamne fereşte să crezi că lupul sau mistreţul ar fi periculoase pentru om. Ei bine, în toată această mulţime de animale „pozitive” există o singură specie înfăţişată negativ, periculoasă, detestabilă: Omul. Este motivul pentru care ecologismul (las la o parte măştile lui uneori chiar violent marxisto-stângiste) este un anti-umanism. Unul extrem de periculos. Ca să nu fiu greşit înţeles, menţionez degrabă că sunt un mare iubitor de natură şi de animale, că n-am avut niciodată câini de rasă, ci numai potăi simpatice, luate de pe stradă şi pisoi găsiţi abandonaţi pe cine ştie unde. Asta nu mă poate face să uit că, fiind creştin, trebuie să văd în Om încununarea Creaţiei şi nu-l pot coborî la rangul de Terminator al biosferei. De altfel, manipularea ideologică a meteorologiei şi ecologiei au fost de mult denunţate în analize complete. Din păcate, la noi asemenea discuţii nu apar într-o presă imbecilizată. Acum un ceas ascultam la radio o emisiune despre grădinile noastre zoologice. Câţiva oameni cu suflete generoase, dar obişnuiţi să gândească cu prefabricate lozinci se grăbesc să deplângă traiul animalelor în aceste grădini. (mă refer la ideea în sine, nu la cazurile concrete, din păcate insalubre din România). Deşi n-ar fi greu de observat că pentru un animal traiul într-un Zoo e mult mai prielnic decât cel în libertate (noţiune morală aplicată abuziv animalelor): are asigurată hrana, e ferit de duşmani, are asigurat partenerul de reproducere şamd. Revin însă la anti-umanismul fundamental al acestor documentare impecabil realizate tehnic. Ele sunt, desigur, extrem de instructive, dar filozofia lor este pe termen lung nocivă. Moda occidentală care a făcut pui şi la papagalii noştri din „High life” a şobolanilor sau reptilelor ca animale de companie este doar una din multele aberaţii ale vremii în care trăim. În doze homeopatice, aceste posturi tv. ne induc ideea că e ruşine să fii om (cum e ruşine, cf corectitudinii politice, să fii alb, creştin, bărbat, european, heterosexual convins şamd), mult mai interesant e să fii gândac. (unde eşti tu Kafka, tată, ca punând mâna pe ei…. Nu vreau să sugerez decât un minimum de mefienţă la privirea admirativă a unor astfel de programe, bune pentru satisfăcut curiozitatea. Completarea lor cu o sănătoasă lectură din clasicii greci ai Filzofiei sau din Pateric, adică din orice text care spune la urma urmei, asemenea Antigonei că printre minunile lumii nici una nu depăşeşte minunea denumită OM