Acest nume a fost adoptat în 1862, după fondarea statului-naţiune prin unirea celor două Principate româneşti, Valahia şi Moldova, în 1859.
Abrevierea internaţională: ROU.
Imnul
"DEŞTEAPTĂ-TE ROMÂNE!"
Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată, croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!
Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţa-n libertate ori moarte!" strigă toţi.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrămi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne de Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!
Preoţi, cu crucea-n frunte căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!
Versurile imnului naţional aparţin lui Andrei Mureşanu (1816-1863), poet de factură romantică, ziarist, traducător, un adevărat tribun al epocii marcate de Revoluţia de la 1848.
Muzica a fost compusă de Anton Pann (1796-1854), poet şi etnograf, om de mare cultură, cântăreţ şi autor de manuale de muzică.
Poemul "Un răsunet" al lui Andrei Mureşanu, redactat şi publicat în timpul Revoluţiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflăm cântat pentru prima oară pe data de 29 iunie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Ţara Românească Revoluţia a izbucnit pe 11 iunie). Poemul va deveni imn sub titlul "Deşteaptă-te, române!", câştigându-şi instantaneu gloria recunoscută datorită mesajului energic şi mobilizator pe care-l conţine. Începând din 1848, "Deşteaptă-te, române!" a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), cât şi în cel al primului şi celui de-al doilea Război Mondial.
Imediat după instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost forţat să abdice, "Deşteaptă-te, române!", ca şi alte marşuri şi cântece patriotice, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare.
Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revoluţiei anticomuniste, imnul s-a înălţat pe străzi, însoţind uriaşele mase de oameni, risipind frica de moarte şi unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn naţional a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestanţilor.
Mesajul imnului "Deşteaptă-te, române!" este în acelaşi timp social şi naţional; social, deoarece impune o permanentă stare de vigilenţă pentru a asigura tranziţia către o lume nouă; naţional, deoarece alătură această deşteptare tradiţiei istorice. Imnul conţine acest sublim "acum ori niciodată", prezent în toate imnurile naţionale, de la "paion"-ul cu care grecii au luptat la Marathon şi Salamina până la "Marseilleza" Revoluţiei franceze.
Invocarea destinului naţional este culmea cea mai înaltă pe care un popor o poate atinge în zborul său către divinitate. Acest "acum ori niciodată" concentrează toate energiile vitale, mobilizând la maximum. Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe, primele trei şi ultima dintre ele fiind cântate la ocazii festive.
Pe lângă acest imn, românii mai au "Hora Unirii", scris în 1855 de marele poet Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost cântat în timpul unirii Principatelor (1859) şi, în general, în toate ocaziile când românii aspiră la uniune şi armonie. "Hora Unirii" este cântat pe ritmul unui dans lent, dar energic, ce reuneşte întreaga adunare. Dansul în cerc (hora) este el însuşi un vechi ritual, simbolizând comunitatea spirituală, egalitatea şi dorinţa românilor de a trăi laolaltă.
Situarea: în sud-estul Europei Centrale, în nordul Peninsulei Balcanice, pe Dunărea inferioară.
 |
Granitele
Hotarele României însumează în total 3 149,9 km. Două treimi din acestea (2 064,4 km) sunt determinate de Dunăre şi de râurile Prut şi Tisa sau urmează linia ţărmului Mării Negre, în timp ce o treime (1 085,5 km) reprezintă graniţa terestră. Apele teritoriale române se întind până la 12 mile marine în largul Mării Negre.
Vecinătăţi
România se învecinează cu cinci state, cel de-al şaselea vecin fiind Marea Neagră. La NE şi E are graniţă cu Republica Moldova (681,3 km), la N şi E cu Ucraina (649,4 km), la SE cu Marea Neagră (193,5 km), la S cu Bulgaria (631,3 km), la SV cu Serbia şi Muntenegru (546,4 km) şi la V cu Ungaria (448,0 km).
 |
Suprafaţa
Este de 238 391 kmp, comparabilă cu cea a Marii Britanii, ceea ce situează România pe locul 80 în lume şi pe locul 12 în Europa ca mărime.
România are o formă ovală, întinzându-se pe 735 km de la vest la est şi pe 530 km de la nord la sud.
Distribuţia suprafeţei: teritoriu arabil (39,2%), păduri (28%), pajişti şi fâneţe (20,5%), vii şi livezi (2,3%), clădiri, drumuri şi şosele (4,5%), ape şi iazuri (3,7%), alte zone (1,8%).
Relieful
Relieful României nu este doar variat, dar şi armonios distribuit. Relieful este aranjat în trei mari etaje, bine diferenţiate: cel mai înalt reprezentat de Munţii Carpaţi, cel de mijloc de Subcarpaţi, dealuri şi podişuri, iar cel mai jos reprezentat de câmpii, de văile râurilor şi Delta Dunării. Principala caracteristică a reliefului românesc este dispunerea sa în formă de amfiteatru.
Munţii se întind în formă de arc în partea centrală, acoperind 31% din suprafaţă, dealurile şi podişurile, 36%, iar câmpiile ce se întind în sudul şi în vestul ţării, aprox. 33%.
Râurile.
Reţeaua de râuri are formă radială, 98% dintre râuri izvorând din Munţii Carpaţi şi vărsându-se, direct sau prin intermediul altor râuri, în Dunare. Dunărea, al doilea fluviu ca lungime din Europa (2860 km, din care 1075 km pe teritoriul României), se varsă în Marea Neagră prin trei braţe (Chilia, Sulina şi Sfântu Gheorghe), formând o deltă. Principalele râuri sunt: Mureş (761 km), Prut (742 km pe teritoriul României), Olt (615 km), Siret (559 km), Ialomiţa (417 km), Someş (376 km) şi Argeş (350 km).
Lacurile.
Există în jur de 3500 de lacuri, însă doar 0.9% dintre ele au o suprafaţă ce depăşeşte 1 km pătrat. Cele mai importante sunt lacurile provenite din fostele lagune de pe malul Mării Negre (Razim 425 km pătraţi, Sinoe 171 km pătraţi) şi lacurile formate de-a lungul malurilor Dunării (Oltenia 22 km pătraţi, Brates 21 km pătraţi). Lacurile glaciare se intâlnesc în Munţii Carpaţi (Lacul Bucura, cu o suprafaţă de 10,8 ha este cel mai mare dintre ele). În afară de acestea, mai există lacuri de acumulare, importante pentru puterea energetică pe care o înmagazinează, cele mai importante fiind cele de pe Dunăre la Porţile de Fier II (40.000 ha) şi Porţile de Fier I (10.000 ha, dar cu un volum de apă de 2.400 milioane metri cubi - de trei ori mai mult decât la Porţile de Fier II), dar şi cel de la Stânca-Costeşti (5,900 ha) pe Prut şi de la Izvoru Muntelui pe râul Bicaz (3.100 ha).
Clima
Clima României este determinată în primul rând de poziţia ei pe glob, la jumătatea distanţei dintre Pol şi Ecuator, fiind străbătută de paralela de 45˚, precum şi de poziţia sa geografică pe continent, la aproximativ 2000 km de Oceanul Atlantic, 1000 km de Marea Baltică, 400 km de Marea Adriatică şi riverană cu Marea Neagră. Aceste particularităţi conferă climei un caracter temperat continental.
Relieful ţării are un rol esenţial în delimitarea zonelor şi etajelor climatice. Munţii Carpaţi formează o barieră care separă climatele continentale aspre din est de cele din vest de tip oceanic şi adriatic.
Dealurile şi podişurile atenuează, la rândul lor, extremele climatice ca potenţial hidrotermic. Câmpiile şi luncile mari din sudul ţării sunt culoare deschise pentru curenţii atmosferici, totuşi, se manifestă o influenţă carpatică de ameliorare a exceselor climatice.
La scara ţării, valorile medii multianuale (100 ani) ale temperaturilor medii anuale, sunt cuprinse între -2,7˚C la 2500 m altitudine şi 11,4˚C în sud-est (Constanţa), iar mediile sumei precipitaţiilor – tot ca valori multianuale – sunt între 385,5 mm şi 500,9 mm în sud-est (la Constanţa, respectiv la Călăraşi) şi între 1000-1200 mm în zona montană.
Din punct de vedere al indicelui de ariditate (R) (ca raport între suma precipitaţiilor anuale şi evapotranspiraţia potenţială), teritoriul României se încadrează în zonele semiaride, uscat-sub-umede şi umede cu R 0,20.
În concluzie, clima României este de tip temperat-continental, cu 4 anotimpuri şi este marcată de influenţe ale climatelor stepice din est, adriatice din sud-vest, oceanice din vest şi nord-vest, păstrându-şi totuşi identitatea climatului carpato-ponto-danubian.
Împărţirea administrativă
Conform articolului 3 din Constituţie, teritoriul României are o organizare administrativă pe comune, oraşe şi judeţe.
România are 41 de judeţe, plus municipiul-capitală Bucureşti care are un statut similar cu acela de judeţ. Un judeţ are, în medie, o suprafaţă de 5 800 m.p. şi o populaţie de 500 000 de locuitori.
Capitala
Bucureşti este cel mai important şi cel mai populat oraş al României, fiind centrul politic, administrativ, economic al ţării. Este situat în S-SE României. Oraşul se întinde pe o suprafaţă de 228 kmp şi are 1.924.959 de locuitori (la 1 iulie 2005; sursa: Institutul Naţional de Statistică)(reprezentând 9% din totalul populaţiei ţării şi 15% din populaţia urbană), fiind al treilea oraş ca număr de locuitori din regiune, după Atena şi Istanbul. Oraşul Bucureşti a fost prima oară menţionat în 1459, ca şi cetate de scaun a Ţării Româneşti sub domnia lui Vlad Ţepes, deşi aşezarea datează încă din secolul al XIV-lea. Între secolele XVII-XIX, Bucureşti a fost capitala Ţării Româneşti, iar în 1862 a devenit capitala României.
Oraşele principale
Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Constanţa, Timişoara, Craiova, Galaţi, Braşov, Ploieşti, Brăila, Oradea, Bacău, Piteşti, Arad, Sibiu, RAMNICU VALCEA.
Populaţia: 21.623.849 (1 iulie 2005; sursa: Institutul Naţional de Statistică)
Ca populaţie, România este a 43-a ţară în lume şi a 9-a în Europa. 54.9% din populaţie locuieşte în oraşe şi localităţi şi 45.1% în zona rurală. Populaţia masculină reprezintă 48.8% şi cea feminină 51.2% din totalul locuitorilor.
Naţionalităţi: români 89,5%, unguri (inclusiv secui) 6,6%, rromi (ţigani) 2,5%, alţii 1,4%
Religia: ortodocşi: 86,8%, romano-catolici 4,7%, reformaţi 3,2%, penticostali 1,5%, alţii 3,8%.
Limba oficială: limba română, limba maternă pentru 91% din populaţia ţării. Minorităţile etnice sunt libere să-şi utilizeze limba maternă în şcoli, administraţie, sistemul juridic, presă, cultură etc. Limba maghiară este vorbită de cea mai numeroasă minoritate etnică, iar limba germană de minoritatea germană (saşi şi şvabi). Principalele limbi străine care circulă în prezent în România sunt engleza, franceza şi germana.
Moneda naţională
Moneda naţională oficială în România este (din 1867) leul (leul românesc). Numele (omonim cu denumirea animalului leu) vine de la Löwentaler (care avea figura unui leu pe revers), moneda de argint pusă în circulaţie în Olanda începând cu secolul al XVI-lea, după care a devenit moneda de evaluare. Subdiviziunea leu-ului este ban-ul, 1 leu = 100 de bani. Începând cu 1991, inflaţia a scos practic din uz această subdiviziune a leului.
Convertibilitatea internă a leului a fost introdusă în noiembrie 1991. Rata de schimb pentru leu este variabilă. Actuala liberalizare monetară a intrat în vigoare din februarie 1998. Orice cetăţean român este liber să efectueze tranzacţii valutare pentru orice sume de bani.
Începând cu data de 1 iulie 2005, a fost introdus în circulaţie leul nou, obţinut prin tăierea a patru zerouri din coada leului vechi (1 leu nou = 10.000 lei vechi). De asemenea, a fost reintrodusă subdiviziunea leului - banul. Există monede de 1, 5, 10 si 50 bani şi bancnote de 1, 5, 10, 50, 100 şi 500 de lei.
Ziua naţională
În 1990, 1 Decembrie a fost proclamată ziua naţională. Această zi reprezintă aniversarea Marii Unirii de la Alba Iulia, din 1918, când s-a votat unirea Transilvaniei cu România, moment care marchează unirea tuturor românilor într-un singur stat şi realizarea unităţii statului-naţiune român.
Sărbători legale
1 şi 2 ianuarie (Anul Nou), a doua zi de Paşte, 1 Mai, 1 Decembrie - Ziua naţională, şi 25 şi 26 decembrie (Crăciunul).
Ora oficială
Ora Est Europeană (GMT + 2 ore). Din 1979, fusul orar de vară (GMT + 3 ore) se aplică începând cu ultima duminică a lunii martie până în ultima duminică a lunii octombrie. România are acelaşi fus orar ca şi Republica Moldova, Finlanda, Grecia, Israel, Egipt şi Republica Sud Africană.
Forma de guvernământ: republică.
Statut: membră NATO; membră UE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu