vineri, 21 martie 2008

Discul de la NASA



Bai, fratilor, e groasa rau! De fapt, subtire! Mai stiti planeta aia mare si frumoasa, care - Galilei credea ca - are urechi? De fapt, prin telescopul lui amarit, dar inovator, asta vedea omul. Dar sa revin: aveam si noi o planeta mai meseriasa, cu o tona de inele si, iaca dracu', au inceput sa se subtieze!
Poza de mai sus a fost trimisa catre NASA (si postata pe science.nasa.gov) de catre un astronom amator din Puerto Rico. Dar stati linistiti la telescoapele voastre, omul era chiar mai amator decit se credea: nu se intimpla nimic grav.

Nu ii fura nimeni inelele planetei, tot ce se intimpla este ca, la fiecare 14-15 ani, geometria sistemului solar face in asa fel incit sa vedem, de pe Terra, inelele dintr-o parte (pe muchie, ca sa spunem asa). Imaginati-va ca tineti un disc din ala vechi, LP (sau din asta nou, DVD) in asa fel incit sa-l vedeti "de sus". Adica vedeti tot discul. Daca-l inclinati incet-incet, ajungeti sa-l vedeti din lateral. Iar daca e foarte subtire, de fapt in acea pozitie ajungeti sa nu-l mai vedeti deloc. Asta se intimpla, acum, si cu inelele lui Saturn.

Si apropo de comparatia cu discurile mai vechi sau mai noi: inelele se intind de la vreo 6000 pina la 120.000 de kilometri deasupra atmosferei planetei. Si au o grosime medie de 20 de metri. Adica, daca am reduce inelele la dimensiunile unui DVD (12 cm), ar avea o grosime de 20 de nanometri. De vreo cinci mii de ori mai subtire ca un fir de par uman. Subtire, cum spuneam!

Iar astronomul amator n-ar trebui sa se simta prea rau, se afla intr-o companie selecta. Si Galilei a luat teapa asta, mai ales ca el vedea doar disparitia "urechilor". Dar macar italianul a prevazut reaparitia lor, desi habar n-avea ce erau ele…


Niciun comentariu: