Dragoste la prima erectie

Text: Maxim

4 Noiembrie 2008

Traditionala echipa de cercetatori straini, atoatestiutori si vesnic anonimi, care ne mai socheaza periodic cu noi adevaruri asupra omenirii, a ajuns la o concluzie zdrobitoare. Oamenii se impart in doua categorii fundamentale: amatorii de one night stands si cei care nu recunosc.

Daca intrebi, prima reactie este datul ochilor peste cap si, eventual, un ”t-t” dezaprobator. ”Eu nu pot sa ii ofer trupul meu unui tip, decat daca avem o comuniune emotionala”, spune Mihaela, 25 de ani. Oare? ”Nu vreau sa las pe nimeni sa profite de mine!”, declara ferm Iulia, o femeie de cariera. Pe bune!? ”In nici un caz nu l-as insela pe Motoflender al meu cu un individ oarecare, doar din dorinta de a experimenta. Ceea ce avem noi e mult mai valoros,” murmura visatoare Ana-Maria, o tanara in pragul casatoriei. Mai-mai sa le crezi… Pana in momentul in care le vezi la cate o petrecere reusita, relaxate si dornice de flirt, sau intr-o calatorie ”unde oricum nu ne cunoaste nimeni”, schimband replici pline de tainice subintelesuri si priviri lan-guroase cu cate un june de-abia cunoscut, frumusel si curtenitor, care nu face econo-mie la complimente. ”Ma distrez si atat, care-i problema?” Absolut nici una, dupa cum se va vedea in cele ce urmeaza.

Aventura de o noapte
”Ma plictisesc toate textele astea femeiesti, cu sentimente, vrajeli, responsabilitati. Prefer sa o fac cu necunoscute!” recunoaste Rares, student. ”Da, am o casnicie fericita,” spune Mihai, 33 de ani, IT Manager. ” Si totusi,” adauga el aproape imediat, ”am nevoie sa imi condimentez viata cu cate o aventura de o noapte. Imi reda tot cheful de viata.” Ce sa mai spunem de Marcel, care e proaspat divortat? ”Crede-ma”, marturiseste el, ”numai gandul la eternele analize «incotro-merge-relatia-noastra» si santajul feminin iritant cu «iubi-tu-nu-ma-mai-iubesti» ma imbolnavesc de nervi. Vreau sex simplu, cinstit, direct, fara balast sentimental.” Nu spun ca aceasta noua metoda de a defini iubirea – ”balast sentimental” – m-a incantat peste masura, dar l-am inteles pe amicul meu scapat recent din ”inchisoare”.

One-night-stand: Ce sa faci?
Din experienta personala, pot spune ca, de obicei, aventura de o noapte e o chestie care se intampla de la sine. Nu o cauti tu, ci te gaseste ea. Sunt momente in care in-talnesti pe cineva irezistibil si lucrurile se intampla de la sine, cu o naturalete si o intensitate ravasitoare. Simti din felul in care vi se impletesc vorbele, atingerile in-tamplatoare, apoi cele deliberat intampla-toare, ca momentul de pasiune pluteste in aer si e inevitabil. Eu numesc genul asta de momente ”dragoste la prima erectie.” Frumos, nu-i asa? Problema e ca, adeseori, ceea ce promite a fi o noapte de vis se poate transforma intr-un cosmar, daca tu, cititor de sex masculin, nu tii cont de cateva mici detalii.

Primo: Igiena, igiena si iar igiena
Nu te neglija. Mai ales daca ai iesit in oras cu intentia de a „agata”, daca esti la o petrecere de unde ”poate pica ceva”, daca esti dornic de o provocare noua in viata ta, imprieteneste-te in primul rand cu sapu-nul, deodorantul si pasta de dinti. Iti spun prieteneste: pe noi, femeile, excitatia nu ne orbeste, dimpotriva. Ne face de o mie de ori mai sensibile la tot soiul de stimuli. Si un stimul neplacut intr-un moment pasional ne omoara toata dorinta. Sunam dupa taxi si fugim mancand pamantul. Exista o solutie de compromis: daca stii ca lucrurile nu sunt suta la suta in regula, foloseste dusul fierbinte ca modalitate de preludiu.

Secundo: Cuibusorul de nebunii
Asta poate fi o problema, daca nu stai singur. Iar daca mai esti si in situatia – destul de jenanta pentru un barbat de varsta ta – de a sta cu mama si cu tata, fa un efort de dragul noptii de pasiune dez-lantuita si ia-ti o camera la un hotel. Sau imprumuta cheile vreunei garsoniere disponibile pe care o are cel mai bun amic al tau, special pentru acest scop. Nu uita, filmele cu aventuri sunt palpitante tocmai datorita fiarelor salbatice dezlan-tuite, datorita scenariului fantezist, a pe-ripetiilor fara de numar si a urmelor sus-pecte din cele mai neasteptate locuri.

