Radiatii solare. Gaura din stratul de ozon ajunge deasupra Romaniei

autor: Pro TV

Pericol de radiatii saptamanile urmatoare. Atentionarea vine de la specialistii Centrului European de Meteorologie, care anunta ca nivelul radiatiilor solare va fi in crestere din cauza subtierii rapide a stratului de ozon.

Subtierea rapida a stratului de ozon din zona arctica a fost detectata prima data de o retea internationala de peste 30 de sonde raspandite in regiunea Polului Nord.

Cele mai recente masuratori si previziuni ale Centrului European pentru Mediu arata ca gaura din ozon va ajunge deasupra Europei, in Scandinavia si in partea de est.

Datele la care vom fi, practic, descoperiti in fata radiatiilor solare sunt 30 martie si 31 martie (miercuri si joi), au anuntat initial cercetatorii germani. Contactat de Stirile ProTV, Markus Rex, cercetator la Institutul de Cercetari Polare a declarat ca prognoza anterioara a fost facuta pe 14 martie si ca de atunci lucrurile s-au modificat un pic. Asta inseamna ca stratul de ozon rarefiat va traversa tara noastra saptamanile urmatoare.

"Pierderea ozonului se agraveaza pe zi ce trece. Probabil ca gaura aceasta nu va putea fi atenuata in urmatoarele 10-14 zile," e de parere Markus Rex, un om de stiinta de la Institutul pentru Cercetari Polare, cel care monitorizeaza miscarea acestei gauri.

Cercetatorul a declarat pentru EurActiv.com ca "gaura din stratul de ozon este fara indoiala cea mai mare de pana acum".

Ce este stratul de ozon

Pamantul este inconjurat de un strat de ozon situat la o altitudine foarte mare. Acesta filtreaza aproximativ doua treimi din razele ultraviolete (UV) emise de Soare. Daca toate razele acestea ar ajunge pe Pamant, viata de pe planeta ar fi cu totul altfel.

Practic, este vorba de aer ozonat si nu de ozon pur, avand un numar mai mare de molecule de ozon (O3) in compozitie decat aerul obisnuit (care contine mai ales azot si oxigen).

"Oamenii ar trebui sa fie vigilenti in conditiile subtierii stratului de ozon," a declarat Gier Braathen, unul dintre sefii Organizatiei Meteorologice Mondiale.

"Te poti proteja prin informare, prin faptul ca poti purta o palarie cu boruri largi si prin folosirea unor creme cu protectie UV. Este important sa nu stam prea multe ore in aer liber", a mai spus el.

Specialistii romani de la Administratia Nationala de Meteorologie spun ca fenomentul subtierii stratului de ozon este unul care tine de mai multi factori, dar ca nu este periculos pentru populatie.

Radiatiile ultraviolete din Romania au ajuns la un nivel periculos

Climatologul Roxana Pojariu, de la ANM, a explicat pentru stirileprotv.ro cum se formeaza si cum se deplaseaza aceasta "gaura" din stratul de oxigen.

"Avem de a face cu niste conditii de vreme deosebite care au subtiat stratul de ozon foarte mult si deplasarea acestei zone cu strat foarte subtire de ozon spre continentul european.

Ozonul este creat de reactii fotochimice in zonele polare ale planetei noastre. Va dati seama ca in afara de crearea si distrugerea la fata locului a ozonului, exista mase de aer care pot sa deplaseze practic odata cu ele aceste particule de ozon.

Chiar daca aceasta gaura in ozon ajunge deasupra noastra, ea nu se permanentizeaza aici. In plus, chiar faptul ca suntem la inceputul primaverii si radiatia solara directa este de mai mica intensitate decat in timpul verii. Efectul este diminuat, a explicat Roxana Pojariu.

Ce este ozonul

Ozonul este o molecula speciala de oxigen, care contine 3 atomi (O3), spre deosebire de molecula de oxigen obisnuita, care are numai 2 (O2).

Ozonul este generat si distrus in permanenta, dar, intr-o atmosfera nepoluata, procesul se desfasoara intr-o stare de echilibru, cantitatea de ozon generata fiind aproximativ egala cu cea distrusa. Daca am aduce tot stratul de ozon la nivelul solului, atunci am putea acoperi planeta cu un strat gros de 3 mm de ozon. Este exact cat trebuie pentru ca viata pe Terra sa fie protejata.

Stratul de ozon este o regiune a atmosferei situata intre 19 si 48 de kilometri deasupra suprafetei Pamintului. In cadrul acestei paturi atmosferice, concentratia de ozon atinge 10 parti per milion (ppm).

Ozonul propriu-zis, molecula formata din trei atomi de oxigen, se formeaza prin actiunea razelor solare de o anumita lungime de unda asupra moleculei biatomice de oxigen.

Deasupra Arcticii, ozonul stratosferic s-a diminuat cantitativ de citeva ori anual, in cursul ultimilor 15 ani, in unele anotimpuri. Diminuarile in cauza sunt exclusiv rezultatul poluarii atmosferei de catre om cu diferite chimicale, cum ar fi clorofluorocarbonatii (CFC - freonul - cel mai agresiv devorator de ozon, folosit pe vremuri ca agent de racire la frigidere), dar si compusi continind bromuri, compusi de halogen si oxizi de azot.

Efectele radiatiilor ultraviolete

Continua crestere a nivelului de radiatii UV-B, datorata reducerii stratului de ozon, duce la imbatranirea accentuata a pielii, cancere cutanate, boli de ochi, scaderea eficientei sistemului imunitar si are multe alte efecte negative.

sursa: http://stirileprotv.ro/

Japonezii, mai buni în robotică pentru că nu au povara religiei creştine?

Un cercetător francez a lansat o ipoteză interesantă: japonezii sunt mai toleranţi în ceea ce priveşte roboţii deoarece nu suferă de vinovăţia şi frica provocate religiile de origine iudeo-creştină în ceea ce priveşte conceperea de idoli.

Jean-Claude Heudin, cercetător la Universitatea din Paris, susţine că fragmetnul din Biblie din Ieşirea 20:4 ("Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ! ") este cauza pentru care occidentalii consideră crearea vieţii în laborator, sau proiectarea roboţilor, un fel de încălcare a legilor morale.

Aceasta ar putea fi cauza pentru care, de-a lungul timpului, au apărut în cultură personaje precum Frankenstein sau Golem, sau diferite filme horror cu roboţi ca Terminator.

Heudin explică: "În cultura occidentală, prima reacţie în ceea ce priveşte viaţa artificială este negativă, pe când japonezii văd roboţii ca pe nişte potenţiali salvatori".

Fujiko Suda, fondatorul japonez al proiectului Kobo, este de părere că doctorul Heudin are perfectă dreptate în ceea ce priveşte cultura japonezilor de a accepta roboţii ca pe nişte companioni.

Atunci când a fost întrebat de ce majoritatea proiectelor dedicate proiectării de roboţi sunt desfăşurate în Japonia sau Coreea, nu în Europa sau Statele Unite, Fujiko Suda a răspuns "eu cred că este vorba de o diferenţă din punct de vedere religios. În Japonia, noi nu avem un un zeu care a creat omenirea. Atunci când creezi un robot şi el devine un zeu. Noi avem opt milioane de zei. Dumnezeu este peste tot şi în orice. Dacă există un robot în formă de om, pentru noi e doar un alt lucru din natură cu care lucrăm. Nu ne e frică de el".

Este adevărat faptul că în Japonia este cel mai mare utilizator de roboţi industriali din lume şi tot aici sunt creaţi majoritatea roboţilor humanoizi. Cu toate acestea, nu există studii majore care susţin această ipoteză, conform căreia religia ar influenţa proiectarea roboţilor.

Deşi este cu siguranţă o teorie interesantă, va trebui să rămână ca atare până când va fi analizată ştiinţific.

Sursa: Wired from http://www.descopera.ro/

Perigeul lunar: Apocalipsă vs. Banalitate. Totul despre Super Luna din 19 martie

„Dacă nu anunţau nişte nebuni din Marea Britanie că perigeul lunar are efecte asupra Terrei, nu se întâmpla absolut nimic” - Adrian Şonka, Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”, Bucureşti.

Pe 19 martie 2011, la ora universală 19:11 (21:11, ora României), vom asista la un fenomen considerat de unii a fi cel puțin special, iar de alţii absolut deloc relevant. Luna se va afla atunci la cea mai mică distanță de Terra (fenomen numit „perigeu”) din acest an şi, ceea ce face evenimentul să pară mai deosebit, din ultimii câţiva ani. Unii oameni de ştiinţă susţin că momentul respectiv va avea unele efecte asupra climatului planetei noastre. Alţii merg chiar mai departe şi pun pe seama perigeului lunar diverse calamităţi naturale. Alţi specialişti susţin, însă, exact contrariul. Mai exact, că Luna nu are absolut nicio influenţă asupra Pământului sau asupra omului. Contactat de B1.ro, coordonatorul Obsrvatorului Astronomic din Bucureşti, Adrian Şonka, a oferit câteva lămuriri referitoare la ceea ce (nu) ar trebui să se întâmple sâmbătă seară.

Ce înseamnă perigeu lunar?

În fiecare lună calendaristică, Luna se deplasează între poziţiile numite „perigeu” şi „apogeu”. Primul termen este definit ca fiind cea mai mică distanţă dintre Lună şi Pământ, în timp ce al doilea reprezintă cea mai mare distanţă.

O singură dată pe an, Luna se află la o distanţă mai mică de Pământ decât în toate celelalte 11 luni. Este firesc astfel ca, o dată la câţiva ani, astrul să se apropie ceva mai mult de planeta noastră decât a făcut-o în alţi ani. Acesta este şi cazul momentului care urmează să se consume pe 19 martie, cunoscut şi sub numele de "Super Lună". Fenomenul se întâmplă de regulă la un interval de cel puţin 10 ani, însă nu este exclus să aibă loc şi mai des.

Distanţa medie dintre singurul satelit natural al Pământului şi planeta noastră este de aproximativ 384.403 kilometri. Pe 19 martie (perigeul lunii şi anului în care ne aflăm), distanţa va fi de "doar" 356.577 kilometri.


Lună Plină aflată la perigeu (stânga) şi la apogeu (dreapta) // Foto: NASA

Cea mai mică distanţă din ultimii trei ani

Conform informaţiilor răspândite pe mai multe canale media, distanţa din 19 martie va fi cea mai mică din ultimii 19 ani. Adevărul este însă că, în urmă cu doar trei ani, Luna s-a aflat la o distanţă şi mai mică decât va fi sâmbătă seară. Mai exact, cu 10 kilometri mai mică, aceasta fiind pe 12 martie 2008 de 356.567 kilometri.

„Apropierile mai mici au loc o dată pe an. În 10 ani trebui să fie una mai apropiată”, ne-a explicat specialistul Adrian Şonka.

Cu alţi trei ani înainte, în 2005, distanţa dintre Lună şi Pământ a fost de 356.571 kilometri, ceea ce înseamnă cu 6 kilometri mai aproape decât se va afla pe 19 martie. Între acel moment şi precedentul a existat, într-adevăr, o perioadă mai lungă de timp, o apropiere mai mare fiind înregistrată în 1992 (356.548 kilometri).

Iată o listă a perigeelor lunare din ultimii 11 ani:

1 iulie 2000, ora 22:20 - 357.362 km

7 februarie 2001, ora 22:20 - 356.852 km

27 februarie 2002, ora 19:48 - 356.897 km

23 noiembrie 2003, ora 23:15 - 356.811 km

3 iunie 2004, ora 13:11 - 357.248 km

10 ianuarie 2005, ora 10:08 - 356.571 km

27 februarie 2006, ora 20:28 - 356.884 km

26 octombrie 2007, ora 11:52 - 356.754 km

12 decembrie 2008, ora 21:38 - 356.567 km

21 iulie 2009, ora 20:17 - 357.464 km

30 ianuarie 2010, ora 9:04 - 356.592 km

19 martie 2011, ora 19:10 - 356.577 km


Luna va părea mai mare şi mai strălucitoare

Coordonatorul Observatorului Astronomic susţine că, în momentul în care distanța dintre Lună și Pământ va ajunge la punctul minim, Luna va părea ceva mai strălucitoare, însă nu cu foarte mult. Totodată, astrul va părea un pic mai mare decât de obicei, însă numai dacă se face o comparaţie precisă cu alt moment obişnuit.

„Luna va fi doar cu 15% mai strălucioare, ceea ce nu se observă”, susţine Şonka. „Dacă fotografiezi Luna pe 19 martie şi apoi din nou luna următoare, când e lună plină şi utilizând aceleaşi setări la aparatul foto, Luna va părea un pic mai mare, într-adevăr”, ne-a mai explicat specialistul, care prezintă astronomie publicului din anul 1999.


Aspectul Lunii în fiecare zi din anul 2011 // Foto: astro-urseanu.ro

Pro şi contra efecte apocaliptice

Părerile cu privire la presupusele efecte pe care acest fenomen le va avea asupra Pământului şi asupra noastră sunt cât se poate de împărţite. Unii specialişti pun pe seama apropierii Lunii de Terra o serie de calamităţi naturale soldate cu sute de victime şi pagube materiale însemnate. Printre acestea, se numără cutremure devastatoare, valuri tsunami sau erupţii vulcanice.

Cele mai des întâlnite exemple sunt cele din anul 2005, când Indonezia a fost lovită de un puternic tsunami cu doar două săptămâni înainte de producerea acestui fenomen și din anul 1974, când ciclonul Tracy a devastat Australia.

Cercetătorul american Leon Knopoff, de la Institutul de Geofizică din cadrul Universităţii California, vorbeşte în cartea sa, intitulată „Corelarea dintre cutremure şi mişcările orbitale ale Lunii”, despre o aparentă legătură directă între cutremure puternice şi un perigee, însă numai când acestea din urmă se suprapun cu ceea ce este cunoscut sub numele de Lună Plină (fenomen care urmează să se întâmple şi pe 19 martie 2011).

Alţii sunt, însă, total împotriva acestei idei. Iar balanța pare să încline, mai degrabă, spre opiniile mai puțin alarmante, conform cărora distanța dintre Lună și Pământ nu are absolut nicio relevanță în privința dezastrelor.

„Fenomenul nu va avea niciun fel de influenţă asupra Pământului sau a oamenilor. Luna nu ne influenţează cu absolut nimic. (...) Eventuale sări de insomnie, spre exemplu, sunt cauzate poate de lumină, dar nu de Lună. Nu din cauza Lunii nu putem să dormim, n-are nicio vină biata Lună”, a ţinut să sublinieze Adrian Şonka, pentru B1.ro.

„Dacă nu anunţau nişte nebuni din Marea Britanie că perigeul lunar are efecte asupra Terrei, nu se întâmpla absolut nimic. Pe Daily Mail parcă a apărut ştirea, acest specialist de senzaţie în astronomie”, a mai spus Şonka.

Program normal la Observatorul Astronomic

În mod normal, pentru observaţii nocturne, Observatorul Astronomic din Bucureşti este deschis publicului în zilele de marţi, vineri şi sâmbătă, între orele 19:00 şi 22:00 (ultimul vizitator intră la ora 21:45).

Deocamdată, programul pentru sâmbătă seară nu a suferit modificări. Adrian Şonka a precizat, însă, că, dacă va fi asaltat de oameni, ceea ce se întâmplă de obicei în astfel de momente intens mediatizat, atunci Observatorul îşi va ţine deschise uşile ceva mai mult timp.

Următorul perigeu, pe 17 aprilie

După seara de sâmbătă, luna nu se va mai afla la o distanţă atât de mică de Pământ probabil pentru o altă perioadă de câţiva ani. Perigee lunare vor exista, însă, în fiecare lună calendaristică.

Astfel de fenomene se petrec de obicei o dată la 29 de zile. Astfel, următorul moment de acest fel este „programat” să aibă loc în dimineaţa zilei de 17 aprilie, la ora universală 7:28 (10:28, ora României). Distanţa dintre Lună şi Pământ va fi atunci de 358.087 kilometri.

Eclipsă totală de Lună, vizibilă din România

Următorul fenomen adtronomic impresionant din acest an, în care Luna va fi însă în umbra reflectoarelor, se va produce peste câteva luni, când este așteptată o nouă eclipsă totală de Lună. Fenomenul se va produce în noaptea de 15 spre 16 iunie 2011 și va putea fi observat și din România.




De asemenea, spre sfârşitul anului, românii vor mai putea observa o altă eclipsă de lună, care va avea loc pe 10 decembrie 2011.

Precedenta eclipsă totală de Lună care a putut fi văzută şi de la noi din țară, însă doar parţial, a avut loc pe 21 decembrie 2010.

Nimic nou sub... Lună

Chiar dacă în ultimele două săptămâni tot mai mulţi oameni de ştiinţă s-au găsit nevoiţi să dezmintă zvonurile alăturate fenomenului din 19 martie - care au alunecat uşor de la efecte insesizabile asupra planetei, la un sfârşit precoce al lumii aşa cum o ştim - legături cu evenimente dramatice precum cele petrecute cu doar câteva zile înainte de perigeul lunar în Japonia (cutremur cu magnitudine istorică, urmat de valuri tsunami ucigătoare şi zeci de replici puternice) vor continua în mod inevitabil să apară şi să fie argumentate atât de oameni fără o specializare în domeniu, cât şi de oameni de ştiinţă „convertiţi” la senzaţionalism.

Duminică dimineaţă, însă, lumea se va trezi la fel cum ar fi făcut-o oricum, iar din toată aceată poveste nu vor rămâne probabil decât o mulţime de fotografii impresionante ale singurului satelit natural al Planetei surprins în unele dintre cele mai mari şi strălucitoare momente ale sale.

sursa : b1.ro

Extraterestrii sunt impotriva inarmarii nucleare

Extraterestrii sunt impotriva inarmarii nucleare - Crime Time Live Show cu Elena Lasconi pe www.crimetime.ro

Masina timpului e sub pamant, la Geneva. Se cauta "Particula lui Dumnezeu"

autor: Fox News

Fizicienii vin cu o noua teorie cu bataie lunga. Ei cred ca cel mai mare accelerator de particule ar putea sa fie folosit ca masina a timpului pentru a trimite materie in trecut.

Cercetatorii au dezvoltat un mod de a folosi acceleratorul Large Hadron Collider (LHC), care e ingropat langa Geneva. Acesta are 27 de kilometri lungime, iar Higgs, particula de materie care va face calatoria in timp, care nici macar nu a fost inca descoperita, se va genera chiar de catre acest accelerator.

In proces exista multe semne de intrebare, inclusiv acela daca Higgs chiar va fi dezvoltata de generator. "Teoria noastra e una cu bataie lunga, dar nu incalca nicio lege a fizicii si nu e constransa de vreun experiment", spune fizicianul Tom Weiler de la Universitatea Vanderbilt.

Totusi, daca aceasta teorie se dovedeste corecta, specialistii spun ca metoda ar putea fi folosita ca sa trimita mesaje spre trecut sau chiar spre viitor.

Ipoteza a fost postata pe 7 martie de Weiler si colegul lui Chui Man Ho pe site-ul de cercetari arXiv.org.

Particula Higgs

Aceasta se pare ca ii poate ajuta pe cercetatori sa raspunda la intrebarea de ce unele particule au masa mai mare decat altele si, in plus, poate conferi masa si altor particule.

Supranumit si "Particula lui Dumnezeu", bozonul Higgs a fost principalul scop pentru care a fost construit acceleratorul LHC. De cand acesta si-a inceput activitatea anul trecut, inca nu s-a reusit evidentierea bozonului. Particula ar avea abilitatea unica sa "sara" peste cele trei dimensiuni ale spatiului si peste cea a timpului in care traim. Dupa calatoria prin aceste dimensiuni ascunse, Higgs ar putea sa reintre in dimensiunile noastre intr-un punct aflat fie in trecut, fie in viitor.

"Pentru ca o calatorie in timp se limiteaza la aceste particule speciale, nu e posibil ca omul sa se intoarca in timp si, de exemplu, sa isi omoare unul dintre parinti inainte ca el sa se fi nascut. Totusi, daca cercetatorii vor reusi sa controleze producerea lui Higgs, vor putea sa trimita mesaje spre trecut sau viitor", spun specialistii.

Teoria lui M

Tot rationamentul se bazeaza pe teoria M, "teoria tuturor lucrurilor", care incearca sa uneasca fortele naturii si descrie tot ce exista in univers. Potrivit acesteia, ar exista 10 sau 11 dimensiuni, fata de cele patru deja cunoscute. Ceea ce ar duce la ideea ca universul nostru ar avea o membrana cu patru dimensiuni ce pluteste intr-un spatiu multi-dimensional. Astfel, blocurile de baza sunt pur si simplu blocate si nu pot calatori in alte dimensiuni, datorita membranei. Totusi, forta gravitationala ar putea sa faca exceptie, alaturi de aceasta particula Higgs.

sursa :http://stirileprotv.ro/

sursa: http://stirileprotv.ro/

Explicatie ce s-a intamplat in Fukushima

sursa: http://www.reuters.com/

Accidentele nucleare

Cum sa ne protejam in cazul unuia?

O catastrofa nucleara brusca, precum cea de la Cernobal, este extrem de improbabila. Intre momentul producerii unui astfel de accident si cel al emanatiilor radioactive in atmosfera, exista multe sanse sa avem timp sa luam masurile necesare.
Riscul unei catatrofe nucleare este minim, insa nu inexistent. Din acest motiv, este important ca toti cei care traiesc, lucreaza sau isi petrec ziua in apropierea unei centrale nucleare sa stie exact ce au de facut in cazul unui accident nuclear de proportii. Nu trebuie in niciun caz sa va panicati. Puteti face imediat multe lucruri care sa va protejeze cat mai bine impotriva unei eventuale contaminari radioactive. Cu cat actionati mai repede, cu atat se diminueaza riscurile de contaminare grava.

Ce este radioactivitatea?

Tot ce este palpabil este format din atomi: natura, corpul uman, tot ce ne inconjoara. Acestia se compun din diferite parti. Toti au un nucleu care determina “tipul” atomului, de exemplu, daca este de fier sau de plumb. Majoritatea atomilor sunt stabili, iar nucleul lot nu poate fi modificat. Insa, unii atomi au un nucleu instabil. Acestia incearca sa ia o alta forma, in care se vor fixa pentru totdeauna. Atomii de uraniu, de exemplu, tind sa se transforme in plumb: este un process natural care dureaza milioane de ani.
In cursul acestei tranformari, nucleul emite o radiatie. Atomii instabili sunt numiti radioactivi. “Radio” face trimitere la radiatie. Radioactiv inseamna asadar “care degaja o radiatie”.

Este radioactivitatea periculoasa?

Corpul nostru este supus zilnic unei radiatii “radioactive” invizibile difuzate de pamant si de univers. Aceasta radiatie este in general inofensiva deoarece doza este foarte mica. Putem de asemenea sa fim expusi pe termen scurt la o radiatie in timpul examenelor medicale. Expunerea la o doza considerabila de radiatii, fara control medical, poate totusi sa dea nastere unor afectiuni multiple, dintre care diferite tipuri de cancer.
Intr-adevar, aceste radiatii sunt nocive pentru celulele organismului. Atunci cand un accident grav care se produce intr-o centrala nucleara provoaca aparitia unui nor radioactiv, cea mai mare primejdie o reprezinta contaminarea mediului. Din fericire, puteti lua o serie intreaga de masuri simple pentru a evita contaminarea dumneavoastra, una dintre acestea fiind administrarea de tablete de iod.

Ce trebuie sa faceti?

Ramaneti in casa si inchideti usile si ferestrele pentru a impiedica intrarea particulelor radioactive in casa. Peretii cladirii in care locuiti opresc cea mai mare parte a radiatiilor. Cautati tabletele cu iod, daca aveti prin preajma. Totusi, nu le utilizati inainte ca autoritatile sa va recomanda acest lucru.

Daca sunteti afara, intrati cat de repede posibil intr-o cladire. Ramaneti in interior pana cand alerta este oprita oficial. In cladirile importante din preajma unei centrale nucleare, exista o provizie de tablete de iod.

Nu sariti pe telefon. O suprasolicitare a liniilor telefonice poate incetini buna functionare a serviciilor de ajutor.

Deschideti aparatul radio si televizorul si ascultati stirile. Urmati recomandarile autoritatilor, in special pe cele ce privesc tabletele de iod.

In cazul in care copiii dumneavoastra sunt la scoala, nu iesiti sa ii cautati. Acestia sunt in siguranta, iar invatatorii si profesorii lor stiu ce trebuie sa faca.

Daca va aflati in masina, orpiti aerul conditionat si indepartati-va de locul din preajma accidentului nuclear.

Cum actioneaza comprimatele de iod?

Un accident nuclear poate fi insotit de o emisie de iod radioactiv. Acest tip de iod patrunde in sange pe caile respiratorii sau prin absorbtia de alimente contaminate. Glanda tiroida, un organ de reglare foarte important din organismul nostru, acumuleaza iodul pana la saturatie. Iradierea prelungita a acestui organ creste riscul aparitiei cancerului si a altor afectiuni ale tiroidei. Cei mai vulnerabili sunt bebelusii, copiii si fetusii.
Totusi, glanda tiroida nu face distinctie intre iodul radioactiv si iodul obisnuit. Saturand-o la timp cu iod obisnuit, evitati ca organismul dumneavoastra sa acumuleze iod radioactiv. Tot asa cum un burete plin cu apa curata nu mai absoarbe apa poluata, glanda tiroida saturata cu iod sanatos nu va acumula iod radioactiv. Particulele radioactive sunt eliminate in aceasta situatie prin urina si prin transpiratie.
Tabletele de iod va protejeaza doar impotriva contaminarii glandei tiroide cu iod radioactiv. Acestea nu va protejeaza de alte substante radioactive absorbite de organism, precum cesiu si strontiu. Nu exista medicamente care sa previna asa ceva. Singura protectie consta in adapostirea la timp si in evitarea contaminarii aerului din interiorul cladirii unde va aflati.

http://www.informatiiprofesionale.ro/

Activitatea solară şi vremea spaţială

---

Am intrat din plin într-o perioadă de creştere a activităţii solare al carui maxim se estimează a fi în anul 2013. De aceea ne aşteptăm, în perioada imediat următoare, la perturbaţii dese şi intense cauzate de intensificarea activităţii solare. În cele ce urmează mă voi referi pe scurt la mecanismele prin care se produc aceste perturbaţii.

Categorie: Astronomie
Autor: Paul Dolea



Pe scurt:

Soarele este o stea variabilă. Această variabilitate se manifestă printr-o intensificare a activităţii solare urmată de o perioadă de acalmie. Analizând observaţiile astronomice făcute timp de câteva sute de ani se poate constata o ciclicitate a activităţii solare cu o perioadă de aproximativ 11 ani. Intensificarea activităţii solare se manifestă la nivelul solului prin apariţia aurorelor boreale sau australe, perturbaţii în telecomunicaţii terestre sau prin sateliţi, efecte biologice, perturbaţii în liniile de înaltă tensiune sau distrugeri în conductele de transport ale ţiţeiului sau gazelor naturale. Am intrat din plin într-o perioadă de creştere a activităţii solare al carui maxim se estimează a fi în anul 2013. De aceea ne aşteptăm, în perioada imediat următoare, la perturbaţii dese şi intense cauzate de intensificarea activităţii solare. În cele ce urmează mă voi referi pe scurt la mecanismele prin care se produc aceste perturbaţii.

Atmosfera Pământului

Pamântul este înconjurat de atmosferă. Pe masură ce ne îndepărtăm de suprafaţa Pământului, atmosfera devine mai rarefiată, ajungând ca la altitudini de ordinul a 1000 de kilometri să se piardă în vidul cosmic. Procesele fizice ce apar în diversele straturi ale atmosferei şi neomogenitatea pe care o prezintă aceasta în funcţie de altitudine a dus la împărţirea ei în mai multe straturi. Aceste straturi se întrepătrund, neexistând o limitare bine definită între ele. Radiaţia solară ionizează gazele neutre din atmosferă rezultând ioni pozitivi şi electroni liberi. În acest proces de ionizare, vântul solar şi radiaţia cosmică au o pondere mică în raport cu cea a radiaţiei solare. La altitudini mari radiaţia solară este intensă dar numarul de molecule din unitatea de volum este mic. Din acest motiv, procesul de ionizare nu este intens iar concentraţia ionilor este redusă. Pe măsură ce altitudinea scade, concentraţia moleculelor din atmosferă creşte, crescând şi probabilitatea de absorbţie a fotonilor. În schimb intensitatea radiaţiei solare scade datorită absorbţiei din păturile superioare ale atmosferei . Un proces opus ionizării este cel de recombinare. Electronii liberi se recombină cu ionii pozitivi rezultând din nou molecule neutre. Dependenţa de altitudine a proceselor de ionizare şi recombinare face ca la altitudini de ordinul a 300km concentraţia ionilor să fie maximă iar la altitudini mai mici de 10km acest fenomen sa fie insesizabil.Gradul de ionizare şi altitudinea diverselor straturi ale ionosferei se modifică în funcţie de radiaţia solară incidentă. Din această cauză apar variaţii în funcţie de anotimp, latitudine şi de perioadă a zilei (zi sau noapte). Pe lângă aceste modificări previzibile şi regulate, exploziile şi erupţiile solare provoacă perturbaţii subite ale ionosferei. Descărcările electrice intense şi frecvente din timpul furtunilor putenice, eclipsele de Soare (parţiale sau totale) influenţeaza şi ele diversele straturi ale ionosferei.

Activitatea solară

Din punct de vedere al influenţei Soarelui asupra planetei Pamânt, activitatea solară o putem descrie prin schema de mai jos:

Erupţiile solare (CME- Coronal Mass Ejections) constau in emisii masive de plasmă magnetizată în heliosferă. Viteza medie a particulelor constituente este de aproximativ 470km/s, fiind mai mică în perioadele de minim de activitate solară (250km/s) şi mai mare în perioadele de maxim (550km/s). Activitatea solară poate ajunge, în perioadele de maxim, la 3-4 erupţii pe zi. Vântul solar (Solar wind) este un curent de particule încărcate electric (electroni şi protoni), emis continuu din atmosfera superioară a Soarelui. Viteza medie a vântului solar este de 400km/s. Aceste particule au energie cinetică mare ce le permite să scape de atracţia gravitaţională a Soarelui şi să formeze heliosfera. Emisia radiativă comună se referă la radiaţia electromagnetică pe care Soarele o emite intr-un spectru larg, ce cuprinde unde radio, microunde, radiaţie în infraroşu, vizibil,ultraviolet, raze X sau gamma.

Exploziile solare (Solar flares) se produc în atmosfera Soarelui şi degajă, intr-un interval de timp scurt, o cantitate mare de energie electromagntică. Dacă explozia solară este foarte intensă ea poate provoca o erupţie solară (Coronal Mass Ejection). Exploziile solare sunt mai frecvente în perioadele de maxim de activitate solară şi mai rare în perioadele de minim. Soarele este o stea variabilă. Activitatea solară are o ciclicitate de aproximativ 11ani. Activitatea solară se manifestă, la nivelul Pământului, prin modificări ale ionosferei şi prin perturbarea magnetosferei. Dacă aceste modificări sunt bruşte şi majore, la nivelul solului pot să apară aurore boreale sau australe, perturbaţii în telecomunicaţii terestre sau prin sateliţi, efecte biologice, perturbaţii în liniile de înaltă tensiune sau chiar distrugeri în conductele de transport ale ţiţeiului sau ale gazelor naturale.

Efecte ale intensificării activităţii solare

Intensificarea activităţii solare poate produce efecte perturbatoare sau chiar distructive în radiocomunicaţii. Un puternic semnal perturbator va înrăutăţi raportul semnal/zgomot al liniei de transmisie , apărând în acest fel, întreruperi. Majoritatea echipamentelor de radiocomunicaţii (mai ales cele destinate recepţiei) sunt aparate sensibile, capabile să pună în evidenţă chiar şi cele mai slabe semnale radio. Dacă aceste echipamente sensibile sunt supuse unui câmp electromagnetic intens, multe din elementele semiconductoare din etajele de intrare vor fi distruse. Eruptiile solare si exploziile solare pot avea efecte distructive asupra reţelelor de distribuţie ale energiei electrice. Un câmp magnetic variabil va produce, prin inducţie, o tensiune electromotoare perturbantă în reţelele lungi de distribuţie ale curentului electric. Fluctuaţiile ce pot să apară vor fi greu de compensat, existând riscul apariţiei unor avarii majore. Tot datorită tensiunilor electromotoare induse, furtunile electromagnetice puternice pot avea efecte distructive asupra conductelor destinate transportului a gazelor naturale şi a lichidelor petroliere. Descărcările electrice necontrolate şi coroziunea electrochimică în zonele de cuplaj a conductelor pot avea efecte catastrofale. O alta categorie de efecte sunt perturbările traficului aerian, prin întreruperi ale comunicaţiilor radio sau prin dereglarea echipamentelor destinate navigaţiei. Nici efectele biologice, ce pot afecta comportamentul sau chiar sănătatea organismelor vii nu sunt de neglijat.

Importanta studierii “vremii spatiale” si a emiterii de prognoze in acest domeniu

În urmă cu 152 de ani, în 1 septembrie 1859, o puternică furtună electromagnetică a afectat liniile de telegraf şi a provocat aurore boreale atât de intense încât la lumina lor roşie sau verde se puteau citi ziarele. Fenomenul a rămas în istorie sub denumirea "Carrington Event". Un raport recent al Academiei de Ştiinţe a Statelor Unite arăta că o furtună similară ar produce societăţii noastre ultratehnologizate pagube de peste 1000 de miliarde de dolari. Pentru refacerea completă a infrastructurii high-tech, în urma unui astfel de eveniment, se estimează un necesar de 4 pana la 10 ani. Pentru comparaţie, pagubele produse de uraganul Katrina au fost evaluate la valori între 80 si 125 miliarde de dolari. Furtunile electromagnetice puternice pot avea efecte dezastruoase asupra echipamentelor de telecomunicaţii şi de navigaţie sau asupra aeronavelor aflate în zbor. Deasemenea, variatiile mari ale câmpului magnetic pot induce în liniile de înaltă tensiune curenţi importanţi ce nu pot fi compensaţi. Astfel, în data de 13martie 1989, o puternică furtună magnetică a provocat căderea sistemului de distribuţie a energiei electrice în nordul Statelor Unite şi în sudul Canadei, timp de aproape nouă ore. Pagube serioase apar şi datorită curenţilor induşi în conductele lungi de transport a petrolului sau a gazelor naturale, provocând deteriorări sau chiar explozii. Furtunile electromagnetice acţionează nefast şi asupra organismului uman. În cadrul unui studiu efectuat asupra populaţiei din Moscova s-a constatat că în timpul unor astfel de furtuni au loc foarte multe atacuri de cord. Se observă de asemenea, o reducere semnificativă a ritmului cardiac şi a presiunii arteriale.

Concluzii

Trăim alături de Soarele nostru care ne asigură existenţa pe Pământ. Soarele este un astru viu ce pulsează cu o ritmicitate de 11 ani şi trebuie să ne adaptăm la această cadenţă. Dezvoltarea actuală a societăţii ne face din ce în ce mai vulnerabili la capriciile vremii spaţiale. Va trebui să dezvoltăm modele din ce în ce mai performante pentru fenomenele asociate activităţii solare, căutând să prevedem şi să diminuăm continuu efectele negative ale modificărilor bruşte şi intense. Detectarea în timp real a exploziilor solare ne va permite să ne pregătim pentru momentul în care materia rezultată din erupţia solară asociată va interacţiona cu ionosfera, cu sateliţii artificiali ai Pământului sau va produce efecte la sol.

sursa http://www.stiinta.info/

Articolul original al autorului se găseşte pe portalul spacesignals.blogspot.com