luni, 31 august 2009

Tipuri de femei care pun barbatii pe fuga


Visul tau e sa te mariti si ai face-o si maine, doar ca ai o mica problema: nu ai cu cine! Ei bine, daca vrei sa fii dusa cat de curand la altar, tine cont de ce NU trebuie sa faci cu noul tau iubit! Exemple ai direct de la Hollywood!

1. Nu ii vorbi din prima despre casatorie si copii
Uite-te la Jennifer Aniston. Dupa mariajul cu Brad Pitt, frumoasa actrita si-a schimbat foarte des iubitii. De ce? Tocmai pentru ca i-a privit doar ca potentiali tati pentru copii ei.
Ea a facut mult prea multe presiuni asupra barbatilor pe care i-a intalnit: pe John Mayer l-a cerut in casatorie dupa numai 6 luni de relatie, iar cu Paul Sculfor a vorbit despre copii la doar 2 luni de la prima intalnire. Nu e de mirare ca acestia au luat-o la fuga si au lasat-o din nou singura.

2. Fa-ti timp pentru el si nu fi dependenta de munca
Nici Renée Zellweger nu duce lipsa de o colectie impresionanta de barbati. Ea a trecut prin bratele lui George Clooney, Jack White, Jim Carrey, Damien Rice. Din ce cauza nu a ramas cu nici unul dintre acestia? Pentru ca are o singura prioritate: munca! Asa ca, daca nu iti doresti sa atingi varsta de 39 de ani tot singura precum Renée, ai face bine sa lasi problemele de la serviciu la birou si sa dedici timp relatiei tale.

3. Fugi de baietii rai si opteaza pentru cei mai seriosi
Daca vrei sa te casatoresti, nici nu te gandi la un "bad boy". Acesta nu are nici cea mai mica intentie sa fie cu tine prea mult timp. Britney Spears s-a convins de asta. Sa speram! Viata ei sentimentala a fost un adevarat haos in ultimii ani: a fost cu Adnan Ghalib, un paparazzo cu intentii rele, cu Fred Durst, un cantaret care a spus toata povestea lor presei, sa nu mai spunem de Kevin Federline, dansatorul care si-a parasit iubita insarcinata pentru a dobandi faima pe spatele vedetei! Asa ca, fii foarte atenta cu cine incepi o noua relatie!

4. Nu mai astepta barbatul perfect, multumeste-te cu ce gasesti
Barbatul perfect nu exista. Convinge-te de asta daca nu vrei sa ajungi la varsta de 51 de ani singura, precum Sharon Stone. Daca ai asteptari prea mari, cu siguranta nu vei fi niciodata fericita si impacata cu viata ta de cuplu. Asta s-a intamplat si cu frumoasa actrita, care a trecut deja prin 3 divorturi.

5. Nu te arunca in relatii complicate
Barbatii casatoriti, tatii, cuceritorii, prietenii rivalelor tale nu sunt pentru tine. Nu pentru relatia de viitor pe care o cauti. Aceste greseli le-a facut deja Sienna Miller, dupa ce a fost inselata de actorul Jude Law cu bona copiilor. Ea a trecut printr-o serie de aventuri complicate, din care a iesit bineinteles, tot singura. Asadar, atentie mare!

sursa: http://www.csid.ro/

vineri, 28 august 2009

Casnicia fericita este o misiune imposibila?


Din ce in ce mai multe cupluri renunta cu foarte multa usurinta la mariajul lor, cazand prada problemelor pe care le intampina. Specialistii le recomanda insa ca inainte de a divorta, sa incerce sa-si resusciteze viata de cuplu.

Conflictele fac parte dintr-o relatie. Sunt absolut normale, iar daca stiti cum sa le depasiti, acestea va intaresc relatia, pentru ca la sfarsit, viata in doi sa fie o continua luna de miere.

Primii trei ani, complicatii majore
In primele 6 luni ale mariajului, totul bine si frumos. Nu apare nici un conflict prea mare incat sa va puna fiecaruia semne de intrebare. Dupa 6 luni insa, brusc sunteti plictisiti unul de altul, iubitul tau te enerveaza la culme si nu reusiti sa va mai intelegeti. Nu disperati! Aceasta etapa de criza apare la orice cuplu, iar daca o depasiti, specialistii spun ca veti rezista mult timp impreuna.

Dragostea dureaza 3 ani?
Se pare ca pentru multi da. Incidenta divorturilor la 3 ani de casnicie este foarte mare. Ba chiar specialistii sfatuiesc cuplurile ca pana in 3 ani sa nu faca nici copii, tocmai pentru a evita niste situatii extrem de neplacute.

Rata divorturilor, enorma
Numai in luna iunie, in Romania, au avut loc peste 3000 de divorturi, conform Institutului National de Statistica. Acest numar impresionant reprezinta o treime din numarul total al casatoriilor realizate in aceeasi perioada de timp.

Si atunci, care sunt solutiile?
Ingredientele unei casnicii fericite sunt multe si deosebit de importante.

1. Increderea
Nu va dati motive de banuiala si nu va tradati increderea unul altuia. Tineti-va cuvantul si promisiunile facute unul altuia, aveti incredere in voi si vorbiti unul despre altul cu respect.

2. Respectul
Cuvintele grele si gesturile lipsite de respect pot distruge orice casatorie, oricat de reusita ar fi ea. Tratati-va cu mult respect, acceptati-va diferentele si opiniile chiar daca nu sunteti amandoi de acord cu ele si invatati sa faceti compromisuri.

3. Comunicarea
Impartasiti-va gandurile si sentimentele, nu le tineti doar pentru voi. Discutati atunci cand aveti o problema si nu lasati conflictele nerezolvate. Sustineti-va reciproc si nu uitati ca sunteti o echipa si nu dusmani.

4. Angajamentul
Nu va casatoriti cu gandul ca oricand puteti divorta. Daca veti avea acest lucru in minte, la orice problema, cat de mica ar fi, ideea divortului va reveni pana intr-un final, cand veti face si acest pas.

5. Afectiunea
Daca va sustineti reciproc, va aratati cat de mult va iubiti, va faceti sa va simtiti speciali si aveti si o viata sexuala sanatoasa, veti rezista mult timp impreuna.

Citeste si Fa cunostinta cu dusmanii relatiei tale


Autor: Cristina Sauciuc
Sursa: http://www.csid.ro/

miercuri, 26 august 2009

Pui de "extraterestru", prins in cursa de soareci!!!???




In mai 2007, niste fermieri au gasit, intr-o capcana pentru soareci, un asa-zis "pui de extraterestru".

Acesta respira cand a fost gasit, povestesc fermierii.

Tot ei sustin ca micul "extraterestru" se zbatea si scotea sunete atat de inspaimantatoare, incat au fost nevoiti sa-l inece.

Au reusit sa-i curme viata abia la a treia incercare, tinandu-l ore intregi sub apa.

In regiunea unde a fost descoperita creatura, oamenii raporteaza adesea aparitiile unor OZN-uri, precum si ale deja celebrelor cercuri din lanurile de cereale.

In lume, in ultima perioada, sunt semnalate tot mai multe evenimente de acest gen.

De exemplu, in Londra, un barbat care vroia sa fotografieze Big Ben-ul, a surprins mai mult de atat.

Pe fundalul unei imagini, se pot observa patru obiecte cu o forma ciudata, asemanatoare cu cea a unei farfurii zburatoare.

Crezand cu tarie ca nu suntem singuri in univers, un site din afara trimite mesaje fiintelor extraterestre.

Hellofromearth.net. a venit cu ideea inedita de a strange mesaje de la locuitorii Terrei si de a le trimite spre Gliese 581d, o planeta din afara sistemului nostru solar, pe care se presupune ca ar exista viata.

Sursa : stirileprotv.ro si www.apropo.ro din www.bild.de
Sursa video: stirileprotv.ro
Sursa foto: stirileprotv.ro

vineri, 21 august 2009

ADN-ul poate fi falsificat


Unul dintre primele domenii in care dezvoltarea metodelor de recoltare si analizare a ADN-ului si-a dovedit utilitatea, a fost in cel al justitiei. Mii de cazuri au fost rezolvate cu ajutorul acestor probe de netagaduit, care dovedeau prezenta faptasului la locul crimei. Recent, insa, cercetatorii din Israel au anuntat ca este destul de usor sa falsifici probele ADN, aruncand astfel dubiul asupra uneia dintre cele mai importante probe in cazurile de omucidere.

Cercetatorii din Tel-Aviv au reusit sa falsifice probe de saliva si de sange care contineau ADN-ul altui subiect. Masluirea a fost posibila prin accesarea profilului ADN intr-o baza de date, fara a fi necesara utilizarea unui tesut sau a unei probe de sange provenita de la persoana careia i s-ar inscena acuzatia.

“Orice student la biologie poate falsifica aceste probe”, sustine Dan Frumkin, autorul acestui studiu. “ADN-ul este mai usor de plasat la locul faptei decat amprentele. Am creat un sistem al justitiei care se bazeaza din ce in ce mai mult pe aceasta tehologie”, este de parere si Tania Simoncelli, cercetator in cadrul ACLU.

Sursa: Fox News si http://www.descopera.ro/

miercuri, 19 august 2009

Suntem facuti din pulbere de stele


Suntem facuti din “pulbere de stele”, compusi din substante “debarcate” pe Terra cu milioane de ani in urma gratie unor mijloace de transport de exceptie: cometele. Ceea ce pana ieri era doar o ipoteza, o sugestiva explicatie a originii vietii pe planeta noastra a fost confirmata: specialistii de la NASA au descoperit pe o cometa un aminoacid considerat “o caramida a vietii in toata puterea cuvantului”.

Analiza probelor stranse de misiunea Stardust, potrivit revistei New Scientists, nu lasa niciun dubiu: unele dintre elementele constitutive ale vietii pe Terra provin din spatiu. Aminoacizii sunt esentiali pentru viata intrucat constituie baza proteinelor, moleculele care fac celulele sa functioneze. Se nasc atunci cand compusii organici continand carbon si apa se comprima prin intermediul unei surse de energie, cum sunt fotonii: un proces care poate avea loc atat pe Pamant, cat si in in spatiu. In trecut au mai fost gasiti si alti aminoacizi pe suprafata unor meteoriti, dar era vorba despre roci cazute pe pamant cu milioane de ani in urma si exista dubiul ca substantele descoperite s-ar fi format nu in spatiu, ci pe parcursul sederii lor pe suprafata terestra. De aceasta data insa, specialistii NASA au anuntat descoperirea unui aminoacid numit glicina pe Wild 2, o cometa in plina activitate, “marcata” de nava Stardust direct in spatiu in 2004.

Probele au fost prelevate de pe patru foi de aluminiu, fiecare de un centimetru patrat, care gratie consistentei asemanatoare celei a unui burete au putut captura “pulberea de stele” eliberata de cometa. Analizand izotopii de carbon ai esantionului de glicina, oamenii de stiinta au identificat un continut de carbon-13 mai mare decat cel gasit in glicina formata pe Terra, ceea ce demonstreaza definitiv ca acesta “caramida a vietii” nu este una derivata dintr-o “contaminare terestra”, fiind o pulbere spatiala autentica.

Sursa: La Stampa si http://www.descopera.ro/

luni, 17 august 2009

10 motive pentru care nu ar trebui sa te casatoresti

Astepti cu nerabdare clipa in care vei imbraca rochia alba de mireasa? Ai face orice pentru acel moment? Mai gandeste-te o data! Iata cateva motive total neinspirate pentru care ai putea fi tentata sa spui “DA!”:

Pentru banii partenerului. Daca intamplarea face ca alesul inimii sa aiba o situatie financiara buna, norocul tau! In plus, nimeni nu spune ca ar trebui sa-ti unesti destinul cu un barbat care nu face nici un efort pentru a contribui macar la cheltuielile casei. Insa mariajul care se bazeaza strict pe dorinta de imbogatire a unuia dintre parteneri, indiferent de ceea ce simt, esueaza lamentabil de cele mai multe ori. Pentru ca, dupa cum bine spune cantecul, unde dragoste nu e, nimic nu e!

Sub amenintarea unui bebe.
Una dintre cele mai neinspirate idei care ii poate veni unei femei pentru a-si convinge iubitul sa o ia de sotie este inscenarea unei sarcini. Fie ca sarcina exista, fie ca nu, simplul fapt ca a fost programata in taina doar de partea feminina a cuplului, avand unicul scop de a-si prinde iubitul in lat, sarcina respectiva este nimic altceva decat o inscenare. Si nu, nici un barbat nu va rezista mult in acest scenariu. O femeie care se decide asupra acestui plan ar trebui sa se gandeasca, in primul rand, ce se va intampla dupa ce va ramane singura cu acel copil.

Disperarea de a parasi casa parinteasca. Casatoriile legate din dorinta arzatoare a partenerilor de a parasi casa parinteasca nu se termina cu bine aproape niciodata. Cei care vad casatoria drept unica solutie de a scapa de parinti ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte: independenta, cea care le lipsea in casa parinteasca, le va lipsi in continuare si in noua casa, alaturi de partener. Diferenta este ca parintii rareori actioneaza in defavoarea propriului copil, in timp ce doi soti se pot oricand intoarce unul impotriva celuilalt.

Parintii au hotarat. Daca parintii si-au impus dorinta ca voi sa va casatoriti, inseamna ca le place partenerul tau, ceea ce este un lucru bun. Din nefericire insa, acesta nu este un motiv solid pentru a-ti uni destinul cu o persoana. Peste cativa ani, cand ei vor fi disparut, tu vei fi prinsa in continuare intr-o casnicie cu barbatul visurilor lor, care s-ar putea sa nu fie nici pe departe barbatul visurilor tale.

Urmarea fireasca a unei relatii foarte lungi.
Dupa zece ani de concubinaj, chiar daca nu va mai intelegeti, ati hotarat ca trebuie sa va casatoriti, macar pentru timpul pe care l-ati petrecut impreuna si care altfel ar fi irosit. Casatoria nu va va face mai fericiti, nu va sterge cu buretele toate neintelegerile, astfel incat daca pretuiti timpul nu vi-l mai pierdeti unul langa celalalt.

Din dorinta de a avea copii.
Specifica femeilor ajunse la o anumita varsta, care nu mai aud nimic in jurul lor decat propriul ceas biologic ticaind din ce in ce mai repede si mai tare. Disperarea de a avea un copil te-ar putea face sa nu mai privesti obiectiv relatia cu actualul partener. Nimeni nu este perfect, insa alege pentru viitorul tau copil pe cineva cu care sa te intelegi si cu care sa pot coabita in liniste.

Pentru ca iti place sexul cu respectivul. Da, in unele cazuri se poate ca relatia sa functioneze, chiar si dupa ce s-a stins valvataia de la inceput care facea din relatia voastra un foc sexual. Sexul nu este un motiv suficient pentru a alege sa traiesti cu cineva, intre doi parteneri trebuie sa existe ceva mai mult, precum iubire, respect, intelegere, complicitate, compatibilitate. Nu iti poti petrece tot restul vietii alaturi de o persoana cu care ti-a placut la un moment dat sa faci sex.

Ai nevoie de un parinte pentru copilul tau.
Daca ai gasit pe cineva care te apreciaza, tine la tine cu adevarat si are grija si de copilul tau, ei bine, felicitari, ai tras lozul cel mare. Daca insa fortezi lucrurile doar pentru a-ti intregi familia, pentru a-i oferi copilului tau posibilitatea de a avea doi parinti, s-ar putea sa gresesti amarnic. Deschide bine ochii!

Sa dovedesti ceva cuiva.
Probabil cel mai neserios motiv pentru care ai putea lua decizia de a te casatori. Intemeierea unei familii presupune responsabilitate, casnicia, cum am spus mai sus, se bazeaza pe sentimente profunde intre cei doi parteneri, nicidecum pe pariuri sau demonstratii inutile. Poti sa le dovedesti parintilor ca esti responsabila luandu-ti o slujba sau absolvind o facultate, nicidecum casatorindu-te cu primul venit. De asemenea, nici prietenilor nu esti obligata sa le dovedesti ca esti hetero, interesanta sau puternica, maritandu-te pe nepusa masa.

Simti presiunea sociala. Toti prietenii tai sunt casatoriti sau in prag de a se casatori, ba mai mult, unii dintre ei au si divortat deja, astfel incat tu ai inceput sa simti ca tu ai ramas pe din-afara. Nu ai de ce! Ignora-ti matusile care te intreaba constant cand ai de gand sa te mariti, nu mai sta de vorba cu vecina aceea curioasa care se tot mira ca nu te-a luat nimeni pana acum si nu-ti mai fae sange rau cand bunica iti spune ca anii trec si daca nu ti-ai gasit sot pana acum, de acum nici nu o sa-ti mai gasesti. Acum 20 de ani probabil ai fi avut motive sa cazi pe ganduri, astazi, nu! Traieste-ti viata exact asa cum vrei.

Sursa: http://www.csid.ro/

Jumătate din prieteni se schimbă o dată la şapte ani


Te-ai simţit bine în compania cuiva în ultima vreme? Ai avut un prieten bun care te-a ajutat la renovarea casei? Peste 7 ani vei fi norocos dacă se va mai întâmpla la fel.
Categorie: Medicina
Autor: Daniela Botosineanu

Familia îţi este dată, dar prietenii ţi-i alegi. Sau nu? Ani de zile, sociologii s-au întrebat dacă relaţiile personale depind de preferinţele noastre sau de contextul în care întâlnim pe cineva. Oare prietenul nostru cel mai bun ar mai fi prietenul nostru cel mai bun dacă nu am fi fost in aceeaşi clasă 3 ani de zile? Şi daca cei casătoriţi nu şi-ar fi cunoscut jumătatea prin nişte prieteni comuni ci intr-un bar dubios, s-ar mai fi căsătorit cu ea?

Pentru a găsi un răspuns la întrebări de genul acesta, Mollenhorst a realizat un sondaj pe 1007 persoane cu vârste cuprinse între 18 şi 65 de ani. Peste 7 ani cei intervievaţi au fost contactaţi şi 604 dintre ei au revenit pentru a răspunde la următoarele întrebări: Cu cine ai ales să vorbeşti despre problemele personale importante? Cine te ajută la reparaţiile din casă? La cine mergi in vizită neanunţat/ă? Unde ai cunoscut persoana respectivă? Şi unde te întâlneşti acum cu ea?

Mollenhorst a cercetat modul în care contextul social în care cunoaştem persoane noi influenţează gradul de asemănare între parteneri, prieteni şi cunoştinţe. Era de aşteptat ca această influenţă să fie mai puternică in la relaţiile mai slabe şi mai slab la relaţiile mai puternice, mai ales că o persoană este mai puţin pretenţioasă când işi alege cunoştinţele decât atunci când işi alege partenerul.

Într-adevar, în relaţiile cu partenerul, Mollenhorst a găsit mai multe asemănări decăt la relaţiile cu prietenii. Totuşi, influenţa contextului social asupra asemănărilor nu a fost diferită intre parteneri, cunoştinţe şi prieteni. Acest lucru demonstrează cât de mult influenţează oportunităţile de a cunoaşte pe cineva structura relaţiilor sociale.

Cu aceste cercetări, Mollenhorst a confirmat faptul că relaţiile personale nu sunt formate doar pe dorinţele şi preferinţele noastre. Aceste alegeri sunt limitate de oportunităţile de a întâlni pe cineva. Mai mult, oamenii tind să-şi aleagă prietenii din acelaşi context în care au ales alţi prieteni.

Sociologul a mai descoperit că oamenii tind să-şi înlocuiască prietenii in medie la fiecare 7 ani. Aşa că preţuiţi-vă prietenii...cât timp îi mai aveţi.

Sursa: Netherlands Organization for Scientific Research

[www.stiinta.info] Sursa originală: http://www.physorg.com/

vineri, 14 august 2009

De ce sta pasarea flamingo intr-un picior ?


Una dintre cele mai simple, dar enigmatice enigme ale ornitologiloe a fost descifrata de catre specialistii Universitatii Philadelphia din Statele Unite ale Americii.

Dupa un studiu exhaustiv asupra unui grup de pasari flamingo aflat in captivitate intr-o rezervatie din Caraibe, ornitologii Matthew Anderson si Sarah Williams au descoperit motivatia care le face pe elegantele pasari de apa sa stea cu orele asezate intr-un singur picior: pasarile flamingo adopta aceasta pozitie pentru a-si regla temperatura corporala.

Cercetatorii au mai descoperit ca pasarile flamingo prefera sa isi odihneasca capetele pe o anumita partea a corpului in defavoarea celeilalte, comportament similar cumva cu al oamenilor care sunt fie dreptaci, fie stangaci. Spre deosebire de acest aspect, flamingo nu au vreo preferinta pentru piciorul drept sau stang , atunci cand se decid sa-si autoregleze temperatura corporala. Majoritatea pasarilor srudiate in Caraibe prefera, insa, sa-si odihneasca capul pe partea drepta a corpului. Ca un fapt interesant de mentionat, flamingo care sunt stangaci sunt mai agresivi cu semenii lor, ceea ce influenteaza semnificativ legaturile sociale din grupurile imense de flamingo.

Sursa: BBCNews si http://www.descopera.ro/

joi, 13 august 2009

Masajul erotic: secretul unei vieti sexuale fara probleme


Esti obosita si nu prea ai chef de sex? Nu mai tine! Exista o solutie ce le rezolva pe amandoua: masajul erotic. Nu numai ca te relaxeaza si iti ia mintea de la problemele de peste zi, dar este si un excelent stimulent pentru o noapte de neuitat!

Miscarile usoare si senzuale ale masajului trezesc intregul corp si creeaza un contact armonios intre parteneri. Asa ca, macar din cand in cand, uita de preludiul clasic si stimuleaza-ti partenerul sau lasa-te stimulata de un masaj erotic!

De ce ai nevoie?

De o atmosfera propice senzualitatii. Asa ca, foloseste doar lumina unor lumanari sau a unei veioze, inchide-ti telefonul si pune o muzica romantica. Concentreaza-ti atentia doar asupra ta si a partenerului si deconecteaza-te pentru cateva minute de tot ce inseamna griji, agitatie, stres, neliniste.

Foloseste un ulei sau lapte de masaj cu puteri relaxante si afrodiziace si intinde-l lent pe corpul partenerului tau, atingandu-i cu senzualitate zonele erogene.

Care sunt zonele perfecte pentru masajul erotic?

1. Fata
Fata are mai multe zone sensibile la stimulii sexuali: fruntea, gura, ochii. Incepe cu niste miscari circulare pe frunte, atingand cu degetele si zona sprancenelor. Cuprinde-ti obrajii in palme si coboara-le usor pana la barbie. Maxilarul se va relaxa complet.

2. Gatul

In zona gatului, se intalnesc multe terminatii nervoase, motiv pentru care un masaj in aceasta zona duce la o relaxare completa a intregului corp. Pune-ti putin ulei in mana, dupa care maseaza gatul cu niste miscari ce sa se prelungeasca si pe spate.

3. Spatele
Spatele este o zona plina de muschi si de nervi care vibreaza la cea mai mica atingere. Incepe prin cateva gesturi de relaxare, cu mangaieri usoare de la gat pana la fese, sufland incet pe pielea partenerului. La sfarsit, mangaie-i si fesele, in special in partea de jos a lor.

4. Vulva si clitorisul la femei
Inmoaie-ti mana in ulei si plaseaz-o pe vulva, cu degetele indreptate inspre anus, dupa care trage-o in afara, atingandu-i clitorisul. Apoi, concetreaza-ti miscarile doar asupra acestuia, atingandu-l cu unul sau mai multe degete, in diferite directii, variind intensitatea.

5. Organele genitale la barbati

Cu o mana cuprinde-i testiculele, iar cu cealalta formeaza un inel la baza penisului, pe care sa il misti de-a lungul acestuia, fara a uita de uleiul de masaj.

Sursa: http://www.csid.ro

miercuri, 12 august 2009

Saturn si-a pierdut “inelele” noaptea trecuta


Nu este vorba despre o catastrofa cosmica, ci pur si simplu de o iluzie cauzata de o anumita inclinatie a axei planetei, care are loc, in medie, la fiecare 15 ani.

Ultima “disparitie” a inelelor a fost observata in 1995. Este un fenomen la fel de vechi ca planeta inelelor (circa 4,5 miliarde de ani), observat, insa, pentru prima oara in urma cu 400 de ani de Galileo Galilei, si care acum le ofera astronomilor o oportunitate stiintifica extraordinara, mai ales gratie observatiilor ce vor fi conduse de sonda Cassini, misiunea spatiala realizata din colaborarea intre agentiile spatiale ale Statelor Unite (NASA), Europa (ESA) si Italia (ASI). “Trucul” este comparat de specialistii NASA cu cel al lui Houdini, celebrul magician care in 1918, la New York, a facut sa “dispara” un elefant. Dar Saturn nu este un iluzionist, doar ritmul miscarii sale in jurul Soarelui face sa dispara sistemul de inele format din mii si mii de tone de gheata, roca si pulberi.

Sursa: La Stampa si http://www.descopera.ro/

luni, 10 august 2009

Cea mai spectaculoasa inregistrare a Eclipsei



Eclipsa 2009 de pe tare.ro



Cea mai spectaculoasa inregistrare video a eclipsei totale de soare din 22 iulie a fost facuta pe o insula din Japonia, cu un aparat cu filtre speciale care a filmat in HD evenimentul astronomic.

Dupa cum probabil stiti deja, DESCOPERA.ro a trimis in China o echipa de 2 astronomi, pentru a fotografia cea mai lunga eclipsa din secolul XXI, care a avut loc pe 22 iulie. Faza de totalitate a acesteia a avut peste 6 minute, interval maxim care se va mai repeta abia in secolul XXII. Din nefericire, in toate tarile prin care a trecut banda de totalitate, vremea nu a tinut cu astronomii si cu populatia, straturi groase de nori si ploaie impiedicand oamenii sa asiste in bune conditii la spectaculosul fenomen. Foarte putini norocosi au avut marea sansa ca in cele sase minute de totalitate sa se afle intr-o zona in care, miraculos, s-a produs o mica spartura in stratul de nori si astfel s-a creat imensul si nesperatul privilegiu de a asista in bune conditii la fenomen.

Cativa dintre acesti norocosi s-au aflat pe o insula din Japonia. Avand o camera video performanta HD, pe care au aplicat filtre si motoare de ghidaj speciale, japonezii au reusit - desi inclusiv in zona in care se aflau erau nori! - sa produca cea mai spectaculoasa inregistrare a unei eclipse totale de Soare din toate timpurile, detaliile incredibile surprinse de niponi (priviti protuberantele solare) constituind niste premiere mondiale.

sursa: http://www.descopera.ro/ si http://www.tare.ro/

vineri, 7 august 2009

Se întâmplă o dată la 1.000 de ani! Astăzi, la ora 12:34:56, cifrele s-au aliniat

Sursa : http://www.realitatea.net/

Astăzi, la ora 12:34:56, cifrele s-au aliniat şi au format o înşiruire ciudată. Această coincidenţă se va mai întâmpla abia peste 1.000 de ani!

Astăzi, la ora 12, 34 de minute şi 56 de secunde cifrele s-au aliniat în ordine crescătoare - 1,2,3,4.5,6,7,8,9.

7 e cifra zilei, 8 -a lunii şi 9- a anului. A durat preţ de o secundă. Motiv pentru astrologi şi pentru cei care cred în numerologie să spună că cei veniţi pe lume la această oră vor avea un destin special. La fel şi cei care au luat decizii importante fix în acest moment.

sâmbătă, 1 august 2009

Un Paşte comun este posibil

Autor: Mons. Eleuterio F. Fortino
Traducător: pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: L'Osservatore Romano, 18 aprilie 2009 si traducere din sursa net : http://lumea.catholica.ro/

Creştinii nu celebrează toţi Paştele la aceeaşi dată. Şi anul acesta, în timp ce creştinii din Occident, catolici şi protestanţi, l-au celebrat la 12 aprilie, orientalii l-au sărbătorit după o săptămână. În Occident şi în Orient pentru calcularea zilei de Paşte se folosesc două calendare diferite: respectiv cel gregorian şi cel iulian. Unii ani, datorită unei coincidenţe de calcule, Paştele cade în aceeaşi zi, alteori cel oriental este mai târziu, chiar şi la distanţă de o lună. Desigur, noi toţi creştinii credem că Isus Cristos “a înviat a treia zi”. Şi acesta este faptul decisiv, important, care caracterizează credinţa creştină. Totuşi diferenţierea celebrării este o anomalie gravă pentru mărturia creştină în lume.

Învierea lui Cristos la aceeasi data

În Occident, în secolul al XVI-lea a fost constatată o neconcordanţă între realitatea astronomică şi calculul calendarului folosit, care provenea de la Iulius Cezar şi de aceea este numit iulian. Pe baza deciziilor Conciliului din Trento, Papa Grigore al XIII-lea a cerut un studiu pentru corectarea calendarului Congregaţiei întemeiată pentru asta şi prezidată de Cardinalul calabrez Guglielmo Sirleto. Acesta a consultat astronomi de faimă sigură. După zece ani de cercetare, astronomul Luigi Giglio, calabrez şi el, a prezentat rezultatele.

Pentru a se pune la pas cu timpul astronomic era necesar să se recupereze zece zile. Papa Grigore al XIII-lea, la 24 februarie 1582, a dat bula Inter gravissimas cu intrare în vigoare în luna octombrie. S-a deschis o reţea diplomatică de contacte cu statele şi cu Bisericile pentru acceptarea noului calendar. După o fază promiţătoare cu Patriarhia ecumenică, aceste contacte au eşuat şi datorită unei intervenţii puternice a autorităţilor otomane, care probabil că vedea în eventualul acord o apropiere a Bisericii Ortodoxe de Occident, deci o ameninţare pentru acelaşi imperiu (cf. Vittorio Peri, Due date. Un’unica Pasqua, Milano 1967).

Reforma Papei Grigore al XIII-lea a fost acceptată de ţările din Europa occidentală care au introdus-o în America, Asia şi Africa. După aceea, au aderat la ea şi statele din ţările Europei orientale. Însă între creştinii din Occident care au acceptat reforma şi Bisericile din Orient s-a stabilit o diversitate care încă mai durează. Astăzi calendarul iulian are treisprezece zile de întârziere faţă de cel gregorian.

Diversitatea provine de la potrivirea sau nepotrivirea calendarului cu realitatea astronomică. Însă principiul pentru a stabili Paştele este identic pentru toţi. Şi provine de la primul Conciliu ecumenic din Niceea (325). Acel conciliu fusese convocat de împăratul Constantin pentru a aduce pacea în imperiu, tulburat de controversa ariană şi de divergenţa cu privire la data Paştelui dintre creştinii din Orient şi din Occident. Decizia luată era că toţi vor trebui să celebreze Paştele “la data romanilor şi a alexandrinilor”. Datorită importanţei, şi culturale şi ştiinţifice, pe care o avea oraşul Alexandria, Biserica din acest oraş a primit sarcina să determine şi să comunice tuturor Bisericilor data Paştelui în fiecare an. Principiul apărut este ca Paştele să se celebreze în prima duminică după luna plină de după echinocţiul de primăvară (cf. I. Ortiz De Urbina, Nicée et Constantinople, Paris 1963).

Acest principiu identic aplicat la calendarul iulian şi la cel gregorian determină diferenţa pentru data Paştelui existentă între “orientali” şi “occidentali”. Acest ultim termen îi cuprinde pe catolicii latini, pe protestanţi şi câteva comunităţi catolice orientale, cum ar fi italo-albanezii. Biserica Ortodoxă din Finlanda şi armenii ortodocşi, la rândul lor, au decis să celebreze Paştele la data occidentală, în timp ce catolicii latini din ţări cu majoritate ortodoxă, cum ar fi Grecia, celebrează Paştele la data ortodocşilor. Acestea sunt soluţii pragmatice pentru a celebra împreună Paştele în unul şi acelaşi loc. Oricum, rămâne faptul că în configurarea generală, orientalii şi occidentalii celebrează Paştele la date diferite. Dezacordul este obişnuit şi din când în când apar iniţiative pentru unificare.

Într-o enciclică din anul 1920, Patriarhia ecumenică de Constantinopol ridica problema anomaliei datei Paştelui. În anul 1923, Patriarhul Meleţiu al IV-lea convoca la Istanbul o Comisie interortodoxă. Ea s-a reunit la 24 februarie şi a dat naştere unei calculări actualizate care aproape coincide cu calculul gregorian. Însă această iniţiativă a avut o soartă nefericită. Pentru a menţine data Paştelui comună pentru toată ortodoxia s-a conformat, pentru Paşte, calendarul iulian. Deci nu se rezolva problema. Pentru restul anului, numai Bisericile din Constantinopol, Grecia, România şi Cipru au asumat noua calculare. După aceea, au aderat la ea Patriarhiile din Alexandria, Antiohia şi Bulgaria, dar nu şi Bisericile rusă, sârbă, şi din Ierusalim şi Athos.

Pentru acest motiv, chiar între ortodocşi, Crăciunul nu se celebrează în aceeaşi zi în Rusia şi în Grecia, în Serbia şi în România, şi chiar pe Muntele Athos şi în Grecia. Mai mult, în Bisericile care au acceptat noul calendar (Grecia, România) s-au despărţit de Biserica oficială nişte grupuri cu Episcopi şi cler. Sunt aşa-numiţii “după calendarul vechi”, sau paleoimerologiţi, care se denumesc “ortodocşi autentici”. Astăzi, când ortodocşii vorbesc despre “motive pastorale”, care îngreunează ajungerea la o decizie cu privire la data Paştelui, se referă tocmai la această situaţie.

Conciliul Vatican II a dat două dispoziţii de tip programatic pentru celebrarea comună a Paştelui. Prima se referă la o dată “fixă”, indicaţie complet nouă. “Conciliu nu se opune ca sărbătoarea Paştelui să fie fixată într-o duminică anume în Calendarul gregorian, cu asentimentul celor interesaţi, mai ales al fraţilor despărţiţi de comuniunea cu Scaunul Apostolic” (Sacrosanctum Concilium, Anexă). Acestei propuneri şi-au manifestat asentimentul “occidentalii”. “Orientalii” s-au arătat foarte reticenţi. Este un principiu diferit de cel de la Niceea.

A doua indicaţie provizorie este dată pentru timpul care precede un acord definitiv cu privire la data comună a Paştelui. “Până se va ajunge la doritul consens între toţi creştinii în privinţa fixării unei zile unice în care toţi să celebreze sărbătoarea Paştelui, între timp, pentru a promova unitatea dintre creştinii aflaţi în aceeaşi regiune sau naţiune, Patriarhii sau autorităţile locale bisericeşti supreme au dreptul de a conveni, prin consens unanim şi ascultând părerile celor interesaţi, asupra celebrării Paştelui în aceeaşi duminică” (Orientalium Ecclesiarum, 20). Această orientare a avut o anumită influenţă. Unele comunităţi catolice latine s-au adaptat la data majorităţii ortodoxe. Aşa cum s-a amintit, e vorba de catolicii latini din Grecia, de latinii din Etiopia, de cei din Egipt.

Studierea problemei rămâne în agendele Bisericii Catolice, a Consiliului Ecumenic al Bisericilor (CEK) şi a Bisericilor ortodoxe. După diferite iniţiative (scrisoarea Papei adresată conducătorilor de Biserici, participarea la iniţiativele altor Biserici şi ale altor organisme ecumenice), care s-au dovedit fără incidenţă practică, Biserica Catolică, în linia deciziei luată de Conciliul Vatican II, a restudiat problema în anul 1975. Consultarea organismelor din Curia Romană se încheia cu un acord cu privire la posibilitatea de a căuta soluţia “pentru o dată fixă a Paştelui care ar trebui să fie o duminică din luna aprilie, de preferinţă a doua”. După aceea, această propunere s-a precizat pentru “duminica ce urmează după a doua sâmbătă din luna aprilie”. Propunerea făcută celorlalţi creştini avea acordul “occidentalilor”, dar nu al “orientalilor”. Numai Biserica din România a luat prin decizie sinodală orientarea pentru o dată fixă. Oricum, Biserica Catolică a continuat să trateze problema.

Prima conferinţă panortodoxă de la Rodi (1961) a inserat în programul pregătirii Conciliului Bisericilor ortodoxe tema calendarului, care conţine şi problema Paştelui. Secretariatul pentru pregătirea conciliului a organizat studii la nivel înalt. În anul 1977 (28 iunie – 3 iulie) a promovat la Chambesy (Geneva) o întâlnire inter-ortodoxă de Episcopi şi de specialişti cu prezenţa a trei observatori: pentru Biserica Catolică, pentru Consiliul Ecumenic al Bisericilor şi pentru Comuniunea Anglicană. Cel care scrie era observatorul pentru partea catolică. Teologul Lukas Vischer pentru Consiliul Ecumenic al Bisericilor. S-a studiat întreaga problematică, dar în mod deosebit implicaţiile pastorale pentru Bisericile Ortodoxe.

În anul 1979 (la 3 februarie) s-au confruntat studiile astronomilor consultaţi, care aparţineau diferitelor instituţii ştiinţifice (academia sovietică de ştiinţe, institutul astronomic din Heidelberg, observatorul din Geneva, laboratorul astronomic de la universitatea din Atena). Desigur, aceste studii arătau “întârzierea” calendarului iulian şi exigenţa unei reforme. Toate actele sunt publicate (cf. Synodica, V, Chambésy-Genčve 1981, pag. 7-149). În anul 1982 (3-12 septembrie) a doua conferinţă panortodoxă preconciliară lua la cunoştinţă despre studiile făcute şi despre inexactitatea calendarului. Totuşi – afirma ea – “în situaţia actuală, poporul credincios al lui Dumnezeu nu este pregătit sau, măcar, nu a fost suficient informat pentru a aborda şi a accepta o schimbare în problema determinării datei Paştelui”.

Consiliul Ecumenic al Bisericilor a organizat diferită consultări cu privire la această temă şi a făcut, pe lângă Bisericile care fac parte din el, o amplă cercetare ale cărei rezultate au fost studiate într-o reuniune de specialişti în martie 1970 la care au participat ortodocşi, anglicani, protestanţi şi catolici. Consultarea se orienta spre diferite posibilităţi pe care Bisericile ar trebui să le examineze: menţinerea principiului de la Niceea – “folosind din punct de vedere astronomic date precise” şi “concordând în privinţa unui loc fix pentru calcularea acestei date” (s-a sugerat Ierusalimul) – sau celebrarea Paştelui într-o duminică din luna aprilie (s-a indicat duminica ce urmează după a doua sâmbătă din aprilie, adică între 9 şi 15 aprilie).

Comitetul central al Consiliului Ecumenic al Bisericilor (1971) a încredinţat Comisiei Credinţă şi Constituţie să urmărească problema. Cea mai recentă consultare a avut loc în Siria, la Aleppo, între 5 şi 10 martie 1997, organizată chiar de această comisie. S-a concluzionat cu trei recomandări pentru soluţionarea datei Paştelui: menţinerea principiului de la Niceea; calcularea în mod ştiinţific a datelor astronomice; folosirea ca punct de referinţă pentru calculare meridianul din Ierusalim. Această orientare tradiţională conţine exigenţa nouă a unei calculări astronomice actualizate din punct de vedere ştiinţific.

Dacă recomandările acestei ultime consultări ar fi fost luate în considerare, şi aplicate, ar rezulta soluţia tradiţională şi modernă în acelaşi timp. Ar exista toate elementele necesare: celebrarea într-o duminică din partea tuturor creştinilor, aderarea la “principiul” de la Niceea şi cât priveşte exigenţa preciziei astronomice. În acel timp s-a cerut Bisericii din Alexandria să determine data Paştelui tocmai datorită competenţei ştiinţifice. Ortodocşii înţeleg toate acestea. Şi totuşi, ei nu văd posibilă deocamdată schimbarea calendarului, “din motive pastorale”. Pe de altă parte, problema datei Paştelui este cuprinsă în programul prospectatului Conciliu al Bisericilor ortodoxe. Problema rămâne deschisă şi anomalia persistă.

(apărut iniţial în traducere pe Ercis.ro)