vineri, 30 ianuarie 2009

6 cele mai jenante situatii in timpul sexului

Indiferent ca esti o amatoare sau o adevarata profesionista in domeniu, cand vine vorba de momente jenante, nimeni nu scapa. Dar nu e cazul sa intri in pamant sau sa rosesti. Ai de ales: ori le ignori, ori incerci sa le rezolvi… cumva.

1. Sexul poate fi neindemanatic

Daca, in mod accidental, ajungi sa dai cap in cap cu partenerul tau, va trageti de par sau primesti ori dai un cot in ochi, este important sa retii ca miscarile voastre nu sunt la fel de bine orchestrate precum o simfonie.

Aceste mici (sau mai mari) incidente va poate face sa pierdeti controlul sau chiar sa va desincronizati din momentul de pasiune. Dar o puteti oricand lua de la capat, nu?

2. O vezica plina nu e distractiva

Pentru majoritatea oamenilor, nu e nici un moment mai rau sa-si “tina” vezica urinara decat in timpul sexului. Si totusi ei prefera sa indure o partida de sex aproape dureroasa decat sa ceara o scurta pauza pentru a merge la toaleta. Nu crezi ca nevoile tale fiziologice au prioritate?

3. Trupurile dezbracate… fac zgomote
Corpurile transpirate pot prinde aer intre ele pe masura ce va miscati in timpul actului sexual. Iar sunetele care rezulta pot fi de-a dreptul bizare. Cel mai bine ar fi sa ignori!

4. “Versurile sexuale” nu se compun peste noapte

Ca mai tot ce tine de sex, practica este cea care duce la perfectiune. Acelasi lucru se intampla si in cazul “discutiilor” erotice. Pot fi necesare chiar cateva repetitii ca sa stii exact cum va suna ceea ce vrei sa-i spui partenerului tau. Indiferent ca vrei sa folosesti un limbaj murdar, ori unul tandru.

5. Respiratie nu tocmai proaspata
Indiferent ca respiratia ta e cea care are un miros urat, ori te “molipsesti” de la cea a partenerului, dorinta de a va saruta inevitabil scade. Incearca sa ii explici partenerului, in cazul in care el e vinovatul, ca o respiratie mai proaspata va va face pe amandoi sa va simtiti mai bine.

Ofera-i o guma, o bomboana mentolata sau propune-i sa luati o pauza sa va spalati pe dinti. Incearca sa ai un ton cat mai jucaus ca sa nu se simta jignit.

6. Betia nu e intotdeauna sexy

Cel mai bine ar fi sa te abtii de la orice rendez-vous sexual daca ai baut cateva pahare in plus. Si asta nu doar din cauza ca s-ar putea sa nu-ti mai amintesti nimic mai tarziu, dar cine stie de ce fapta regretabila vei fi in stare.

Tu prin ce situatii stanjenitoare ai trecut in timpul sexului?

Autor: Mihaela Enache sursa:http://www.csid.ro

joi, 29 ianuarie 2009

Primele semnale inainte de sex


Sexul e precedat, de obicei, de anumite semnale. Nu trebuie sa stii prea multe ca sa iti dai seama de ce se intampla, trebuie doar sa fii foarte atent.
Sexul e cea mai intima forma de atractie dintre doua persoane. Atingerile, limbajul corpului, mangaierile si sarutarile sunt cel mai frecvente semne ca e ceva activitate in zona. Toate acestea sunt precedate de banalul flirt, cu care incercam sa transmitem alte semnale, care sa ne duca la momentul dorit. Semnalele sunt diferite, in functie de sex.

De la privit la pipait

Putem sa ne incepem flirtul discret sau direct. Direct inseamna cu contact fizic, in timp ce flirtul discret presupune anumite tactici, pornind cu o privire seducatoare. Puteti incerca ultima varianta, uitandu-va timp de trei secunde la cel/cea vizat/a. Iti intorci apoi privirea si te intorci la ea, cand se uita in alta parte. Poti sa si zambesti, dar foarte usor. Urmeaza apropierea, pentru ca, pana la urma, cineva trebuie sa sparga gheata. Apropierea e foarte importanta, pentru ca daca da gres, totul se termina. De obicei, pentru a se apropia de barbati, femeile folosesc scuza cu aprinsul tigarii.

Cum transmite femeia semnale?

Desi ne inchipuim ca barbatul face primul pas, de obicei, ne inselam. Sexologii cred ca, de fapt, femeile fac primul pas, fie ca e vorba de un banal dans. Asa le arata barbatilor ca sunt disponibile. Femeile mai pot sa isi treaca usor limba peste buze, sa isi mangaie obrazul sau sa isi treaca mana prin par. Daca au un pahar in mana, fii atent si la felul cum isi misca degetele pe marginea acestuia.

Conversatia si sarutul

Un barbat va incerca sa impresioneze o femeie cu reusitele lui, in timp ce aceasta ii va arata semnale prin care il accepta sau il refuza. Daca se uita in alta parte des, inseamna ca incearca sa te evite. Primul contact ii va apartine de asemenea, in cele mai multe cazuri, tot ei. Iti va aranja cravata, camasa sau se va lipi de tine. Urmeaza cateva atingeri pe mana si... totul e stabilit. Sarutul e pe drum, iar asta e semn aproape clar de ceva activitate.

sursa: http://stirileprotv.ro

E-mail-ul inteligent nu are nevoie de adresa destinatarului


Expertii IT ai Universitatii Standford din SUA au perfectionat un sistem de corespondenta electronica care poate determina pentru cine este creat un email, chiar daca expeditorul nu cunoaste adresa destinatarului.

Denumita SEAmail (expediere semantica a mesajelor), tehnologia foloseste fraze si conexiuni intre cuvinte pentru a depista persoana care trebuie sa primeasca un e-mail. Profesorul Michael Genesereth de la Universitatea Stanford si colegii sai au inceput testarea acestui sistem cu ani in urma. Functionarea lui s-a dovedit atat de eficienta, incat anul acesta experimentul va fi extins la aproximativ 6.000 de membri ai Departamentului de Stiinta Computerizata din cadrul Universitatii. Daca se va dovedi incununata de succes, tehnologia de corespondenta electronica semantica va fi implementata in cadrul campusului universitar din Sillicon Valley si “apoi poate chiar sa scara larga”, declara increzator Genesereth. Cateva mari corporatii si-au exprimat deja interesul in contractarea tehnologiei de corespondenta inteligenta.

Sursa: ABC Science din http://www.descopera.ro/

vineri, 23 ianuarie 2009

Interviul pe care l-am acordat portalului LacaşuriOrtodoxe.com referitor la prezenţa cipurilor în paşapoartele biometrice

Categorie: Alte domenii
Autor: Cristian Presură

Introducere:

„Aş vrea să ştiu ce informaţii vor fi stocate pe aceste CIPuri, când şi unde se vor citi şi de către cine. În principiu, eu nu sunt de acord cu folosirea lor. Nu vreau să ştie cineva totul despre mine, chiar dacă nu am de gând să fac nimic rău. Pur şi simplu, consider că este o limitare a libertăţii mele. Sunt lucruri pe care vreau să le păstrez doar pentru mine şi nu sunt de acord cu aceste CIPuri, oricare ar fi scuza pentru care sunt folosite. Nu cred nicio clipă că vor limita violenţa sau infracţiunile." (Anamaria, membră a grupului Lăcaşuri Ortodoxe).


Cristian Presura: Noile paşapoarte biometrice, introduse de la 1 ianuarie 2009, presupun integrarea, în fila informatizată a documentului, a unui CIP electronic ce conţine fotografia titularului, dar în format electronic. Este vorba despre o fotografie color, cu dimensiunile de 35mm/45mm. O altă măsură de identificare constă în încorporarea în CIPul electronic, pe lângă imaginea facială, şi a amprentelor degetelor de la fiecare mână.



KSLCatalin: Domnule Cristian Presura, m-am decis să dezvolt prezentul interviu întrucât acest tip de mesaj, cu care am făcut introducerea, pare să reflecte atitudinea generală a oamenilor, faţă de existenţa şi implementarea noilor dispozitive de monitorizare. Mă refer la noile paşapoarte şi la CIP-uri, sau chiar la eventualele implanturi de CIP-uri - în general. Cunoaşteţi direct problema CIP-urilor şi, în ce măsură sunteţi implicat în acest proiect?

Cristian Presura: Până anul trecut am fost implicat activ în dezvoltarea unor noi tehnici de identificare, mult mai precise şi mult mai sigure decât tehnicile actuale. Momentan sunt implicat parţial în modalităţile de stocare securizată a acestor date.


KSLCatalin: Credeţi că, dacă cineva ar dori să ne spioneze şi să ne controleze, atunci ar implementa un sistem de care ar afla... întreaga lume?

Cristian Presura: Chiar dacă nu vrea, la un moment dat tot se va afla, fiindcă este folosit de toţi! Deci, probabil că dacă vrea, îl va implementa oricum, căci ştie foarte bine ca se va afla...


KSLCatalin: Ar fi cineva interesat să controleze omul în cele mai mici detalii? De ce ?
Cristian Presura: Societatea modernă este foarte eficientă şi are un randament ridicat al muncii. Să nu uităm că avem 2 zile libere pe săptămână şi muncim doar 8 ore pe zi iar, cu banii obtinuţi, putem cumpăra lucruri pe care străbunii noştri puteau doar, cel mult, să le viseze. Imaginaţi-vă: oare am putea construi un televizor cu mâna goală? Sau o aspirină? Nici o viaţă nu ne-ar ajunge şi, totuşi, în practică, nu trebuie să muncim decât câteva zeci de minute pentru a avea bani îndeajuns cât să cumpărăm o aspirină... Societatea modernă este eficientă tehnic. Eficienţa ei, însă, este susţinută prin control.Trebuie să ştim cine-şi plăteşte taxele şi cine nu, cine trebuie să plece cu trenul, să ia marfa etc. Practic, societatea a devenit şi una informaţională unde, cu cât controlul este mai mare, cu atât eficienţa este mai ridicată. Deci, eu cred că există tendinţa intrinsecă de a creşte acest control, dar nu cred că există grupuri de interese în spatele acestei tendinţe. Este un rezultat al dezvoltării tehnologice... Pe de altă parte să nu cădem în extrema în care să credem că această tendinţă de control este de neevitat. Rămâne la latitudinea noastră să limităm aceste tendinţe de control prin legi de exemplu.


KSLCatalin: Credeţi că este doar o eficientizare administrativă şi că mai putem susţine că am fi în continuare fiinţe libere?

Cristian Presura: Da, este o eficientizare administrativă. Însă, după cum ne-au învăţat bine cei ce au suferit în închisorile comuniste, libertatea este în primul rând înăuntrul nostru. Atitudinea noastră faţă de viaţă este expresia acestei libertăţi. Da, rămânem fiinţe libere, cu atât mai mult cu cât acest nou control nu este făcut pentru a ne îngrădi libertăţile sociale ca, libertatea de mişcare, de exemplu. Cel puţin, atâta timp cât nimeni nu profită de el, desigur...


KSLCatalin: Faţă de paşaportul în formă veche, acesta va asigura o permanentă urmărire (în orice moment) ştiind că cele vechi erau „scanate" doar la trecerea peste graniţă. De ce aceste facilităţi de ultimă oră, puse în slujba omenilor dezintersaţi, generatoare de stress? (ca si experimentul cu „marele tunel")
Cristian Presura: Da, aceasta era ideea iniţială (a unei permanente urmăriri). Din păcate nu cred că va fi implementat, din motive sociale şi tehnice. În primul rând, un sistem similar de monitorizare a mai fost încercat inainte pentru a eficientiza procesul de munca. Oamenii însă au avut reacţii negative simţindu-se monitorizaţi permanent, aşa încât, în scurt timp, sistemul a fost eliminat. În al doilea rând, chiar după apariţia actulelor pasapoarte biometrice, un grup de cercetători au arătat că datele de pe noul paşaport pot fi citite uşor de la distanţă, in mod fraudulos! Cu alte cuvinte, orice electronist amator ar fi putut citi datele din paşaportul, din buzunarul meu, să ştie cine sunt şi ce amprentă am! Tehnologia nu este sigură! După un moment de comoţie, inginerii noii tehnologii au venit cu o soluţie de improvizaţie: noul paşaport va avea o copertă de aluminiu, care va „ascunde" datele, de eventualii hoţi (aluminiul este un metal, care se stie că ecranează câmpul electromagnetic al aparatului de citire). Din păcate, sistemul „rezistă" până când titularul deschide paşaportul, dintr-un motiv sau altul. Atunci datele sunt din nou vulnerabile!
Dupa cum am spus, deci, tehnologia nu este încă sigură. Există la ora actuală diverse companii care vin cu tehnologii pentru securizarea acestor date. Unele dintre acestea urmăresc să securizeze datele existente pe cip (prin criptografierea acestora), altele să securizeze transferul lor la o eventuală bază de date (dacă guvernul va vrea să le stocheze, ceea ce e foarte probabil), iar altele să securizeze păstrarea acestora în baza de date. Toate aceste tehnologii nu sunt încă mature. Părerea mea personală este că aici politica a luat-o înaintea tehnologiei....


KSLCatalin: Ce elemente de siguranţă există împotriva multiplicării fizice a CIPurilor?

Cristian Presura: Coperta de aluminiu este cea mai cunoscută. O alta este stocarea pe paşaport, nu a amprentelor propriu-zise, ci a unor date criptate. Cu alte cuvinte, chiar dacă cineva citeşte datele, nu ştie care va fi amprenta.


KSLCatalin:Cum se asigură protecţia bazei de date?
Cristian Presura: Aici, încă nu am auzit de soluţii eficiente - altele decât cele folosite în cadrul băncilor.


KSLCatalin: Cum suntem asiguraţi contra erorilor şi „amestecului" de date, din informaţiile beneficiarilor de paşapoarte?

Cristian Presura: Există câteva proceduri, de scădere a ratei de eroare, ca aceea a înregistrării nu numai a amprentelor ci şi a unor informaţii codate ale aceleiaşi amprente, care să ajute la reconstituirea amprentei în momentul în care o parte din date ar fi pierdute (intr-un fel, o tehnologie asemanatoare celei ce apare în cazul mult-mai cunoscutelor deja CD-uri şi DVD-uri)


KSLCatalin:Când vor fi CIPurile funcţionale şi distribuite către guverne ?
Cristian Presura: Nu ştiu, durează însă sigur câţiva ani.


KSLCatalin: Care este locul unde se vor implanta ?
Cristian Presura: Oops, credeam că vorbim de CIPurile din paşapoarte, care stochează, digital, amprenta, fotografia şi celelalte date personale. La ora actuală, guvernul român nu intenţionează să implanteze niciun fel de CIP în niciun fel de persoane. De remarcat însă că, în Occident, implantarea CIPurilor se discută activ. În Olanda este răspândită pe scară largă implantarea câinilor, cu CIPuri de identificare, în aşa fel încât, cineva care găseşte un câine pierdut, să ştie al cui este. Un alt exemplu este tot Olanda, unde un grup de tineri a acceptat experimental implantarea unor CIPuri, pentru a-şi uşura accesul la o discotecă din Amsterdam. Totuşi, implantarea CIPurilor nu este in vizorul Guvernului Român la ora actuală.


KSLCatalin: Puteţi să ne explicaţi ce principiu de funcţionare are la bază un astfel de CIP şi să-l comparaţi, eventual, cu modele similare?
Cristian Presura: CIPul din paşaport are două componente esenţiale. Prima este o memorie de 32 kilobytes EPROM, care este o memorie non-volatilă - care nu dispare atunci când CIPul nu este alimentat cu energie electrică. În plus, ea este o memorie ROM, ceea ce înseamnă că in principiu va fi scrisă decât o singură dată, atunci când datele sunt puse de oficialităţi în paşaport. Cu toate acestea, memoriile EPROM pot fi sterse prin expunerea la un flux de radiatie ultravioleta.

O a doua componetă este antena CIPului, care este în esenţă, pasivă, adică nu are nevoie de baterie. În momentul în care CIPul ajunge la mai puţin de 10 cm de dispozitivul de citire, antena CIPului captează energia electromagnetică trimisă de acesta (prin efectul de inducţie electromagnetică) şi este astfel în stare să transfere datele, din memoria EPROM către dispozitivul de citire.


KSLCatalin: - În componenţa telefoanelor mobile (mai ales de ultimă generaţie) sau în alte dispozitive ori aparate folosite în mod frecvent, in prezent, există astfel de CIPuri care pot fi atribuite numărului 666? (mi s-a recomandat articolul http://en.wikipedia.org/wiki/QR_Code )

Cristian Presura: În mod normal, informaţia dintr-un astfel de CIP nu are legătură cu numărul 666. Bineînţeles că această combinaţie de cifre poate apărea aleator pe unul dintre milioanele de CIPuri emise, dupa cum poate apărea aleator în orice computer, acolo unde memoria este stocată în diferite colţuri ale sale.


KSLCatalin: - CIPurile vor fi incluse doar în paşapoarte şi buletine sau, în final, vor fi implantate în organismul uman şi, la ce nivel?

Cristian Presura: Momentan ele vor exista doar în paşapoarte. Pe viitor însă, există posibilitatea ca acestea să fie implantate în corpul uman deşi, dacă vor fi implantate, acestea vor lua o formă cu totul diferită. Discuţia este deschisă şi există atât pe masa de lucru a cercetatorilor, cât şi în dezbaterile legiferatorilor. Avantajele ţin, de obicei, de uşuarea administrării (ca de exemplu: plata la magazin, care se poate face automat, numai trecând pe lângă casa de marcat!).

Dezavantajele includ riscuri medicale (corpul trebuie să nu aibă reacţii adverse) şi costuri mai ridicate pentru amplasarea infrastucturii. Trebuie amintită aici, însă, reacţia adversă a cetăţenilor, care simt aceste implantări ca pe o violare a spaţiului lor intim. Atata timp cat Comisia Europeana nu va avea argumente care să arate cu adevărat că implantarea cu CIPuri aduce avantaje majore societăţii, este foarte puţin probabil ca această tehnologie să fie adoptată în următorii zeci de ani.


KSLCatalin:- Ce riscuri ar fi? De fapt, care sunt eventualele puncte pozitive ale acestui sistem, sau negative? Cunoasteti ce date vor fi stocate, sau acestea diferă de la un stat la altul? Se va ajunge la momentul in care fara acest CIP, de exemplu, sa nu te poţi interna într-un spital?
Cristian Presura: Cele mai importante date stocate în CIPul din paşaport sunt, în principiu, poza persoanei şi amprenta fiecărui deget, la care se mai adaugă datele obişuite, ca de exemplu: data naşterii, localitatea de domiciliu etc. Amprentele însă, nu vor fi luate pentru copiii mai mici de 12 ani, căci degetele lor sunt în formare până la această vârstă, iar forma amprentei se schimbă, astfel, în timp. Diferenţe esenţiale nu ştiu să existe, de la stat la stat, cel puţin pentru statele europene. De notat că, în cele mai multe state europene occidentale, paşaportul biometric a fost deja introdus, din anul 2006 fără prea mari comoţii în societate. La inceput Comisiunea Europeana a considerat ca introducerea amprentei este optionala pentru fiecare stat in parte. Totusi, recent, ea recomanda introducerea amprentei in pasaportul biometric. Bineînţeles că se poate ajunge ca cineva fara CIP să nu se interneze în spital, atâta timp cât nu are practic, la el, paşaportul! Numai că, exact acelaşi lucru se poate spune şi despre celelalte acte, în măsura în care acestea sunt necesare ca metodă de identificare (de exemplu buletinul de identitate). Din acesta perpectivă, paşaportul biometric nu se deosebeşte cu nimic de actele obişnuite în prezent.


KSLCatalin: Mulţi dintre cei religioşi, în special, încearcă explicaţia că, acceptând CIPul, acceptăm practic însemnarea cu 666. Vedeţi vreo legătură între aceste două idei: ideea de CIP (implantat sau nu) şi numărul 666?

Cristian Presura: În afară de apariţia aleatoare a acestui număr, într-unul din milioanele de CIPuri ce vor exista, nu văd nicio legătură.


KSLCatalin: Tot cei care duc o luptă mai acidă susţin că, prin aceste CIPuri, ar putea fi controlată chiar şi voinţa omului, fără să îşi dea seama - în viitor (după modelul electrozilor care, se pare, induceau fericirea...). Există acest „pericol" al fericirii induse?

Cristian Presura: Aceste CIPuri, din paşapoarte, nu pot influenţa sub nici o formă mintea umană într-un mod direct. După cum am spus, ele sunt pasive, adică nici măcar nu dispun de o sursă de energie internă, încât să poată radia energie electromagnetică.

Este adevărat, există la ora actuală tehnologii de influenţare a minţii, ca de exemplu implanturile din creier, destinate bolnavilor de Parkinson. Este cunoscut că acestea ameliorează boala, după cum este, la fel de cunoscut şi că ele pot face unele persoane fericite sau nefericite, prin simpla întoarcere a unui buton. Momentan însă, nu vorbim decât despre introducea CIPurilor în paşaport, nu în corpul uman şi, cu atât mai puţin, în creier.


KSLCatalin: Citeam undeva despre faptul că există în cercetare CIPuri care vor putea fi conectate la reţeaua neuronală a creierului, oferind astfel posibilitatea, pentru cei ce controlează biocipul, să înregistreze imagini vizuale şi auditive neuronale, adică exact ce vede şi ce aude subiectul. Pare de necrezut? Şi totuşi, această tehnică este deţinută deja de Agenţia Naţională de Securitate. Încă din 1986, cercetătorii de la Universitatea din Michigan, în colaborare cu AT&T, declarau că sunt pe punctul de a controla complet înregistrările acustice neuronale şi transmiterea de semnale acustice în interiorul creierului, omul putând fi astfel telecomandat.

Cristian Presura: Din păcate, astfel de cercetări există, multe dintre ele având loc însă fără avizul prealabil al unor comisii etice - care abea în ultimii ani au început să apară prin universitati sau institute de cercetare. Tehnologic, se pare că, într-adevăr, multe lucruri s-ar putea face dacă am reuşi să instalăm câteva mii de CIPuri în creier, influenţând astfel zone întregi de neuroni. Putem citi, parţial, ce imagini vizuale ajung la creier, dacă implantăm caţiva electrozi în creierul unei muşte. Tehnica este folosită de cercetători pentru a înţelege ce vede, de fapt, o muscă... Putem la ora actuală introduce implanturi cohleare, care fac posibil auzul la un număr mare de persoane ce şi-au pierdut această capacitate sau nu au avut-o din naştere. Aici vom „telecomanda" neuronii aproape de urechea nefuncţională, neuroni ce trebuie să trimită mai departe semnalul către creier. Cu alte cuvinte, se pot realiza multe lucruri dacă introducem CIPuri în creier, bune sau rele. Momentan însă, discuţia nu se aplică, mai ales că nimeni nu are, în vizorul apropiat, implantarea de CIPuri, decât în pacienţii bolnavi, în stări critice.


KSLCatalin: Se pune acceptarea pe seama necunoaşterii sau a ignoranţei. Imi puteţi spune dacă am dreptate când afirm că exact cel ce are cunoasterea, eventual va accepta. (motivez aceasta şi prin faptul că - exact echivalentul religios al întrebării - adevăratul credincios, deasemnea, ştiind că frica este un păcat şi, avand credinţă în puterea lui Dumnezeu, nu va avea a se teme)?

Cristian Presura: Nu cred ca observatia e valabilă, în general. Aş putea să ştiu mai multe despre paşapoartele biometrice, ca de exemplu că nu sunt încă securizate, şi atunci să duc o campanie de renunţare la ele...


KSLCatalin: Cineva imi spunea: „Nu cred ca există cercetător, care să nu ne arate aspectele pozitive ale muncii sale!" Credeţi că are dreptate?

Cristian Presura: Aveţi dreptate, cercetatorii sunt înclinaţi, de cele mai multe ori, să prezinte aspectele pozitive ale muncii lor. Atenţie deci, când auziţi unul vorbind, fiţi cu cel putin 50% mai sceptic pentru a fi mai aproape de adevar!


KSLCatalin: În această idee, descopăr, puţin glumind, că CIPurile pot avea şi ele un efect pozitiv, prin faptul că pot adăuga ceva bun, în tendiţa unei apropieri care, după cum se vede, există (cel puţin în ceea ce ne priveşte, colaborând la mai multe articole, prezente atât pe www.stiinta.info - care se află în toolbarul nostru, vizitatorii Lăcaşuri Ortodoxe primind astfel în câteva secunde, orice actualizare din domeniul tehnicii şi ştiinţei - cât şi pe LacasuriOrtodoxe.com) între tehnică si Ortodoxie (sau religie, în general). Găsiţi pozitivă şi necesară această apropiere acum, mai mult ca altădată şi credeţi că depărtarea existentă până în prezent, destul de evidentă, se datorează ignoranţei ambelor părţi, vizavi de „domeniul advers" sau unei nepotriviri veşnice?
Cristian Presura: Sincer, cred că este vorba despre o nepotrivire veşnică. Sper să pot discuta despre această relaţie într-o carte pe care o am lucru. Părerea mea este că atâta timp cât se iau elementele esenţiale ale ştiinţei şi religiei, putem vorbi de o complementaritate. De aceea, ambele sunt prezente intre noi, după mii de ani de civilizaţie. Ambele însă, vin cu bagaje adiţionale care se intersectează apoi, cu scântei... de unde deci şi paradigma eternă a religiei în contradicţie cu ştiinţa.


KSLCatalin: În concluzie: putem „scăpa" de coduri de bare, CIPuri şi alte asemenea elemente de control şi monitorizare? O părere personală...

Cristian Presura: Nu, nu cred ca vom scăpa. Mai mult însă, vom fi dezamăgiţi atunci când copiii noştri le vor accepta foarte uşor. Cred că aceste metode de identificare fac parte din această tendinţă de eficientizare a societăţii deşi, atenţie, există şi interese politice meschine în spatele introducerii lor. Ca să fie clar, nu zic că trebuie să le acceptăm, atâta doar, că pe mine nu mă sperie foarte mult.

Dacă însă societatea românească găseşte de cuviinţă că avantajele introducerii lor (subliniate de Guvernul României - de exemplu o aderare mai rapidă la Spaţiul Schengen şi renunţarea la viză pentru America) nu depăşesc celelalte aspecte negative (securizarea datelor, posibilitatea de a fi utilizate intr-un scop ilegitim, etc.) atunci Guvernul României are datoria să asculte de cei care l-au ales...


Multumesc din suflet!

Un material realizat KSLCatalin
ing. pr. (admin. Lacasuri Ortodoxe)


Nota: la interviu s-a lucrat în data de 21 ianuarie 2009, ca urmare a colaborării dintre LacasuriOrtodoxe.com - Stiinta.info , demarată cu mai mult timp în urmă. Mentionam ca, pe grupul de discutii Lacasuri Ortodoxe, s-a facut apel la sugerarea unor intrebari din partea membrilor (astazi aprox. 8500), astfel incat toate au gasit astfel un raspuns.

Vă recomandăm, de asemenea, vizitarea site-ului Stiinta.info sperand ca aveti un motiv in plus, de acum, sa alegeti permanenta informare asupra actualizărilor acestuia, prin descărcarea toolbarului Lacasuri Ortodoxe.

P.S. In urma comentariului unui cititor, am introdus un video cu un documentar TV. Urmariti va rog a doua parte a documentarului, unde se arata cum un amator a fost in stare sa citeasca datele dintr-un pasaport biometric.

Sursa originală: lacasuriortodoxe.com

[www.stiinta.info]



joi, 22 ianuarie 2009

HPV, un microb cunoscut si nu prea

Exista mai mult de 100 de tipuri de Human papillomavirus. Peste 30 dintre acestea se transmit pe cale sexuala si duc la HPV-ul genital. Este asimptomatic - nu stim ca il avem, nu are anumite „semne”. Cel putin 5.000 de femei mor anual in America de cancer de col uterin. Mai bine de 1.000, in Franta. La noi, aproape 2.000. Mult. Enorm. Primul loc in Europa.

S-a vorbit atat in ultima vre­me despre HPV in Romania, dar de fapt nu se stie mai ni­mic. Pana sa incep docu­men­tarea pentru articol, recunosc ca nu stiam ca Human papi­l­lo­­­mavirus este de fapt nume­le unui grup de virusuri care afec­teaza pielea. Tipurile de HVP se numara cu zecile. Unele dintre ele provoaca un soi de negi pe maini sau picioare, altele in zonele genitale.

Dar exista multi oameni care nu au niciodata astfel de simp­tome si nu banuiesc macar ca sunt infectati. Cam 30 dintre aceste tipuri de HPV transmit si provoaca infectia genitala cu HPV. Nu prin schimb de fluide, ci prin simpla atingere a pielii.

In cazurile in care nu exista negii de care va spu­neam, adica in marea parte a situatiilor, au loc schimbari anormale in celulele din colul uterin (schimbari care pot fi detectate de testul Babes Papanicolau).

Am gasit la­mu­riri la medicul ginecolog Raluca Hera, specialist www.ginecologie.ro: „Aceste virusuri care se transmit pe cale sexuala sunt clasificate in tipuri «cu risc scazut» si «cu risc crescut». Ele pot infecta regiunea genitala la barbati si femei: penisul, vulva, anusul, vaginul, colul uterin sau rec­tul.

Tipurile HPV cu risc crescut» pot cauza anomalii ale testului Papanicolau. De asemenea, ele pot conduce la displazie cervicala si cancer al colului uterin, vulvei, vagi­nu­lui, anusului sau penisului. HPV tipurile 16 si 18 cau­zea­za aproximativ 70% din can­ce­rele de col uterin.

Alte tul­pini HPV cu potential malign (canceros) crescut sunt tipu­rile 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58 si 68, a anuntat Or­ganizatia Mondiala a Sana­ta­tii. Tipurile HPV «cu risc sca­zut» pot cauza anormalitati usoare ale testului Papa­ni­co­lau sau condiloame genitale (vegetatii). HPV tipurile 6 si 11 cauzeaza aproximativ 90% din condiloamele genitale”.

Spui HPV, spui confuzie momentan

Cercetarile care au facut legatura intre cancerul de col si infectia genitala cu HPV sunt relativ noi, asa ca este inca o stare de confuzie atat printre pacienti, cat si printre medici, cei care fac campanii sau publicul larg care trebuie sa fie informat.

Ce nu stim noi nimic, dar ce nu stiu ame­ricanii, de exemplu. Intr-un sondaj national, citat de „American Social Health Association”, 70% dintre femei nu au putut spune care este cauza cancerului cervical, iar 76% nu au auzit in viata lor de HPV.

Factorii de risc si lupta cu ei

Majoritatea femeilor si bar­batilor sunt infectati la un mo­ment dat al vietii lor cu acest HPV. In mai toate ca­zurile insa, persoanele infec­tate elimina spontan infectia in aproximativ 6 luni, prin actiunea sistemului imunitar.

Afla mai multe din editia tiparita a revistei Ce se intampla doctore?

sursa: http://www.csid.ro/

marți, 20 ianuarie 2009

In vremuri grele, natura favorizeaza creierul femeilor


Un studiu recent, efectuat de catre cercetatorii de la Universitatea Pittsburgh, a aratat diferenta clara intre modurile in care reactioneaza organismele feminine si cele masculine in conditii extreme. Supuse infometarii, celulelele masculine au tendinta de a conserva proteinele, in timp ce cele feminine aleg sa conserve grasimea.

Insa ce se intampla cu creierul, pentru a carui buna functionare, organismul are nevoie de un set complex de nutrienti? Observatiile care au urmat i-au condus pe cercetatori intr-o singura directie: “Cand vine vorba despre buna functionare a creierului, se pare ca natura a avut mai multa grija de femele”, a declarat Robert Clarck, unul dintre cercetatori, in cadrul unei conferinte de presa. Studiile s-au bazat pe observarea tesuturilor bogate in nutrienti, printre care muschii, depozitele de grasime sau ficatul. In laborator, soarecii cobai masculi care nu au mai fost hraniti timp de 24 de ore au inceput sa manifeste disfunctiuni ale celulelor, a caror activitate a scazut cu 70% la masculi si cu 50% la femei. Neuronii masculini au aratat mai multe semne de autofagie, moment in care celulele isi folosesc elementele vitale pentru a obtine o sursa de energie, in vreme ce neuronii feminini produc mai multe lipide pentru a crea rezerve de grasimi. Rezultatele arata ca in aceste cazuri, neuronii masculini se devoreaza din interior. Alaturi de alte proiecte de cercetare asupra functionarii celulelor, studiul ofera o imagine clara a modului in care reactioneaza organismele celor doua sexe in momentele cheie care implica supravietuirea.

Sursa: Live Science din http://www.descopera.ro/

duminică, 18 ianuarie 2009

De ce insala femeile?

Nu mai e nici un secret: si femeile calca stramb din cand in cand. Doar ca pedeapsa pentru ele este mult mai aspra. Si daca nu e sexul cel care le indeamna la asemenea fapte, atunci care sunt motivele lor? Hai sa aflam!

1. Cauta atentie si afectiune
Femeile, de obicei, nu au legaturi amoroase cu alti barbati din cauza ca simt nevoia de sex. Ele insala, mai intai de toate, pentru ca partenerul lor nu le ofera suficienta atentie si afectiune. Ele au nevoie de o mai mare apropiere fata de partener si de sentimentul ca sunt iubite. O femeie vrea sa stie ca este o prioritate, mai presus de jobul, prietenii si hobby-uri lui.

2. Cauta perfectiunea
Unele femei insala pentru ca vor mereu sa gaseasca ceva mai mult, mai bun. Ele vad in mod constant partile slabe ale partenerului. Dar nemultumirea lor rezulta cel mai probabil din nemultumirea fata de ele insele.

3. Mai mult decat o prietenie
Femeile sunt de prea multe ori in incapacitatea de a stabili clar granitele dintre ele si prietenii lor. Asa ca, de multe ori, se ajunge la flirt. Ele tind sa le permita prietenilor sa se aproprie prea mult, mai ales atunci cand au o problema cu partenerul si au nevoie de un umar de consolare.

Iar rezultatul ecuatiei dintre o femeie ranita si un barbat protector este de multe ori un act sexual. Asta nu inseamna ca o femeie nu ar trebui sa mai aiba prieteni, ci ca partenerul trebuie sa se ingrijeasca sa ii fie cel mai apropiat.

4. Degradare
Multe femei se simt adesea complet neapreciate intr-o relatie. Ele au nevoie de siguranta si incredere, iar aceste lucruri se pot pierde pe parcursul unei relatie. Desi sexul feminin este cel care de cele mai multe ori tine pilonii unei relatii, nimeni pare ca nu observa asta.

In mod sigur, orice femeie ar fi recunoscatoare pentru un compliment sau pentru putin interes in ceea ce priveste viata lor. Dar si mai recunoscatoare ar fi daca barbatii s-ar oferi sa le dea o mana de ajutor ajutor.

Atunci cand o femeie se simte mai degraba mama sau menajera in loc de iubita, cu siguranta cauta satisfactie in alta parte.

sursa: http://www.csid.ro/

vineri, 16 ianuarie 2009

Suntem pe cale sa devenim X-Men


Aproape in fiecare zi suntem asaltati de noutati privitoare la descoperirile din domeniul geneticii. Oamenii de stiinta au devenit capabili sa indice multe gene specifice, responsabile cu silueta, cu longevitatea, cu autovindecarea, cu atitudinea sau memoria. Multi cred ca toate aceste gene pot fi manipulate, efectul fiind obtinerea unor super-mutanti.

Cand este vorba despre manipulare genetica, optiunile sunt aproape nelimitate. Teoretic, daca o gena exista in ADN-ul vreunei specii, ea poate fi extrasa si implementata genomului uman. Acest lucru ar putea insemna dobandirea de catre oameni a unora dintre cele mai remarcabile abilitati din lumea animala: vederea pe timp de noapte, agilitate impresionanta sau posibilitatea de a respira sub apa. Precedentul unor astfel de schimbari radicale deja exista. Soarecilor de laborator, spre exemplu, li s-a implementat cu succes abilitatea oamenilor de a vedea in culori. Daca animalele pot fi manipulate astfel incat sa dobandeasca trasaturi umane, atunci cu siguranta si oamenii pot suferi mutatii care sa le ofere trasaturi dezirabile din randul animalelor.

Privind mult in viitor, exista chiar posibilitatea de modificare atat de drastica a genomului uman, incat o noua specie de super-oameni sa apara. Teama care stapaneste domeniul ingineriei genetice este aceea ca, de vreme ce genele sunt transmisibile la urmasi, acestia, impreuna cu toate generatiile succesoare, ar poseda si ar transmite mai departe trasaturile modificate. Este unul din principalele motive pentru care asemenea practici sunt momentan respinse; ele ar putea conduce la alterarea ireversibila a intregii specii umane.

Cu toate acesta, oamenii de stiinta se intreaba daca ar fi chiar un lucru rau sa imbunatateasca rasa omeneasca. Cum ar fi daca o procedura relativ simpla ar putea face ca un individ si urmasii sai sa fie mai iubitori, mai inteligenti si mai cerebrali? Momentan, cercetatorii folosesc terapia prin gene in incercarea de a starpi bolile, dar tot ei se intreaba daca nu cumva omenirea ar putea avea mai multe de castigat eliminandu-se razboaiele prin manipularea oamenilor in sensul de a-i face mai putin insetati de sange, mai putin ostili si mai flexibili in gandire.

Sursa: DailyGalaxy din http://www.descopera.ro

Cecenii, ultimii rebeli


In urma cu nici 20 de ani, nu se cunostea mai nimic despre acest popor. A aparut de niciunde pe ecranele televizoarelor, in cadrul buletinelor de stiri si in editiiile tiparite ale publicatiilor de pretutindeni. Un popor fascinant, dur, mandru si stravechi precum vantul care musca iarna din piscurile Muntelui Darial… Fratii lupilor si vulturilor din Caucaz, cecenii si-au facut din dorinta lor nestavilita de libertate crezul suprem care i-a ajutat intotdeauna sa supravietuiasca!

Istorie multa, violenta pe masura…

In monumentala lucrare “Arhipelagul Gulag”, fostul dizident rus Alexandr Soljenitan (1918-2008) face apologia unuia dintre nenumaratele popoare incluse fortat in Uniunea Sovietica a acelor timpuri, cecenii. Un popor alcatuit din oameni darzi, care au ramas neinfranti de duritatea si asprimea inumana a conditiilor din lagarele din Siberia si Kazahstan. Nimeni si nimic nu i-a putut infrange sau umili vreodata. Conform marturiilor lui Soljenitan, dintre toate natiile tinute in lagar, autoritatile se temeau doar de ceceni. Erau singurii ocoliti chiar de catre neinduratoarele cadre ale KGB-ului, singurii care nu acceptau si dispretuiau fatis ideologia aberanta si valorile gaunoase impuse zilnic in fata oricarui cetatean al URSS-ului de catre demonul rosu al comunismului. Multi erau executati, dar forta lor ca popor dinstinct nu slabea deloc. Cu incapatanare surda, cecenii continuau sa sfideze deschis puterea sovietelor. Ce anume era in fiinta oricarui cecen de il facea atat de dur si neinduplecat in fata imensei masini de exterminare reprezentata cu brio de structurile de control ale puterii Sovietelor? De ce pana si in zilele noastre nu se lasa umiliti si asimilati, in ciuda recentelor conflicte armate devastatoare? De ce in fostul spatiu ex-sovietic exista inca zicala “Un caucazian face cat 10 oameni normali, iar un gruzin sau un cecen fac cat 10 caucazieni”? O scurta dar interesanta incursiune in istoria si cultura acestui popor, ne va oferi unele raspunsuri edificatoare…

Marele caucazolog francez Georges Dumézil (1898-1986) spunea despre ceceni ca, alaturi de georgieni, sunt cei mai vechi locuitori ai Caucazului. Nu fara temei. Pe teritoriul actual al Ceceniei s-au descoperit urme ale unor asezari umane vechi de peste 10.000 de ani. Limba cecena, alaturi de ingusa, este inclusa in grupul Nord-Estic al familiei ligvistice caucaziene, grup care mai cuprinde alte 26 de limbi distincte. Cecena prezinta similaritudini cu unele limbi antice, precum limba vorbita in regatul mesopotamian Urartu, etrusca si limba bascilor din Muntii Pirinei. Impreuna cu ingusii, cecenii fac parte din stravechiul grup paleocaucazian Vainakh (Poporul nostru), component la randu-i al ansambului Nakh care, pe langa ceceni, mai cuprinde populatiile Bat si Kist din Georgia, Akkhia din Dagestan si Orskhoi, disparuta ca entitate culturala dupa emigrarea populatiei respective in Turcia. Stramosii cecenilor si ingusilor au fost Gargarii, care au facut parte din puternicul regat caucazian Albania (fara nicio legatura cu albanezii din Balcani). Gargarii s-au facut apoi remarcati in istorie prin luptele cu romanii. Impotriva lor, Pompei a intreprins o campanie militara in Muntii Caucaz soldata cu numeroase esecuri. Prezenta femeilor inarmate in randul gargarilor aduce noi date asupra formei de democratie militara in care traiau stramosii cecenilor de azi. Ingusii, cei mai apropiati etnic de ceceni se autodenumesc si in prezent Galghai, in onoarea stramosilor care au pus pe fuga legiunile romane.

Inca de pe atunci, urmasii razboinicilor gargari au opus o rezistenta muta si darza in fata valurilor de invadatori care s-au revarsat spre tinuturile de la poalele Caucazului de Nord. Au facut fata invaziilor hunilor, avarilor, arabilor, khazarilor, mongolilor, tatarilor, persanilor si turcilor cu aceeasi inversunare tipica popoarelor din Caucaz. Au luptat in trecut si cu vecinii lor, georgienii si cazacii crestini, precum si cu kalmucii budisti. Au strabatut astfel veacurile fara a fi supusi niciodata in adevaratul sens al cuvantului. Aici s-a nascut lupta de gherila. Cecenii atacau si hartuiau armatele celor care le calcau tara, refugiindu-se in muntii lor inaccesibili, atunci cand erau coplesiti de multimea dusmanilor. De multe ori dispareau in stepa, intorcandu-se in satele lor cand primejdia trecuse. Si-au exercitat astfel extraordinara capacitate de rezistenta in special impotriva Imperiilor Otoman si Tarist, dand dovada de dragostea absoluta de libertate, care a ajuns sa reprezinte cea mai importanta trasatura de caracter a acestui popor. Intre ei, cecenii se numesc Nohci; denumirea de “ceceni” le-a fost data de rusi, care s-au inspirat de la satul Cecen-Aul, unde aveau loc intalnirile anuale intre conducatorii tuturor clanurilor.

Musulmani si nu prea…

Cecenii au practicat la inceput o forma de religie naiva bazata pe politeism si samanism caucazian. Paganismul cecen a ramas prezent si astazi in cadrul unei societati traditionale unde islamul, in ciuda imaginii date de stirile de la televizor, nu a reusit sa se impuna total. In prezent, cecenii inca se jura pe Soare, apa, pamant, foc sau diversi arbori, ca o reminiscenta vie a stravechiului paganism caucazian. O alta marturie a acestuia ramane cultul zeitatilor pagane tribale, Dela, Tusholi, Myatzil, Sieli, Yerdy, Gurmet-Tsuu, Erdzeli, Tamyz Yerdy. Apoi, pentru o perioada de cateva secole, s-au considerat crestini, crestinismul ortodox intrand in Cecenia din regatele georgiene. Abundenta de morminte crestine, precum si prezenta numelui de Zhaar (cruce) certifica din plin acest lucru. La mijlocul Evului Mediu, inexplicabil, cecenii au abandonat crestinismul, intorcandu-se la vechile practice pagane si la slavirea stramosilor sau divinitatilor tutelare ale familiei, vetrei, razboiului.

Pe acest fond spiritual, Islamul isi face aparitia tarziu, in pragul anului 1500, facilitat de schimburile economice si comerciale, precum si de legaturile politice cu Imperiul Otoman, Hanatul Crimeei si Persia. Tipul de Islam imbratisat de ceceni a fost Sufismul, cea mai blanda doctrina a Islamului, care propavaduieste cautarea continua a lui Dumenzeu, bunavointa si toleranta fata de alte religii. Vechile moschei de aici au peretii pictati cu imagini de calareti, arme, cai, lupi si pasari. Dupa cum se stie, in Islam este interzisa reprezentarea de fiinte vii. Conform analistilor politici ai situatiei prezente din Cecenia, majoritatea cecenilor au urmarit doar sa lupte pentru libertate si identitate culturala, iar de acest lucru au profitat gruparile islamiste radicale, adepte ale introducerii Wahhabismului, cea mai represiva forma de islam, originara din Arabia Saudita. Acestia au incercat deseori discreditarea Sufismului.

Cecenii traiesc si in zilele noastre impartiti in 131 de clanuri, denumite Teipe. Puterea traditionala era tripartita, fiind impartita in mod egal intre inteleptii clanurilor, sefii de Teipe si liderii religiosi. Dar, la fel ca ingusii, cecenii traiesc intr-o societate foarte egalitarista. Analistii militari au constatat pe acesta cale ca popoarele caucaziene cu sistem social putin ierarhizat au opus cea mai indarjita rezistenta invadatorilor. Legislatia sovietica nu a inlocuit aici niciodata adevaratele legi nescrise ale locurilor, asa zisele Adat. Legile rusilor nu au putut sterge nici traditiile razboinice pe baza carora este cladita acesta societate originala, care imbina rafinamentul cu violenta codificata. Principala virtute cultivata in inimile cecenilor, de cand sunt mici copii, este Yakh. Folclorul cecen a pastrat conceptul de Yakh in baladele, cantecele si legendele sale. “Fie ca nici o mama sa nu aiba un copil fara de Yakh”, clameaza cea mai des uzitata urare cecena. Yakh inglobeaza in sine calitati precum decenta, curaj, modestie si dispret afisat fata de moarte sau pericole.

Viata dura intr-un mediu ostil si saracacios, precum si atacurile neostoite a numeroaselor populatii dusmane, i-au facut pe ceceni sa dezvolte un respect deosebit fata de conceptul de munca grea. Acesta este descris de catre Khianal, idealul de munca obsteasca si intrajutorare a clanurilor de ceceni. Cat de puternic este inca Khianal in inimile asprilor munteni din Darial s-a vazut in timpul alunecarilor de teren din anii 1991-1993 din localitatea Nozhai Yurt. Atunci toti cecenii din intreaga lume si-au donat jumatate din avere conform codului nescris Adat pentru ajutorare celor afectati.

Nokhchalah sau barbatul perfect

Intelepciunea populara din Cecenia afirma ca nu trebuie decat sa te uiti la maniera in care paseste un barbat pentru a-ti da seama de intensitatea spiritului sau masculin. Sensul termenului de Nokhchallah nu se poate traduce complet in nici o alta limba. La o prima interpretare, ar semnifica adevaratul caracter al barbatilor luptatori din Cecenia. Aici sunt incluse o serie de norme comportamentale si calitati masculine fara de care orice barbat in floarea varstei nu se poate numi cu adevarat cecen. Curaj, respect, cavalerism, sfidare a pericolului, loialitate si diplomatie sunt printre principalele calitati ala acestui Cod de Onoare cecen ale carui origini se pierd in negura vremurilor. Mai presus de toate, Nokhchallah este o traditie orala transmisa din tata in fiu. Rusii spun deseori ca este mai usor sa faci un cecen sa incalce perceptele legii musulmane Sharia, decat sa-l obligi sa treaca peste idealul sau de Nokhchallah. Asta au invatat pe pielea lor primii misionari musulmani care au incercat sa-i oblige cu forta pe ceceni sa se islamizeze. Cecenii au adoptat in final tipul de Islam care se potrivea cel mai bine cu riturile lor ancestrale. Limba cecena este singurul limbaj din lume care nu are cuvinte pentru umilinta, nehotarare, cersetorie sau adulatie...

Nokhchallah stipuleaza ca niciun cecen sa nu aiba conflicte cu un nemusulman. Conform acestei reguli, este de preferat sa ramai certat cu un musulman, deoarece la Judecata de Apoi, cand vor fi judecate toate neamurile in functie de religia lor, este mai usor sa te intalnesti cu el in locul de adunare al sufletelor musulmane, decat sa cauti sufletul unui crestin sau budist pentru a-ti cere iertare...
Copiii cecenilor invatau manuirea pumnalului caucazian Kindjal si a sabiei Sashka, inca din momentul in care invatau sa mearga. Respectul fata de batrani si femei este probabil cea mai izbitoare trasatura de caracter a cecenilor. Nokhchallah este prezent si astazi in randul copiilor ceceni. In mica tara din Caucaz, 80 % dintre tinerii ceceni frecventeaza o sala de box, lupte sau arte martiale.

Lupi si oaspeti

Lupul a ramas animalul favorit al oricarui cecen, datorita dorintei nestavilita de libertate a acestui pradator. Intregul etos cecen se bazeaza pe admiratia fata de acest animal. Totem al primelor Teipe, lupul figureaza astazi in imnul si pe steagul cecen. Sa fii oaspete printre ceceni este unul dintre cele mai extraordinare lucruri, cugeta in memoriile sale batranul Tolstoi. Pentru acest popor care in decursul intregii sale existente a stat izolat in fortareata de stanci a muntilor sai, aparitia unui calator venit de departe dadea nastere celor mai intense sentimente de ospitalitate. Traditia Adat spune ca niciun oaspete nu apare intamplator, el fiind trimis de Dumnezeu care vrea astfel sa incerce sufletul si darnicia cecenilor. Din respect fata de oaspeti, acestora nu li se adreseaza nici o intrebare personala in perioada primelor trei zile de popas in casa unui cecen.






O intamplare din Caucaz

In timpul primului razboi cecen, un reporter francez era detasat in Cecenia pentru a transmite stiri despre evolutia conflictului. La un moment dat, traversa cu masina un drum laturalnic intre doua sate. Brusc, in fata sa apare silueta unei batrane pe care din nefericire nu o poate evita. Socat, coboara si urca in masina trupul inert al batranei, dupa care demareaza in forta spre primul spital. Dupa cativa kilometri, ramane in pana de benzina, in dreptul unui sat cecen. Coboara si merge in prima casa unde cere putina benzina si explica situatie. Cecenul, un barbat masiv il ajuta si impreuna merg spre spital. Ajunsi acolo, o coboara pe batrana lovita care cu toate eforturile medicilor nu mai poate fi salvata. Ancheta ulterioara a stabilit clar ca accidentul se petrecuse doar din vina batranei femei. La sfarsitul anchetei, reporterul francez este interpelat de cecenul caruia-i ceruse ajutorul pentru salvarea batranei: “Francezule, ai mare noroc...femeia pe care ai ucis-o cu masina era mama mea. Fusese in acea seara la niste rude. Acesta a fost soarta ei... Dar pentru ca ai oprit masina si ai facut totul pentru a o salva, te iert... In plus, ai intrat in casa mea, cerandu-mi ajutorul, iar la noi oaspetii sunt trimisi de Allah... Dar daca nu ai fi oprit masina sa o ajuti... Ei bine, francezule, atunci mi-as fi petrecut restul vietii cautandu-te sa te omor”, i-a raspuns cecenul pe un ton calm, fara ca nici un muschi sa-i fi tresarit pe fata...




sursa: http://www.descopera.ro/

miercuri, 14 ianuarie 2009

OPHICHUS, a 13-a zodie

A fost remarcat de Ptolomeu, părintele clasic al astronomiei. Astrologii nu îl recunosc ca semn zodiacal. Totuşi oamenii de ştiinţă susţin că el, OPHICHUS sau PURTĂTORUL DE ŞERPI, există.În mitologie, Ophichus era reprezentat de un bătrân cu mantie sprijinind un şarpe. Se pare că îl reprezenta pe vestitul vindecător din antichitate ESCULAP, iar şarpele indica faptul că veninul său poate vindeca, dar şi ucide.
Constelaţia cu acest nume a apărut din cauza unor devieri a traiectoriei Pământului în mişcarea sa în jurul Soarelui. Devierile au ajuns azi la 30 de grade, ceea ce înseamnă că constelaţia Ophichus poate avea statut de semn zodiacal şi poate fi inclusă în banda zodiacală inventată de babilonieni în urmă cu 3000 de ani. Toate aceste idei au fost suţinute de către John SHOBBROOK, director al Observatorului Siding Spring al Universităţii Naţionale din Australia.
Oamenii născuţi în această a 13-a zodie, 30 noiembrie - 18 decembrie, dintre zodiile Scorpion şi Săgetător, au capacităţi de vindecare, pot interpreta visele, sunt pacifişti, au talent poetic şi atrag norocul.

sursa: http://www.jurnale.ro/

marți, 6 ianuarie 2009

Atentie, urmeaza teleportarea!


O sintagma face valuri in lumea fizicienilor: insepararea cuantica. Aplicatiile ei ar putea duce la realizarea de calculatoare superrapide, de comunicatii ultrasecurizate si de teleportari de tip Star Trek.

Alain Aspect s-a nascut in 1947 si a ajuns sa fie fascinat de teoria cuantica pe vremea cand facea munca de voluntar in Camerun, in 1971, imediat dupa absolvirea facultatii. Cand si-a propus sa demonstreze ca Einstein s-a inselat, multa lume l-a privit cu neincredere. In 1982, el si colegii lui au produs prima dovada a unui fenomen atat de ciudat, incat si astazi multi savanti se straduiesc sa-i descopere toate implicatiile: insepararea cuantica. Dincolo de aplicatiile sale futuriste, evidenta insepararii duce cu gandul la legaturi la nivel cosmic. Natura acestor legaturi este departe de a fi intuita macar, ea sfidand limitele normale ale spatiului si timpului. In plus, n-ar putea fi inteleasa pe deplin decat gratie regulilor teoriei cuantice, iar in particular gratie seriei de descoperiri realizate de Louis de Broglie, Erwin Schrödinger si Werner Heisenberg.

Einstein, Podolosky si Rosen au incercat sa realizeze un experiment (botezat EPR, dupa initialele lor) prin care sa demonstreze ca teoria cuantica era incompleta. Aparatorii teoriei au atacat argumentul lui Einstein, fara a produce insa date concrete in sprijinul acesteia. Eventualitatea transarii disputei a aparut in momentul in care irlandezul John Bell a dovedit ca, daca particulele ar avea proprietati permanente (cum afirma Einstein), atunci ar exista o limita a similitudinii lor, data de viteza finita a luminii. Daca Einstein ar fi avut dreptate, corelatia dintre proprietatile particulelor n-ar fi depasit „inegalitatea lui Bell“ (privitoare la numarul si la rezultatele masuratorilor).

In 1982, Alan Aspect si colegii lui au reusit in sfarsit sa realizeze Experimentul EPR folosind fotoni de lumina. Ei au descoperit ca inegalitatea lui Bell nu se confirma: doi fotoni separati prin distante mari pareau capabili sa „comunice“ instantaneu, cu un nivel al corelatiei depasind cu mult inegalitatea respectiva. Implicatiile erau majore: cum inegalitatea lui Bell cazuse, cel putin una dintre presupunerile ei – aceea facuta de Einstein – era gresita. Concluzia: fie particulele nu au proprietati definite pana ce nu sunt observate, fie sunt capabile sa comunice cu viteze mai mari decat viteza luminii. Sau si una, si alta. Pentru multi fizicieni, mesajul devenea clar: teoria cuantica era corecta. Mai ramanea de aflat cum comunica particulele inseparate. Experimentul lui Aspect parea sa se dovedeasca insa un fenomen fara nici o valoare practica.

Au urmat alti oameni de stiinta, care, incet-incet, au reusit sa dea anumite aplicatii insepararii. In 1985, David Deutsch a conceput un model de calcul capabil sa rezolve probleme extrem de complexe; in 2002, o echipa de la Universitatea Leiden (Olanda) a aratat ca efectul insepararii poate trece prin metal, iar in 2003, la Viena, profesorul Anton Zeilinger si colegii lui au transmis fotoni inseparati peste Dunare. Acest ultim experiment a constat in scanarea unui obiect si in folosirea unor perechi de particule inseparate pentru a le capta proprietatile. Informatiile astfel obtinute puteau fi folosite pentru a recrea obiectul oriunde ar fi fost trimise perechile inseparate ale primelor particule.

In 1997, Zeilinger si colegii reusisera „teleportarea“ unui singur foton pe distanta de un metru utilizand insepararea cuantica. Patru ani mai tarziu, la Universitatea din Aarhus, Danemarca, o echipa condusa de Eugene Polzik a izbutit sa pregateasca mii de miliarde de atomi intr-o stare de inseparare, gata pentru actul teleportarii. Nimeni nu se asteapta ca acest lucru sa se realizeze prea curand cu fiinte umane. Se estimeaza ca informatia necesara ar incapea pe un set de CD-uri care ar umple o cutie cu latura de 1.000 de kilometri. Dar faptul ca numerosi oameni de stiinta cu renume discuta despre posibilitatea teleportarii indica masura in care insepararea cuantica a revolutionat fizica.

Ideea ca particulele pot fi innodate sau impletite a schimbat de asemenea perceptia asupra naturii Universului. Departe de a fi gol, vidat, Cosmosul este plin de conflicte intre particule care ba exista, ba nu exista. Aceste particule sunt bine inseparate si ultimele date astronomice sugereaza ca, de fapt, de ele depinde soarta intregului Univers. Tabloul pe care-l obtinem este cel al unui Cosmos plin cu materie inseparata si energie comunicand la distanta. In ultimele luni, Caslav Brukner si echipa lui de la Imperial College din Londra au aratat ca insepararea poate strabate chiar si timpul, legand trecutul de viitor.
Poate ca Einstein va ramine cunoscut pentru lucrurile in legatura cu care a avut dreptate. Dar consecintele esecului sau in a dovedi ca teoria cuantica este incompleta ar putea fi cea mai uluitoare mostenire stiintifica a sa.

FACTS


Extrasenzorial

Conform teoriei cuantice, particulele inseparate se comporta de parca ar „sti“ ce se intampla cu perechile lor, chiar si atunci cand le separa distante enorme. Cum tot ceea ce ne inconjoara (inclusiv noi insine) este alcatuit din particule, ar putea oare insepararea sa explice fenomene „paranormale“ precum telepatia?
Multi savanti considera intrebarea neavenita, socotind telepatia o pura fantezie. Totusi, experimente ale unor cercetatori de la universitati de renume au produs dovezi ca telepatia exista. Chiar si asa, ideea ca insepararea ar putea fi cauza ei este negata de inexistenta conditiilor propice in corpurile vii. Cercetari din ultimii ani au sugerat insa ca insepararea este mult mai stabila decat se credea. Sir Roger Penrose, matematician la Oxford, a lansat ideea ca insepararea ar putea juca un rol important in functionarea mintii umane. Iar fizicianul Brian Josephson, profesor la Cambridge (Premiul Nobel in 1973), a mers chiar mai departe, sugerind ca insepararea ar putea fi cauza telepatiei.

Experimentul EPR

In 1935, Albert Einstein, Boris Podolosky si Nathan Rosen au propus un experiment care sa demonstreze ca teoria cuantica era incompleta. Sa ne imaginam o molecula care se separa in doua particule identice, acestea indepartandu-se apoi in directii opuse. Conform teoriei cuantice, nici una dintre particule nu va avea proprietati bine definite pana ce acestea nu vor fi masurate. Sa presupunem ca vrem sa determinam pozitia unei particule: o observam, iar rezultatele ar trebui sa-i confere anumite proprietati. Folosind legile lui Newton, se poate determina si pozitia perechii sale, fara a fi nevoie s-o vedem. Pe scurt, zice Einstein, particulele au intotdeauna proprietati definite, fie ca vedem aceste particule, fie ca nu. Faptul ca teoria cuantica nu poate explica asta ne arata ca ea este incompleta.

Exista insa o posibilitate: poate ca prima particula, cea observata, a reusit sa-i transmita celeilalte o informatie care s-o faca sa capete o anumita stare. Einstein are aici un contraargument: propria-i teorie a relativitatii, care spune ca nici un semnal nu se poate deplasa cu o viteza mai mare decat a luminii. Acest fapt inlatura posibilitatea unei comunicari intre cele doua particule, astfel incat singura explicatie ar fi aceea ca cele doua particule au proprietati bine definite tot timpul.

In anul 2002

Michael Freedman, Alexei Kitaev, Michael Larson si Zhenghan Wang au aratat cum se poate construi un calculator cuantic topologic dupa o tehnologie inca valabila.

Padmanabhan Aravind a inventat jocul patratelor magice, in sprijinul teoriei privind aplicarea insepararii cuantice in domeniul telepatiei.

Teleportarea in date

1924
Fizicianul francez Louis de Broglie introduce ideea ca particulele au proprietati de unda.

1935
Einstein incearca sa dovedeasca incompletitudinea teoriei cuantice (Experimentul EPR).

1935
Fizicianul austriac Erwin Schrödinger, a carui ecuatie descrie comportamentul functiei unda, consacra termenul de inseparare (Verschrankung).

1964
John Bell dovedeste ca existenta insepararii poate fi demonstrata si masurata in laborator.

1982
Alain Aspect si colegii de la Universitatea din Paris demonstreaza insepararea pentru prima oara, proband faptul ca Einstein se inselase in privinta teoriei cuantice.

1985
David Deutsch arata ca insepararea poate sta la baza calculatorului cuantic.

1993
O echipa internationala condusa de Charles Bennet de la IBM arata ca insepararea poate permite teleportarea de tip Star Trek – cel putin la nivelul particulelor subatomice.

1997
Profesorul Anton Zeilinger, de la Universitatea din Viena, teleporteaza in laborator un foton.

2001
O echipa condusa de Eugene Polzik (Universitatea Aarhus, Danemarca) reuseste sa pregateasca mii de miliarde de atomi de cesiu intr-o stare de inseparare.

2003
Profesorul Anton Zeilinger si colegii lui teleporteaza fotoni inseparati peste Dunare.

2004
Caslav Brukner si colegii lui de la Imperial College din Londra arata ca teoria cuantica permite insepararea atat in spatiu, cat si in timp.

Insepararea cuantica

In anii ’20 ai secolului trecut, savantii admiteau ca teoria cuantica se referea la particule care isi dezvaluiau proprietatile numai atunci cand erau masurate. Einstein a insistat ca teoria cuantica era incompleta, motiv pentru care a planuit un experiment care s-o dovedeasca.

Atunci cand, in sfarsit, in 1982, experimentul a fost realizat, el a relevat faptul ca Einstein se inselase: particulele pot fi „inseparate“, ele corelandu-si proprietatile una cu alta instantaneu, indiferent de distanta care le separa. Prin urmare, se pot afla amanunte despre o particula chiar si in cazul in care nu o avem sub observatie directa.

Departe de a fi o chestiune esoterica, insepararea cuantica se dovedeste un fenomen foarte solid, unul dintre conceptele de baza ale tehnologiei secolului XXI. Particulele inseparate sunt deja folosite in crearea unor sisteme de comunicatii sigure, in construirea de calculatoare ultrarapide si chiar in realizarea unor aparate pentru teleportarea de tip Star Trek.

Teoreticienii cred acum ca insepararea ar putea fi o stare relativ comuna in natura, sporind posibilitatea ca noi sa traim intr-o adevarata retea cosmica, intinsa peste timp si spatiu.

Sursa: http://www.descopera.ro

Politistii-hakeri


Printr-o normativa a Ministerului de Interne din Marea Britanie, politistiilor li s-a acordat dreptul de a deveni hakeri.

Adica, de acum inainte, fortele politienesti britanice pot avea acces la distanta, fara un mandat specific, la computerele presupusilor suspecti. Un mail continand un virus este trimis suspectului, urmand ca prin intermediul lui politistii sa primeasca o serie de informatii cu privire la continutul emailurilor celui in cauza si a site-urilor pe care acesta le frecventeaza. Procedura se numeste “remote searching” si este potrivit oamenilor legii o initiativa vitala pentru identificarea criminalilor informatici si a pedofililor, dar va fi utilizata numai in cazuri de “forta majora”. Parte dintr-un program de combatere a criminalitatii virtuale promovat de UE, ale carui detalii nu au fost deocamdate in totalitate stabilite, masura a starnit déjà criticile asociatiilor care apara drepturile si libertatile civile. “Este ca si cum ai sparge usa cuiva, i-ai rascoli prin documente si i-ai fura computerul”, a comentat Shami Chakrabarti, din partea asociatiei Liberty.

Sursa: http://www.descopera.ro/ din La Stampa