Uitandu-ma pe bloguri observ acesta( zic eu) interesanta concluzie , d-na respectiva are o parere de respectat, cititi si trageti concluzia care credeti ca va este pe plac, iata citatul:
" Am primit dulci reproşuri că nu am postat nimic pentru 8 martie. Spun sincer că o consider una dintre cele mai stupide sărbători din calendarul nostru laic. Aş atrage atenţia doar înflăcăraţilor patrioţi care abhoră Valenteine’s Day că şi 8 martie are exact aceeaşi detestabilă sorginte americană. Dar nu asta este important cât spectacolul dezagreabil al cohortelor de doamne îndreptându-se spre crâşme sau localuri de striptease masculin (există ceva mai urât, de bărbaţi deveniţi brusc galanţi după ce tot anul au fost de un grobianism feroce, de politicieni veniţi să câştige voturile genului sensibil… Dar nu despre asta voiam să scriu… Mă uit la emisiunea lui Tabără şi mă şochează o duduie (cuvânt folosit înadins) pe care moderatorul o prezintă drept doctorand în studii de gen şi politolog. La care dumneaei replică ţâfnos: „doctorandă” şi „politoloagă”. Deci aşa… sună minunat, ascultaţi pe silabe: po-li-to-loa-gă. Până acolo să meargă orbirea imbecilităţii numite „corectitudine politică”, încât să nu-ţi dai seama ce oribil sună numele feminizat cu forţa al unor meserii? Stimate doamne, eu cred că sigura cale de a vă apăra feminitatea nu este să deveniţi…oloage, ci să vă afirmaţi feminitatea, sună frumos „doamna doctor”, mult mai frumos decât „doctoră” sau, Doamne fereşte „doctoreasă”. „doctoriţă” sau mai ştiu eu cum. Iar psihologă, ginecologă, şi astrologă lăsaţi-le în muzeul de ciudăţenii ale limbii. Limba română este o limbă profund feminină (dna Irina Petraş are o demonstraţie superbă în acest sens) şi dacă nu are nume pentru unele meserii, mai ales unele care să sune eufonic, să n-o forţăm. Lipsim astfel femininul de unul dintre atributele sale fundamentale: frumuseţea. Ştiu că trăim într-o oximoronică estetică a urâtului, că, de la modă la vocabular, şi domnişoarele cultivă urâţenia masculinizată (iar bărbaţii, în compensaţie, se feminizează în cabinetele de cosmetică), e ciudat să le auzi înjurând temeinic de organul masculin, fără măcar să sesizeze inadvertenţa… Dar nu prin această masculinizare întru urât cred eu că se câştigă drepturi egale. În alte limbi, franceză sau engleză de pildă, e relativ uşor să formezi femininele unor meserii. În româna noastră conservatoare e mai greu. Şi asta înseamnă, paradoxal, un elogiu adus feminităţii profunde. Adică păstrării identităţii feminine, nu amestecul în indistinctul „al treilea sex”. Prostia dnei Simone de Bauvoir că femeie devii, nu te naşti e unul dintre caraghioslâcurile unei culturi muribunde, în derivă. Pentru că m-am ambalat, enervându-mă prostia duduii respective, să închei cu o neaoşă romanţă care spune: iubesc femeia, care-i femeie, a lumii cheie….
Savuraţi mucenicii, care au forma infinitului, şi aprindeţi o lumânare pentru cei de pe vremea când femeia era femeie şi bărbatul bărbat, fără complicaţii! "
" Am primit dulci reproşuri că nu am postat nimic pentru 8 martie. Spun sincer că o consider una dintre cele mai stupide sărbători din calendarul nostru laic. Aş atrage atenţia doar înflăcăraţilor patrioţi care abhoră Valenteine’s Day că şi 8 martie are exact aceeaşi detestabilă sorginte americană. Dar nu asta este important cât spectacolul dezagreabil al cohortelor de doamne îndreptându-se spre crâşme sau localuri de striptease masculin (există ceva mai urât, de bărbaţi deveniţi brusc galanţi după ce tot anul au fost de un grobianism feroce, de politicieni veniţi să câştige voturile genului sensibil… Dar nu despre asta voiam să scriu… Mă uit la emisiunea lui Tabără şi mă şochează o duduie (cuvânt folosit înadins) pe care moderatorul o prezintă drept doctorand în studii de gen şi politolog. La care dumneaei replică ţâfnos: „doctorandă” şi „politoloagă”. Deci aşa… sună minunat, ascultaţi pe silabe: po-li-to-loa-gă. Până acolo să meargă orbirea imbecilităţii numite „corectitudine politică”, încât să nu-ţi dai seama ce oribil sună numele feminizat cu forţa al unor meserii? Stimate doamne, eu cred că sigura cale de a vă apăra feminitatea nu este să deveniţi…oloage, ci să vă afirmaţi feminitatea, sună frumos „doamna doctor”, mult mai frumos decât „doctoră” sau, Doamne fereşte „doctoreasă”. „doctoriţă” sau mai ştiu eu cum. Iar psihologă, ginecologă, şi astrologă lăsaţi-le în muzeul de ciudăţenii ale limbii. Limba română este o limbă profund feminină (dna Irina Petraş are o demonstraţie superbă în acest sens) şi dacă nu are nume pentru unele meserii, mai ales unele care să sune eufonic, să n-o forţăm. Lipsim astfel femininul de unul dintre atributele sale fundamentale: frumuseţea. Ştiu că trăim într-o oximoronică estetică a urâtului, că, de la modă la vocabular, şi domnişoarele cultivă urâţenia masculinizată (iar bărbaţii, în compensaţie, se feminizează în cabinetele de cosmetică), e ciudat să le auzi înjurând temeinic de organul masculin, fără măcar să sesizeze inadvertenţa… Dar nu prin această masculinizare întru urât cred eu că se câştigă drepturi egale. În alte limbi, franceză sau engleză de pildă, e relativ uşor să formezi femininele unor meserii. În româna noastră conservatoare e mai greu. Şi asta înseamnă, paradoxal, un elogiu adus feminităţii profunde. Adică păstrării identităţii feminine, nu amestecul în indistinctul „al treilea sex”. Prostia dnei Simone de Bauvoir că femeie devii, nu te naşti e unul dintre caraghioslâcurile unei culturi muribunde, în derivă. Pentru că m-am ambalat, enervându-mă prostia duduii respective, să închei cu o neaoşă romanţă care spune: iubesc femeia, care-i femeie, a lumii cheie….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu