Istoria vibratorului este mai veche decât şi-ar închipui unii, iar Hipocrate este inventatorului lui. Dorinţa părintelui medicinii a fost să trateze femeile de isterie.
Isterice erau considerate femeile care nu aveau parte de sex. În aceasă categorie se înscriau călugăriţele, văduvele, virginele şi femeile măritate, atunci când soţii lor nu erau capabili să presteze. Pentru a le scăpa de isterie, doctorii le aplicau un masaj local care le aducea la "paroxism". Cu toate astea, masajul era destul de solicitant pentru medicii care mai aveau şi alţi pacienţi cu boli mai grave, iar masturbarea era imorală.
De aceea, în secolul al XIX-lea au apărut tratamentele cu jeturi de apă. Medicul era scutit de lucrul cu mâna şi se pare că dura mai puţin de 4 minute pentru a "elibera spasmodic fluidele", adică pentru a ajunge la orgasm (cuvânt care nu era folosit). Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea a apărut vibratorul electromecanic, inventat de Weiss.
Vibratorul lui Weiss mergea pe baterii, dar era administrat în continuare doar de medici.
Electrificarea de la începutul secolului al XX-lea a făcut posibilă apariţia vibratorului portabil, invenţie apărută înaintea maşinii de spălat electrice. Vibratoarele se vindeau cu prospect şi promiteau să scape utilizatoarele de isterie, poliomelită şi surzenie. Rolul medicilor a încetat din acest moment să mai existe.
Înaintea primului război mondial şi o dată cu apariţia filmului mut, vibratoarele au fost discreditate. Asta pentru că erau folosite şi descrise în filme pentru satisfacerea plăcerilor sexuale.
Din această cauză au dispărut de pe piaţă timp de 50 de ani, dar au continuat să fie vândute pe post de aparate de masaj pentru gât. De-abia prin anii 80, vibratoarele au început să apară din nou pe piaţă, iar popluaritatea lor creşte în continuare.
sursa:http://www.tabu.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu