luni, 27 aprilie 2009

Matasea de paianjen se aliaza cu otelul


Matasea de paianjen e unul dintre cele mai rezistente materiale naturale, mai rezistenta (si mai usoara) decat otelul.Oamenii de stiinta au vrut sa afle ce performante ar putea avea o combinatie intre cele doua materiale si au adaugat matasii mici cantitati de metal.

Rezultatul a fost remarcabil, combinatia astfel obtinuta dovedindu-se de trei ori mai rezistenta decat matasea de paianjen. Tehnica ar putea fi folosita pentru fabricarea unor tesaturi extrem de rezistente, precum si a unor materiale de uz medical, inclusiv oase si tendoane artificiale sau o ata chirurgicala super-rezistenta. Inventatorii, cercetatorii de la Institutul Max Plank pentru Fizica Microstructurala din Halle, Germania, au realizat experimente cu diferite metale, adaugand matasii de paianjen zinc, titaniu, aluminiu, matasea devenind astfel mai rezistenta la rupere si deformare.

Imbinarea celor doua materiale s-a facut cu ajutorul unei tehnologii denumite depunere de straturi de atomi, prin care atomii de metal nu numai ca acopera fibra de matase, dar patrund si in interiorul acesteia, reactionand cu proteinele din structura ei. Cercetatorii intentioneaza sa incerce si alte combinatii, adaugand matasii de paianjen polimeri artificiali, de pilda Teflon.

Matasea de paianjen este un material natural care a atras de multa vreme atentia cercetatorilor, datorita proprietatilor sale. Deocamdata, ea nu poate fi obtinuta in cantitati mari, caci, atunci cand paianjenii sunt crescuti mai multi la un loc, apare fenomenul de canibalism. Specialistii incearca de mai multi ani sa gasesaca o metoda de a produce matase de paianjen in cantitati mari, inclusiv prin metode de inginerie genetica, implantand genele responsabile de producerea matasii la alte animale. Una dintre incercari vizeaza obtinerea unor capre avand implantata in genom gena respectiva, urmand ca proteina care alcatuieste matasea de paianjen sa se regaseasca in laptele caprelor. Experimentele sunt inca in curs.

Sursa: Mail Online si http://www.descopera.ro/

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Cum recunosti un vin bun?

Laurenţiu Achim, singurul sommelier autorizat din România, a vorbit cu Florin Barbu, clar, pasionant şi fără rest despre lucrurile simple şi cotidiene: mâncarea şi băutura cu care ne potolim, uneori, doar foamea.


Ce este un sommelier?

Etimologia cuvântului coboară în franceza medievală, când saumelierul se ocupa cu aprovizionarea mănăs­tirilor, hanurilor, cu diferite produse (mâncare, băutură), cu ajutorul unor care. Era, de fapt, cel care mâna acele care. Tocmai de aceea, acum, som­melierul nu e limitat la vin, ci are expertiză la cafea, ţigări de foi, apă, gastronomie.Este un compozitor, nu este doar un interpret.

Putem vorbi de un specialist în vinuri, un connaiseur la 20 de ani?

Nu, şi nu este vorba doar de vinuri, un produs de consum larg. Trebuie un sistem de referinţă, un sistem de valori. Dar ca să compari între ele anumite produse îţi trebuie timp şi experienţă, pe care o câştigi în timp.

Şcoala ce rol are?

Pentru un sommelier, cei trei ani de şcoală înseamnă o familiarizare cu profesia, poţi să vezi dacă te potriveşti, structural, acestei profesii şi ţi se face ordine în idei, ţi se deschide orizontul asupra ei. Dar mai e nevoie şi de altceva, de accesul la produs. Într-un anume fel, snobii de azi sunt connaiseurii de mâine, pentru că ei vor să fie la modă cu tot ce e la modă, sunt mereu curioşi.

Dumneavoastră cum v-aţi defini?

Să zicem că sunt un purist al gustului, în cel mai direct şi curat sens al cuvântului.

Poţi fi connaiseur şi, în acelaşi timp, conservator?

Poate, cel mult, al unui produs de nişă. Vinul nu e un produs de nişă. Sunt catalogate peste 10000 de soiuri de struguri în toată lumea şi alte câteva mii necatalogate. Un vin bun se face dintr-un asamblaj de vinuri din mai multe soiuri. În Italia, cel mai mare exportator de vinuri din lume, sunt înregistraţi 800000 de producători, fiecare cu câteva etichete în porto­foliu. Toată lumea mănâncă pâine, bea apă şi bea vin, fie că e vorba de vin de 3 euro sau de 100 de euro. Putem vorbi de vin bun în ambele situaţii: diferenţa între vinul foarte bun de 3 euro, produs într-un milion de sticle şi vinul de 100 euro, în 10000 de sticle este disponi­bilitatea noastră de a cheltui atâţia bani.

Premiile pe care le primesc vinurile româneşti la concursuri sunt relevante?

Nu sunt un mare adept al acestor concursuri, care au rolul lor, fireşte, pentru că toate vinurile înscrise se vor întoarce cu un premiu, sau cu o men­ţiune, teoretic. Aici intervine diferenţa pe care o face calitatea concursului: zeci de premii în Balcani nu-s deloc echivalente cu o medalie în marile pieţe de vinuri: Franţa, Bruxelles, Anglia, Japonia. Suntem, acum, pe locul 11 în lume (cantitate exportată), după ce, la un mo­ment dat, am fost pe 6. Dar, când vorbim de vin, nu e bine să primeze cantitatea.

Aveţi un vin favorit?

Nu. Sommelierul trece prin propria prismă produsele, le evaluează, iar dacă ar avea favorite, sistemul lui de referinţă ar fi deformat. Nici nu beau vin în mod obişnuit, astfel rămân imparţial. Desigur, la masă, uneori, un pahar, dar atât.

Cât de importantă e fiziologia în această profesie?

Atât timp cât nu ai deformări care te pot priva de anumite sensibilităţi, nu e nicio problemă. Lumea confundă sommelierul cu degustătorul. Cel din urmă face carieră cu un nas foarte bun; sommelierul este un educator, pedagogia nu are nicio legătură cu simţurile fizice. Gustul vinului este treaba producătorului, a oenologului, nu a mea. Degustarea e subiectivă, degustătorul critică, în timp ce sommelierul asamblează, educă, e un fel de colec­ţionar de artă care îm­părtăşeşte această pa­siune care nu este li­mitată la vinuri. Marile res­taurante se cons­truiesc în jurul marilor pivniţe; lumea uită că vinul nu mai poate fi modificat, de aceea nu se asociază mâncarea cu vinul, ci vinul cu mâncarea, pentru că mâncarea poate fi modificată; restaurant fără vinuri este un non-sens.

Mai există reguli stricte, obligatorii în asocierea vinurilor cu mâncarea?

Să revenim la ce este gastronomia, la confuzia dintre gurmand, gourmet şamd. Multă lume confundă gastronomia cu ştiinţa. Gastronomia te învaţă, dacă nu ştii, iar dacă este aplicată, te ajută să mănânci sănătos şi gustos. Asta înseamnă că gas­tronomia trebuie căutată la origini, restul e manelizare culturală.

Se apropie Paştele; aveţi o recomandare de vin românesc pentru cititorii TimeOut?

Da. Fetească Neagră. Este soiul, românesc (restul fiind franţuzeşti, nemţeşti), care poate scoate România din anonimat. Prin definiţie, vinul trebuie să fie sec, este suc fermentat de struguri, fermentarea fiind transformarea zahărului în alcool, adică nu trebuie să mai am zahăr în alcool după fermentare. De aceea vinul bun este vinul roşu sec. That's it! Restul sunt încercări de a transforma vinul în altceva.

Despre vinurile noi ce ne puteţi spune?

Dar despre vinurile făcute în gospodării? Ele reflectă cultura zonei respective, dar soiurile sunt tot cele europene. Mai mult, acum 25 de ani s-a petrecut o revoluţie tehnologică, peste tot, Franţa, Italia, Spania… De pildă, tancurile de fermentaţie erau din beton; acum sunt din oţel inoxidabil, cu temperatura controlată, iar acesta este cel mai bun material fiindcă este inert. De exemplu, vinul de Chianti era acum 25 de ani un vin obişnuit, acum este unul dintre marile vinuri ale lumii, ca rezultat al tehnologiei. În privinţa produselor artizanale, ele există peste tot în lume, fie că vorbim de băutură sau de mâncare. Diferenţa este că în alte ţări sunt protejate şi nu pot fi vândute decât în zona respectivă. Atât.


sursa: http://www.timeoutbucuresti.ro/

miercuri, 8 aprilie 2009

Vaticanul recunoaste vechimea Giulgiului din Torino


Cavalerii templieri au detinut si venerat in secret Giulgiul din Torino pentru mai bine de 100 de ani, a anuntat un purtator de cuvant al Vaticanului intr-o conferinta de presa tinuta marti, 7 aprilie. Anuntul nu numai ca face lumina asupra secolului in care Giulgiul dispare din atentia publica a Europei medievale, dar vine sa si ateste vechimea acestuia si sa contrazica testele cu radiocarbon care il indicau drept un fals din secolul a XIV-lea.

Barbara Frale, cercetator al arhivelor secrete ale Vaticanului, sustine ca Giulgiul din Torino a disparut din Constantinopol in anul 1204, in timpul celei de a IV-a Cruciade, si nu a aparut decat la jumatatea secolului al XIV-lea. Un document care descrie ritualul de initiere al unui tanar templier, Arnaut Sabbatier, in anul 1287, releva faptul ca ordinul cavaleresc medieval avea in posesie una dintre cele mai importante relicve ale lumii crestine. Sabbatier a fost purtat, conform marturiei sale, intr-un templu in care doar cei initiati aveau voie sa intre, acolo unde cei prezenti venerau o bucata de panza pe care se afla imprimata imaginea unui barbat. Acesta a fost invatat sa se plece si sa sarute imaginea picioarelor de trei ori, ca parte a ceremonialului.

Printre acuzele aduse templierilor de catre Vatican si de catre regele Filip cel Frumos al Frantei se numara si venerarea unui chip barbos, chip identificat de mai multi istorici cu imaginea de pe Giulgiul din Torino.Cu toate acestea, Barbara Frale nu a declarat daca relicva este una autentica sau este doar un fals, lasand pe mai departe loc suspiciunilor.

Sursa:Time din http://www.descopera.ro

duminică, 5 aprilie 2009

Consumul de ceai fierbinte poate creşte riscul cancerului de esofag

Un studiu recent publicat de Jurnalul Medical Britanic evidenţiază că riscul apariţiei cancerului de esofag poate fi crescut în cazul ingestiei de ceai foarte fierbinte, având o temperatură de peste 70oC.
Categorie: Medicina
Autor: Gabriela Benghiac

Un studiu recent publicat de Jurnalul Medical Britanic evidenţiază că riscul apariţiei cancerului de esofag poate fi crescut în cazul ingestiei de ceai foarte fierbinte, având o temperatură de peste 70oC.

Esofagul este un conduct musculo- membranos ce asigură pasajul alimentelor din faringe în stomac şi care îndeplineşte roluri în deglutiţie, fonaţie, respiraţie, apărare, precum şi funcţie echipresivă şi gustativă. Tumorile maligne de esofag determină o rată anuală a mortalităţii de 500.000 de persoane în întreaga lume; carcinomul scuamocelular de esofag fiind tipul cu cea mai mare prevalenţă. În Europa şi America se datorează în principal consumului de tutun şi alcool şi este mai frecvent la sexul masculin, însă consumul de băuturi fierbinţi este, de asemenea incriminat. De aceea, se recomandă ingestia ceaiului după aproximativ 4 minute de la preparare.

Studiul a fost realizat în nordul Iranului, în provincia Golestan. Această regiune prezintă una dintre cele mai ridicate rate din lume a carcinomului scuamocelular de esofag însă consumul de alcool şi tutun este scăzut iar femeile sunt mai predispuse la acest diagnostic decât bărbaţii. Consumul de ceai este larg răspândit , de aceea cercetătorii au investigat o posibilă conexiune între obiceiurile legate de ingestia ceaiului şi riscul de cancer. Astfel, au fost incluşi în studiu 300 de subiecţi diagnosticaţi cu tumoră malignă de esofag şi 571 persoane sănătoase. Aproape toţi subiecţii consumau zilnic ceai negru într-o cantitate medie de 1 l/zi.

Consumul de ceai fierbinte ( 65- 69o C) a fost asociat unui risc de două ori mai mare faţă de cancerul de esofag; cel de ceai foarte fierbinte ( peste 70o C) cu un risc de opt ori mai mare comparativ cu ingestia de ceai cald ( 65oC sau mai puţin). De asemenea, faţă de ceaiul consumat la cel puţin patru minute după preparare, consumul după mai puţin de două minute a fost asociat unui risc de cinci ori mai mare de dezvoltare a unei tumori maligne. Nu a existat nicio asociere intre cantitatea de ceai consumat şi riscul de cancer.

Pentru a minimiza erorile dintre temperaturile raportate şi cele reale, cercetătorii au măsurat temperatura reală a ceaiului consumat de aproximativ 50.000 persoane din acea zonă. Aceasta a variat de la 60oC la peste 70o C.

Rezultatul studiului semnalează o creştere a riscului de carcinom scuamocelular asociat consumului de ceai fierbinte sau foarte fierbinte.

Studii anterioare realizate in Regatul Unit al Marii Britanii au raportat preferinţa pentru o temperatură medie de 56- 60oC a lichidelor consumate de către populaţia sănătoasă.

Cercetătorii consideră că informarea populaţiei asupra riscurilor consumului de ceai fierbinte poate fi folositoare în ceea ce priveşte reducerea numărului cancerelor de esofag în Golestan şi în alte zone cu risc unde obiceiuri similare sunt întâlnite.

Aceste rezultate constituie evidenţe importante conform cărora consumul de ceai la o temperatură de peste 70oC creşte semnificativ riscul apariţiei carcinomului scuamocelular, după cum afirmă David Whiteman, de la Institutul de Cercetari Medicale din Queensland, Australia.

Raportul susţine, de asemenea, ideea conform căreia injuriile termice pot fi cauze ale cancerelor epiteliale deşi se precizează că este neclar modul în care are loc dezvoltarea tumorii. În acest sens investigaţii ulterioare sunt necesare.

Totuşi, aceste descoperiri nu sunt o cauză de alarmare şi nu ar trebui să scadă entuziasmul populaţional fată de consumul de ceai. Se recomandă însă ingestia sa după o perioadă de minim patru minute de la turnarea în ceasca şi este contraindicată consumarea băuturilor şi alimentelor imediat după preparare.

[www.stiinta.info] Sursa originală: sciencedaily.com

TOP 10 Cele mai mari conspiratii din toate timpurile

"S-ar putea ca toti cei care cred in conspiratii sa nu se teama de ele, ci sa doreasca existenta lor; s-ar putea ca ei sa nu doreasca sa accepte tezele scepticilor si sa descopere ori sa inventeze conjuratii tocmai pentru ca au nevoie de ele. Fara Dumnezeu si fara conspiratii, fara superiorii oculti de care vorbeau masonii germani din secolul al XVIII-lea, fara batranii intelepti ai Sionului, fara Clubul Bilderberg, fara stapanii lumii, fara diavol, cei mai multi dintre noi ne aflam singuri in fata unei lumi de neinteles, nu ne dam seama ce se intampla, suntem orfani. Stapanii lumii sunt rai si egoisti, dar ce ar fi daca nu ar exista? Daca nu ar exista un plan, istoria ar deveni lipsita de sens, iar accidentul, intamplarea, avaritia, iresponsabilitatea si stupiditatea ar domni peste specia noastra. Daca stapanii lumii nu ar exista, nu numai ca am fi singuri, dar, mai mult, am fi raspunzatori de destinul nostru, iar aceasta este o povara grea, pe care nu toata lumea ar fi dispusa sa si-o asume. A fost nevoie de doua veacuri pentru a incepe sa acceptam existenta lui Dumnezeu, dar ce ne ramane daca nu exista nici diavolul?"

10. Marile companii petroliere impiedica de peste 100 de ani dezvoltarea masinii electrice
Cel mai concis, aceasta teorie a conspiratiei este expusa in excelentul film documentar Who Killed the Electric Car? din 2006, in care se lanseaza ipoteza ca diversele tehnologii care ar fi permis dezvoltarea ieftina, rapida si eficienta a masinilor electrice au fost suprimate (unele, aruncate in aer la propriu) de catre un consortiu obscur format din marile companii petroliere dimpreuna cu diversi indivizi aflati in pozitii cheie in chiar industriile producatoare de masini. Primul lovitura de Knock-Out data masinii electrice s-ar fi petrecut in 1899, an in care un prototip foarte competitiv atingea recordul mondial de viteza de la acea data: 110 km/h! o performanta uluitoare pentru sfarsitul secolului XIX. In ciuda acestui fapt, nimeni nu a mai auzit nimic de prototipul cu pricina, iar masinile de serie produse in primii ani ai secolului XX atingeau cu greu 30-40 km/h. A doua mare lovitura ar fi avut loc candva intre 1913-1914, cand eforturile comune a celor mai prolifici inventatori din acei ani, Henry Ford si Thomas Edison, de a produce un vehicul electric, ieftin si performant au fost impiedicate cu fervoare de tot soiul de indivizi cu larga putere financiara si influenta. In sfarsit, ultima mare batalie s-ar fi dat recent, in pragul anilor 2000, cand General Motors si-a ingropat ”de buna voie” EV1, primul prototip de masina electrica a unui mare jucator din industria auto, care a intrat pentru o scurta vreme (1996-1999) in productia de serie.


9. Tsunami-ul din 2004 a fost provocat de o bomba
Cu cele 229.866 de morti pe care le-a provocat, Tsunami-ul care a lovit Oceanul Indian pe 26 decembrie 2004, din perspectiva numarului urias de victime pe care le-a produs, se afla pe locul 7 in topul celor mai mari dezastre naturale din toate timpurile si pe locul 2 in topul celor mai sangeroase cutremure. Insa, daca nu este vorba despre un dezastru "natural", ci de un genocid care a fost initiat intentionat, cu ajutorul unei asa-numite bombe-tsunami, o arma nucleara care a fost detonata intr-o pozitie strategica din adancul oceanului? Conspirationistii afirma ca tehnologia capabila sa provoace o tragedie de asemenea proportii este cel putin fezabila, din moment ce o seama de cercetari in acest domeniu au fost conduse inca din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, experimente cu bombe-tsunami realizandu-se in 1944 si 1945 in Noua Zeelanda. De asemenea, inca din 1997, cu 7 ani inaintea devastatorului tsunami, Secretarul Apararii de atunci, din Statele Unite, William S. Cohen, afirma ca: "Exista grupari care au capacitatea de a se angaja in eco-terorism, prin tehnologii militare capabile sa schimbe clima, sa provoace cutremure sau eruptii vulcanice." Cu toate acestea, in afara ipotezei ca totul a fost un sangeros test la scara mare, cu greu se pot descifra motivele celor care ar fi lovit atat de crunt Sud-Estul Asiei prin tsunami-ul din Oceanul Indian.

8. Atacurile teroriste de la World Trade Center
Reprezinta, poate, cel mai fierbinte subiect care a cazut prada teoriilor conspiratiei in istoria contemporana. Pe de-o parte, conspirationistii sustin ca o seama de indivizi din Guvernul Statelor Unite si din serviciile secrete americane au avut date certe despre iminentul atac, insa au ocultat voit aceasta pretioasa informatie – precum s-a intamplat pe 7 decembrie 1941, in cazul atacului aviatic japonez de la Peal Harbor, din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial –, refuzand sa intreprinda si cea mica actiune care ar fi impiedicat producerea atentatelor. Pe de alta parte, se speculeaza ca explozia celor doua avioane care au lovit Turnurile Gemene din New-York nu ar fi fost suficient de puternica pentru a conduce la prabusirea zgaraie-norilor WTC, aceasta producandu-se in urma unor explozii controlate (exista martori care sustin ca ar fi auzit aceste explozii), iar Pentagonul nu ar fi fost, de fapt, lovit de niciun avion. Care sa fi fost scopul oficialilor americani care au orchestrat sau au permis sangeroasele atacuri? Foarte simplu: declansarea Razboiului impotriva terorismului, cresterea justificata a cheltuielilor militare si ingradirea, de asemenea, legala, a libertatilor si drepturilor cetatenesti.
Citeste zilnic maratonul Descopera Teoria Conspiratiei. In curand, vei afla mai multe despre acest subiect!7. Nu exista incalzire globala! Totul este o afacere mondiala
Conspirationistii sustin ca asa-zisa schimbare climatica este o frauda perpetuata pentru scopuri financiare si ideologice. Intreaga isterie in masa provocata de iminenta incalzire globala ar fi de fapt o facatura inventata de catre obscurul grup de interese Bilderberg (130 de potenti financiari si persoane cu larga influenta, de la bancheri la politicieni) care se foloseste de incalzirea globala pentru a impune, in secret, o guvernare mondiala. Unul dintre cei mai inversunati sustinatori ai acestei teorii este chiar un climatolog, William M. Gray. Acesta afirma ca alaturi de terorism, incalzirea globala este inamicul public numarul 1 de care avea nevoie sistemul international de putere dupa sfarsitul Razboiului Rece, pentru a facilita marilor lideri impunerea unei cauze politice cu un larg succes la public, prin care sa se ia abuziv masuri politice, economice si sociale ce ar fi "absolut necesare" pentru a impiedica schimbarea climatica – adica pentru ca jucatorii din umbra sa-si realizeze interesele. In urma obsesiei mondiale vizavi de incalzirea globala, ar avea de castigat politicienii, oamenii de stiinta, oamenii de afaceri, diverse structuri din ONU, miscarile ecologice, plus numeroase organizatii secrete, precum Grupul Bilderberg si Clubul de la Roma.

6. SIDA, Ebola si SARS au fost inventate in laborator
In ultimii 20 de ani, una dintre temele predilecte ale romanelor si filmelor de groaza este virusul scapat de sub control, experimentul bacteriologic si virusologic secret care ar penetra masurile de securitate, s-ar raspandi instant in intreaga lume si ar provoca apocalipsa. Putini stiu insa ca asemenea subiecte de fictiune au aparut tocmai in urma ipotezelor unor (pseudo)oameni de stiinta care sunt convinsi de veridicitatea lor, publicand, spre sfarsitul anilor ’80 din secolul XX, o larga serie de lucrari mai mult sau mai putin documentate in care afirmau ca virusurile HIV, Ebola si SARS sunt de fapt niste superarme bacteriologice care au fost create in secret de catre Guvernul american. Mai mult de atat, raspandirea SIDA in Africa, in randul homosexualilor si al prostituatelor nu ar fi decat etape ale unui monstruos genocid in masa orchestrat de catre elemente puritane si xenofobe din administratia SUA, iar gripa aviara de acum 2 ani – un test la scara mondiala si un avertisment la adresa Chinei. Conspirationistii care promoveaza aceasta teorie, mai sustin ca inca de la bun inceput exista antivirus pentru toate cele trei calamitati bacteriologice, insa acesta este tinut secret, in vreme ce diversele cercetari independente care urmaresc (re)descoperirea remediilor sunt infranate, impiedicate sau, in cele din urma, eradicate de catre cei care au lansat virusurile in lume.
Citeste zilnic maratonul Descopera Teoria Conspiratiei. In curand, vei afla mai multe despre acest subiect!

5. Cine l-a asasinat pe Kennedy?
Poate fi considerat exemplul clasic de teorie a conspiratiei. De altfel, foarte multi sociologi afirma ca acesta este punctul de cotitura in istoria conspirationista, momentul in care teoriile conspiratiile s-au transformat din joaca intelectuala a unui cerc restrans grup de entuziasti intr-un adevarat si exploziv fenomen de masa. Explicatia este foarte simpla, arata psihologii: defunctul presedinte american John F. Kennedy (29 mai 1917 - 22 noiembrie 1963), s-a bucurat de o imensa simpatie in randul americanilor, iar asasinarea sa a fost perceputa precum socul traumatic pe care-l resimtim in momentul in care ne moare un prieten sau o ruda draga. Toate aceste ratiuni afective si psihologice, combinate cu numeroasele omisii, controverse si balbaieli din Raportul Comisiei Warren, care l-a decretat drept asasin unic pe Lee Harvey Oswald, au nascut o monumentala respingere publica a variantei oficiale, un oprobriu fara precedent in istorie. Asadar, cine l-a asasinat pe Kennedy? Probabil, nu vom afla niciodata, pentru ca indiferent ce (nou) raspuns oficial ar mai da acum, la 46 de ani de la producerea controversatei crime, diversi oficiali americani, teoriile conspiratiei s-au impamantenit atat de bine, incat – probabil – pentru totdeauna vor exista numeroase (si poate argumentate) dubii in acceptarea unui raspuns final. Cei mai vizati adevarati killeri ai lui Kennedy (chiar daca Oswald a apasat sau nu pe tragaci) ar fi de fapt, Rezervele Federale (sistemul bancar central din SUA), CIA, KGB, FBI, vicepresedintele Lyndon B. Johnson, Fidel Castro sau/si Mafia.

4. Guvernele ascund adevarul: extraterestrii exista!
Totul a inceput in noaptea zilei de 24 februarie 1942, cand numerosi martori oculari afirma ca au vazut mai multe obiecte zburatoare neidentificate pe cerul Los Angeles-ului, OZN-uri asupra carora artileria anti-aeriana americana ar fi deschis focul. Precum in cazul asasinarii lui Kennedy, oficialii americani nu au dat o explicatie satisfacatoare opiniei publice – trebuie avut in vedere ca numarul californienilor care pretind ca au vazut OZN-urile se ridica la cateva mii, dar si faptul ca trecusera nici 3 luni de cand America intrase in cel de-al doilea Razboi Mondial, dupa atacul de la Pearl Harbor, iar americanii intrasera in fibrilatia psihologica a razboiului. 5 ani mai tarziu, pe 7 iulie 1947 avea loc celebrul incident Roswell – atunci, armata americana ar fi recuperat epava unui OZN care s-ar fi prabusit langa oraselul Roswell din New Mexico. Si in acest caz, un numar impresionant de persoane – peste 100 – afirma ca ar fi vazut fie OZN-ul, fie epava acestuia. Mai mult de atat, conspirationistii speculeaza ca americanii ar fi recuperat cadavrul unui extraterestru (sau chiar un extraterestru in viata). Explicatia oficiala – cum ca s-ar fi prabusit un balon meteorologic – nu a multumit, din nou, pe nimeni. De atunci, numarul celor care afirma ca au vazut OZN-uri a explodat, iuresul dezvaluirilor, controverselor si cercetarilor stiintifice si pseudo-stiintifice devenind un fenomen in masa, la scara planetara. Psihologi afirma chiar ca in cazul ufologiei avem de-a face cu o prima si adevarata mitologie moderna, inventata in secolul XX.
Citeste zilnic maratonul Descopera Teoria Conspiratiei. In curand, vei afla mai multe despre acest subiect!

3. Lumea este condusa de conjuratii secrete: masoni, illuminati, skull&bones
O organizatie secreta cu origini obscure, care se pierd in negura istoriei (studiindu-i o parte a simbolisticii, unii cercetatori sugereaza ca ar fi o recrudescenta a medievalului Ordinul al Cavalerilor Templieri; altii merg mai departe si afirma ca Motorul Prim al organizatiei s-ar situa undeva in Egiptul Antic), Masoneria a rasarit spre sfarsitul secolului XVI, inceputul secolului XVII. De atunci, organizatia s-a mentinut intr-un discutabil (semi-)anonimat si s-a implicat din ce in ce mai activ in viata publica. Se pare ca, inca din secolul XVIII, in ceea ce priveste ordinea mondiala, scopul secret al Masoneriei este crearea unei societati bazata pe idealurile libertatii, egalitatii, fraternitatii, separarii Bisericii de Stat si al tolerantei religioase. In acest sens, masonii au luat parte activ la numeroasele revolutii din secolele XVIII si XIX, care au zguduit lumea din radacini si au facut trecerea ireversibila de la societatile organizate medievale la cele moderne. Numarul lor a crescut constant – conform ultimelor estimari, in prezent, in lume sunt in jur de 5 milioane de masoni – iar Masoneria a strans in interiorul ei elite politice, religioase si artistice, astfel incat, daca o privim din perspectiva sociologiei politice si o identificam cu un enorm si planetar grup de interese, supozitia conspirationistilor cum ca masonii ar conduce lumea (sau, mai degraba, o parte a ei) capata iz de adevar. Illuminati ar fi (in unele dintre ipoteze) crema elitei masonice, iar scopul acestora este mult mai obscur; in vreme ce Skull&Bones este o societate secreta, o fratie din cadrul prestigioasei universitati americane Yale, pepiniera studenteasca a Marilor Loje americane. Interesant este ca, pe parcursul secolului XX, in Statele Unite, intr-o proportie covarsitoare, aproape toate elitele din politica, administratie si finante – de la presedinti, la secretari de stat si directori de servicii secrete sau banci – au studiat la Yale si, evident, au facut parte din Skull&Bones.

2. New World Order – guvernul mondial
Este varianta “hardcore” a teoriei precedente. Conspirationistii afirma ca un extrem de puternic si secret grup format din cei mai influenti membri ai diverselor societati secrete (un soi de elita a elitelor) comploteaza pentru a conduce lumea prin intermediul unui guvern mondial care ar inlocui treptat suveranitatea statelor. Grupul ar fi responsabil de formarea climatului financiar modern din secolul XX – eruptia marilor companii transnationale si, strans legate de acestea, de fenomenul globalizarii. Interesant (si poate comic) la aceasta teorie a conspiratiei este faptul ca le reuneste intr-un enorm amalgam sincretic pe toate celelalte – New World Order face legatura dintre evrei si masoni, lansand controversata sintagma «miscare iudeo-masonica», ii pune in aceeasi barca pe Illuminati si pe extraterestri, reuneste nenumarate teorii apocaliptice si grupuri milenariste crestine (aici intra, de exemplu, toate speculatiile legate de pasapoartele biometrice si cipurile subcutanate), pe Hitler, URSS, pe Templieri, teroristi si cercetatorii care experimenteaza arme bacteriologice. Sustinatorii New World Order afirma ca intreaga istorie se desfasoara in parametrii unui enorm Plan de inrobire mondiala a omenirii, fiecare epoca nefiind altceva decat o noua etapa in schema de desfasurare a maleficelor masinatiuni.
Citeste zilnic maratonul Descopera Teoria Conspiratiei. In curand, vei afla mai multe despre acest subiect!


1. Sionismul – lumea este controlata de evrei
Ocupa prima pozitie a acestui top pentru ca este cea mai veche si mai ampla teorie a conspiratiei, strans legata de numeroasele ideologii xenofobe si politici rasiste care au bantuit istoria si fiind reinventata, practic, din antichitate si pana in epoca moderna, in fiecare secol in care au aparut miscari antisemite. In secolul XX, teoria a fost propulsata de un controversat document, Protocoalele Inteleptilor Sionului, din care rezulta ca evreii dimpreuna cu masonii conspira pentru a acapara puterea mondiala si a controla lumea. Textul are forma unor instructiuni de manual prin care noii membri acceptati in randul Inteleptilor sunt initiati in politica de cucerire a lumii prin controlul mass-media si a finantelor si prin inlocuirea ordinii sociale traditioanle cu una bazata pe manipularea in masa. Intr-o proportie covarsitoare, majoritatea istoricilor si cercetatorilor care au studiat lucrarea in profunzime au dovedit ca aceasta este pe alocuri un plagiat dupa cartea satirica Dialoguri in Iad intre Machiavelli si Montesquieu (scrisa, in 1864, de francezul Maurice Joly) si un fals fabricat candva intre 1895 si 1902 de catre ziaristul rus Matvei Golovinski, la ordinul lui Piotr Rachkovski, seful diviziei de la Paris a politiei secrete rusesti, Okhrana. In ciuda acestor evidente, Protocoalele... au fost des folosite in mod propagandistic pentru a alimenta miscarile antisemite – multi analisti considerand ironic ca tocmai propagarea lor este o conspiratie in sine.

sursa: http://www.descopera.ro/

joi, 2 aprilie 2009

Memoriam Papa Ioan Paul al II-lea


Papa Ioan Paul al II–lea (născut Karol Józef Wojtyła, * 18 mai 1920, Wadowice, Polonia — † 2 aprilie 2005, Vatican) a fost papă al Bisericii Catoliceepiscop al Romei - şi suveran al Vaticanului ales în 16 octombrie 1978.

A fost botezat Karol Józef Wojtyła. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la Papa Adrian al VI-lea, adică din 1522. Mama sa a fost o catolică credincioasă şi a ţinut ca fiul ei să se nască aproape de o biserică pentru ca primele sunete auzite de fiul ei să fie „cântări aduse Domnului”. Pe când Karol încă era foarte mic, mama lui obişnuia să le spună cunoscuţilor „Veţi vedea că Karol al meu va deveni o persoană importantă”.

Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978- aprilie 2005) este considerat al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 şi 37 ani) şi a lui Pius al IX-lea (31 ani).

Pe 13 mai 1981, pe când se pregătea să îi salute pe credincioşii adunaţi în Piaţa Sfântului Petru, a fost victima unui atentat dus la capăt de Mehmet Ali Ağca, care a tras cu pistolul din apropiere. Acel glonţ aproape l-a costat viaţa pe papă, care avea să afirme despre accident : „o mână a tras cu glonţul, alta i-a modificat traiectoria”, făcând referire la Fecioara Maria, pe care papa Ioan Paul al II-lea o venera în mod deosebit. În timpul vizitei sale din 1983 papa l-a iertat în mod public pe agresor. În 1984, înainte de vizita sa în Venezuela, poliţia politică din acea ţară a descoperit şi contracarat un complot de asasinare a papei, pus la cale de o grupare extremistă. Pe 6 ianuarie 1995 poliţia filipineză a reuşit să oprească „Operaţia Bojinka”, care urmărea acelaşi scop.

Starea de sănătate a papei s-a agravat în primele luni ale anului 2005, când a trebuit să fie spitalizat în spitalul Gemelli din Roma dn cauza unei dificultăţi respiratorii. Deşi i s-a realizat o traheotomie în martie, între 31 martie şi 1 aprilie a suferit o septicemie din cauza unei infecţii a căilor urinare. A murit pe 2 aprilie 2005 şi Joseph Ratzinger (Benedict al XVI-lea) a fost declarat succesorul său.


Date biografice

Karol Wojtyła s–a născut într-o familie modestă, fiu al unui ofiţer în retragere. Când era în vârstă de 9 ani şi-a pierdut mama. După absolvirea liceului Marcin Wadowita, s–a înscris, în anul 1938, la cursurile Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii Jagielloniene din Cracovia. În timpul celui de–al doilea război mondial şi al ocupaţiei naziste a Poloniei, Universitatea Jagielloniană a fost închisă şi Karol Wojtyla a fost nevoit să muncească într–o fabrică de produse chimice. Îşi pierde tatăl în 1941.

Din anul 1942 a urmat studii universitare de teologie la Cracovia, sub îndrumarea cardinalului Adam Sapieha, şi la 1 noiembrie 1946 a fost hirotonit ca preot catolic, la Cracovia. La scurt timp după aceea, a fost trimis la Vatican, unde a studiat, la Universitatea Papală Angelicum, sub îndrumarea dominicanului Garrigou-Lagrange. În 1948, a obţinut doctoratul în teologie cu o teză despre "Credinţa în gândirea Sfântului Ioan al Crucii". Reîntors în Polonia, deţine mai multe parohii în Cracovia şi obţine în acest timp doctoratul în Filosofie cu o teză asupra filosofului german Max Scheler. În 1953 i se încredinţează catedra de Teologie morală şi etică socială la Facultatea de Teologie din Cracovia. Când aceasta a fost desfinţată, în 1954, este numit profesor de Etică la Universitatea Catolică din Lublin. În acest oraş fondează un Institut de Morală creştină, a cărui direcţie o va deţine până în 1978.

Papa Pius al XII-lea (1939-1958) îl numeşte, la 4 iulie 1958, episcop titular de Ombi şi auxiliar de Cracovia, iar peste câteva luni, la 28 septembrie, în catedrala Wawel din Cracovia, este hirotonit episcop. În această epocă şi-a ales ca deviză "Totus tuus" ("Al tau intru totul"), în semn de devoţiune faţă de Fecioara Maria. Papa Paul al VI-lea (1963-1978) l–a numit, la 13 ianuarie 1964, arhiepiscop de Cracovia, iar la 26 iunie 1967, a fost făcut cardinal. Imediat după decesul Papei Ioan Paul I (aflat în scaunul papal în intervalul august-septembrie 1978), a fost ales papă la 16 octombrie 1978, cel de-al 264-lea urmaş al Sfântului Petru. A luat numele de Ioan Paul al II-lea şi a fost încoronat ca Suveran Pontif la 22 octombrie 1978. Este primul papă polonez din istorie şi unul dintre puţinii care nu s-au născut în Italia, primul de la Papa Adrian al VI-lea în 1522. Pontificatul papei Ioan Paul al II-lea a fost unul dintre cele mai lungi, al treilea ca durată, din istoria Bisericii Catolice.

Acest termen este într-un contrast extrem cu cel al predecesorului său, Ioan Paul I care a avut un pontificat de numai 33 de zile şi în memoria căruia şi-a luat numele papal.

La 13 mai 1981, Ioan-Paul al II-lea a scăpat dintr-un atentat la viaţa sa, comis de Mehmet Ali Agca, care l-a împuşcat de la mică distanţă. La 6 ianuarie, 1995, Poliţia din Manila, Filipine a dejucat Operaţiunea Bojinka, care era de fapt un plan pentru uciderea lui Ioan Paul al II-lea.

Papa în 2004
Wikiştiri
La Wikiştiri găsiţi reportaje referitoare la papa Ioan Paul al II-lea

După o lungă suferinţă pricinuită de boala Parkinson, manifestă încă din 1990, se stinge din viaţă în reşedinţa sa papală din Vatican în ziua de 2 aprilie 2005 la ora 19:37 (UTC).

[modifică] Relaţii internaţionale

La începutul pontificatului lui Ioan-Paul al II-lea, Sfântul Scaun avea relaţii diplomatice cu 84 de state. Până în 2003, numărul a fost mărit la 172 de state. În acelaşi timp, participă acum ca membru deplin sau ca observator în diverse organizaţii internaţionale şi regionale. Cele mai multe din vizitele sale internaţionale au fost realizate în dublă calitate, de Şef de Stat şi de Şef al Bisericii Catolice.

Stema pontificatului papei Ioan-Paul al II-lea
Litera M provine de la Fecioara Maria, mama lui Isus, căreia papa îi acordă o mare devoţiune

Papa Ioan Paul al II-lea s-a angajat personal în atenuarea sau rezolvarea unor probleme complexe ale păcii interne şi internaţionale: în Nigeria, în Chile, în Nicaragua, în Iugoslavia, în Orientul Apropiat, în Cuba, în Filipine etc.

Deşi declara că predică Evanghelia şi nu Democraţia, intervenţiile sale au constituit totdeauna un pericol pentru regimurile dictatoriale şi, într-adevăr, a susţinut mişcările dizidente din fostul bloc sovietic, în special sindicatul "Solidarnosc" din Polonia şi a jucat astfel un rol hotărâtor în prăbuşirea imperiului comunist din răsăritul Europei la sfârşitul anilor 80.

În iunie 1979, prima sa vizită în ţara natală permite polonezilor "să voteze cu picioarele", marile adunări prilejuite de prezenţa sa întărind încrederea în unitatea naţională, astfel încât în august 1980 greviştii de la Gdansk au rezistat tuturor presiunilor şi comuniştii au fost constrânşi să recunoască sindicatul liber Solidaritatea (Solidarność).

În ianuarie 1981, Lech Wałęsa este primit la Vatican, spre îngrijorarea întregii nomenclaturi comuniste, ulterior punându-se la cale atentatul şi recurgându-se la legea marţială. În iunie 1983, o a doua vizită a Papei Ioan Paul al II-lea în Polonia reînsufleţeşte speranţa de libertate în tot răsăritul Europei, care dealtfel va fi zguduit în curând de glasnost şi perestroika, crezându-se că sistemul comunist mai poate fi reformat.

A sprijinit în secret desfăşurarea în Europa de Vest a rachetelor americane Pershing II şi Tomahawk cu focos nuclear în cadrul Dublei Decizii NATO din 1979, pentru a restabili echilibrul nuclear şi "balanţa terorii".

La 1 decembrie 1989, când Mihail Gorbaciov vine la Vatican, pentru a se întâlni apoi cu George Bush în Malta, în Europa răsăriteană nu mai dăinuia decât regimul lui Ceauşescu, care în curând avea şi el să dispară.

[modifică] Călătorii şi dialoguri interreligioase

Vizita în România a Papei

În timpul pontificatului său, papa Ioan Paul al II-lea a întreprins un mare număr de călătorii în diferite ţări ale lumii. A pus mare preţ pe dialogul ecumenic dintre diversele confesiuni ale religiei creştine şi cu alte religii. În cursul unei vizite în Marea Britanie s-a întâlnit cu regina Elisabeta a II-a Angliei, capul Bisericii Anglicane şi a avut o întrevedere cu arhiepiscopul de Canterbury.

A sprijinit inaugurarea în Salonul Sixtin, la 19 ianuarie 1996, a Expoziţiei Monumenta Romaniae Vaticana(Mărturii Româneşti din Vatican), expoziţie îngrijită de către profesorul Ion Dumitriu-Snagov, ocazie de readucere în memorie a celor două milenii de creştinism românesc.

În zilele de 7, 8 şi 9 mai 1999 s-a aflat în România, unde a avut contacte cu personalităţile locale ale Bisericii Ortodoxe. La Liturghia Pontificală celebrată în Catedrala Sf. Iosif din Bucureşti l-a îmbrăţişat pe cardinalul Alexandru Todea, aflat în scaunul cu rotile. În octombrie 2002 a avut loc calda primire la Vatican a Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist.

În martie 2000, face o călătorie la Ierusalim unde vizitează aşezământul "Yad Vashem" în memoria victimelor Holocaustului şi se reculege la Zidul Plângerii. Este primul papă care a vizitat o sinagogă (în Roma) şi o moschee (în Siria, la Moscheea Omeyyada din Damasc).

[modifică] Moartea

Funeraliile sale

Când moartea sa a fost anunţată, în timpul unei rugăciuni, publicul prezent în Piaţa San Pietro a izbucnit în aplauze. Luminile din camera sa din Vatican s-au stins pentru o clipă pentru a comunica momentul morţii sale, dar după aceea au fost reaprinse şi au rămas aşa.

Moartea sa a survenit la ora 21:37 ora Italiei (22:37 ora României) la data de 2 aprilie 2005 datorită unei septicemii şi unui colaps cardiopulmonar ireversibil, agravat de boala parkinson de care suferea. Avea aproape 85 de ani. Când se afla în agonie, i-a dictat secretarului său, Stanisław Dziwisz, o scrisoare în care spunea:

„Sunt fericit, fiţi şi voi la fel. Nu vreau lacrimi. Să ne rugăm împreună cu satisfacţie. Fericit mă încredinţez Fecioarei”. Chiar dacă purtătorul său de cuvânt, Joaquín Navarro Valls a afirmat iniţial că Suveranul Pontif, în ultimele sale momente a dedicat câteva cuvinte mulţimii, mai ales tineri, reuniţi în Piaţa San Pietro (Eu i-am căutat iar acum ei vin să mă caute, le mulţumesc), făcând gestul binecuvântării de la fereastra camerei sale către credincioşi, medicul care a constatat decesul a declarat că Papa a fost inconştient în ultimele 50 de minute din viaţa sa şi că a murit fără să spună vreun cuvânt.

La data de 2 aprilie 2006, la un an de la moartea sa, Papa Benedict al XVI-lea a ţinut un mic discurs exact în momentul morţii predecesorului său (21:37, ora Romei) şi ziua următoare a oficiat o Sfântă Misă(Sfântă Liturghie) în Piaţa San Pietro.

Mormântul lui Ioan Paul al II-lea, situat în criptele Vaticanului.

sursa: http://ro.wikipedia.org/

Rozariu

Sfântul Rozariu

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Cred în Dumnezeu... Tatăl nostru...
3 Bucură-te, Marie... Slavă Tatălui...

O Isuse, iartă-ne păcatele, fereşte-ne de focul iadului şi du în cer toate sufletele, mai ales pe acelea, care au mai mare nevoie de mila ta.

Misterele de bucurie

(pentru luni şi sâmbătă)

1. Primul mister: Vestirea arhanghelului: "Iată roaba Domnului".
În acest mister, medităm cum arhanghelul Gabriel, a vestit sfintei Fecioare Maria, că ea va zămisli de la Duhul Sfânt şi va naşte pe Domnul nostru Isus Cristos.

2. Al doilea mister: Vizita Mariei la Elisabeta: "Căci mari lucruri a făcut pentru mine Cel Puternic".
În acest mister, medităm cum după vestirea arhanghelului Gabriel, sfânta Fecioară Maria s-a dus la verişoara sa Elisabeta şi a rămas trei luni la ea.

3. Al treilea mister: Naşterea lui Isus: "Vi s-a născut vouă un Mântuitor".
În acest mister, medităm cum preasfânta Fecioară Maria, l-a născut pe Domnul nostru Isus Cristos, la Betleem, într-un grajd sărac.

4. Al patrulea mister: Prezentarea în templu: "Şi l-au dus pe prunc la Ierusalim, ca să-l pună înaintea Domnului".
În acest mister, medităm cum la patruzeci de zile după naşterea lui Isus, preasfânta Fecioară Maria şi sfântul Iosif l-au dus în templu şi l-au oferit lui Dumnezeu.

5. Al cincilea mister: Regăsirea lui Isus în templu: "Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui meu se cădea ca eu să fiu?"
În acest mister, medităm cum preasfânta Fecioară Maria şi sfântul Iosif, pierzând pe Fiul lor în vârstă de doisprezece ani, căutându-l trei zile, l-au găsit la Ierusalim în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, pe care îi asculta şi-i întreba.


Misterele de durere


(pentru marţi şi vineri)

1. Primul mister: Agonia lui Isus în Grădina Măslinilor: "Părinte, dacă este cu putinţă, treacă de la mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc eu, ci precum voieşti tu".
În acest mister, medităm cum Isus Cristos, rugându-se în Grădina Măslinilor, a transpirat sânge.

2. Al doilea mister: Biciuirea lui Isus: "Noi am fost vindecaţi prin rănile lui".
În acest mister, medităm cum Isus Cristos a fost biciuit groaznic în casa lui Pilat.

3. Al treilea mister: Încununarea cu spini a lui Isus: "Iată regele vostru!"
În acest mister, medităm cum Isus a fost încununat cu o coroană de spini.

4. Al patrulea mister: Isus îşi duce crucea: "Ca un miel blând dus la înjunghiere".
În acest mister, medităm cum Isus a fost condamnat la moarte şi cum i s-a pus crucea grea pe umeri.

5. Al cincilea mister: Moartea lui Isus pe cruce: "El a murit pentru păcatele noastre"
În acest mister, medităm cum Isus, ajungând pe muntele Calvar, a fost răstignit pe cruce, de faţă fiind şi preamâhnita sa Mamă.

Misterele de slavă


(pentru miercuri şi duminică)

1. Primul mister: Învierea lui Isus: "Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii".
În acest mister, medităm cum Isus, a treia zi după patima şi moartea sa, a înviat glorios din morţi.

2. Al doilea mister: Înălţarea lui Isus: "Părinte, preamăreşte pe Fiul tău!"
În acest mister, medităm cum Isus, patruzeci de zile după înviere, s-a înălţat la cer, în faţa Maicii sale şi a ucenicilor săi.

3. Al treilea mister: Coborârea Duhului Sfânt: "Mergeţi, învăţaţi toate neamurile!"
În acest mister, medităm cum Isus, şezând la dreapta Tatălui, l-a trimis pe Duhul Sfânt în sala Cinei de Taină, unde erau adunaţi apostolii cu preasfânta Fecioară Maria.

4. Al patrulea mister: Primirea preasfintei Fecioare Maria în cer: "Binecuvântată eşti tu între femei".
În acest mister, medităm cum preasfânta Fecioară Maria a trecut din viaţă şi a fost primită cu trupul şi cu sufletul în cer.

5. Al cincilea mister: Încoronarea preasfintei Fecioare Maria în cer: "Căci Domnul a privit la smerenia slujitoarei sale".
În acest mister, medităm cum preasfânta Fecioară Maria a fost încoronată în cer de către Fiul ei Isus ca regină a cerului şi a pământului.


Misterele de lumină


(pentru joi)

1. Primul mister: Botezul lui Isus: "Acesta este Fiul meu preaiubit pe El să-l ascultaţi".

În acest mister, medităm cum Isus, la vârsta de 30 de ani, a fost botezat de către Sf. Ioan Botezătorul în râul Iordan.

2. Al doilea mister: Prima minune a lui Isus: "Faceţi ceea ce vă spune Isus".

În acest mister, medităm cum Isus, după ce a fost botezat, a săvârşit prima minune în Cana Galileii la o nuntă, unde a trasformat apa în vin.

3. Al treilea mister: Vestirea Impărăţiei lui Dumnezeu şi invitaţia la convertire: "Impărăţia lui Dumnezeu este aproape, convertiţi-vă şi credeţi în Evanghelie".

În acest mister, medităm cum Isus, după ce a început viaţa sa publică, a vestit sosirea Impărăţiei lui Dumnezeu şi a invitat la convertire pe toţi păcătoşii.

4. Al patrulea mister: Schimbarea la faţă a lui Isus: "Ce bine ne este nouă aici".

În acest mister, medităm cum Isus, după ce a luat cu sine trei dintre apostoli, s-a schimbat la faţă pe muntele Tabor.

5. Al cincilea mister: Instituirea Sfintei Euharistii: "Faceţi aceasta în amintirea mea!"

În acest mister, medităm cum Isus, la ultimă cină, rânduieşte Sfânta Impărtăşanie pentru a rămâne mereu în mijlocul nostru.

Litania lauretană.

P. Roagă-te pentru noi, regina preasfântului Rozariu.
C. Ca să ne facem vrednici de făgăduinţele lui Cristos!

Să ne rugăm:
Dumnezeule, al cărui unul-născut prin viaţa, moartea şi învierea sa ne-a pregătit răsplata mântuirii veşnice, dă-ne te rugăm harul, ca cinstind aceste mistere prin Rozariul preasfintei Fecioare Maria, să imităm ceea ce ele cuprind şi să dobândim ceea ce ele făgăduiesc, prin acelaşi Cristos Domnul nostru. Amin.