Tertio: Protectie
Da, stiu, asta o sa contrazica putin ideea de jungla. Dar nu am decat un argument: nici o noapte de amor turbat nu merita sa mori de SIDA, sau sa umbli ca disperatul, sa iti faci injectii cu penicilina. Faptul ca e simpatica si saruta bine nu inseamna neaparat ca nu te poate ferici cu cine stie ce boala venerica. O fi frumos „sa mori de excitatie”, dar nu la propriu. Hai, nu mai stramba din nas, foloseste prezervati-vul.

Quatro: Rafinament
De vreme ce e o aventura de o noapte, si tu, si ea vreti sa fie perfecta. Si, precum stii, noua, femeilor, ne place sa fim rasfa-tate, mangaiate, gustate. Stii ca intregul nostru corp este o zona erogena. Nu stiai? Nici o problema, afli acum. Daca te vei obosi vreodata sa iei o carte de Sandra Brown, sa sari peste intriga penibila si personajele schematice si sa treci la partea de sex, vei afla cum vrem noi sa ne tratezi. Sa ai tot timpul din lume cand esti cu noi. Sa ne explorezi ca pe un continent necunoscut – asta e chiar o fraza dintr-o asemenea carte, dar una care descrie cat se poate de bine situatia. Nu uita de gatul ei, de lobul urechii, de antebrate, de scobitura cotului, de co-loana vertebrala, de linia soldurilor, de spatele genunchiului, de glezna. Intr-un cuvant, secretul magic e urmatorul: fa-i preludiu pana o faci sa te implore. Asta e o cale exceptionala de a initia limbajul murdar, care tie iti place atat de mult. Poti s-o intrebi cu soapta aia masculina ragusita, care o s-o innebuneasca: ”Ce vrei sa-ti fac? Spune cuvantul ala.” Acum te intreb: exista ceva mai magulitor pentru tine, decat o femeie care te implo-ra sa o f…?

Quinto: Dimineata de dupa
Si ati facut-o. V-ati tras-o ca nebunii in nu stiu cate pozitii, si in toate orifici-ile posibile, pana ati ajuns sa scandati lozinci. Faptul ca nu va cunoasteti, si nu va datorati nimic unul altuia v-a facut sa fiti liberi, sa nu aveti retineri. A fost o aventura reusita. Nu-i cere numarul de telefon, pretinzand ca vrei sa o suni – daca nu ai cu adevarat aceasta intentie. Genul de lasitate dulceaga, care da nastere la minciuni cum ar fi: ”Poate mai iesim zilele astea”, e nedemn de frumusetea noptii de care ai avut parte. Gandes-te lucrurile si asa: daca ea ar fi fost genul care sa consume genul asta de minci- uni, n-ar fi fost alaturi de tine la acea ora.

sursa: http://www.maxim.ro/

Cum putem citi memoriile de durată scurtă

Cercetătorii americani au fost capabili să identifice, folosind imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională, orientarea şi culoarea unui obiect care a fost memorat pentru scurtă durată de un subiect.

Categorie: Medicina
Autor: Cristian Presură

Memoria de lucru (cunoscută şi sub numele de memorie pe termen scurt) reprezintă capacitatea noastră de a păstra pentru un scurt timp o cantitate mică de informaţii activă în mintea noastră. Acest lucru este util pentru a stoca informaţii de scurtă durată, cum ar fi un număr de telefon sau lista de cumpărături. Aici vom păstra informaţiile doar un timp suficient de lung pentru a efectua un apel telefonic sau a face cumpărăturile, apoi le vom uita pentru totdeauna.

Oamenii aleg voluntar informaţiile pe care le păstrează în memoria pe termen scurt. Acum, folosind imagistica prin rezonanţă magnetică funcţională, cercetătorii pot vedea ce informaţii sunt stocate în creier, folosind imaginile înregistrate de aparatele cu rezonanţă magnetică. Aceste imagini ne arată în prima instanţă zonele din creier care au un consum mai mare de sânge, şi care sunt o reprezentare fidelă a regiunilor folosite intens la procesarea şi stocarea informaţiilor.

Psihologii de la Universitatea din Oregon şi de la Universitatea din California, San Diego, au raportat recent noi rezultate în revista Psychological Science, care vin să lămurească unele aspecte ale memoriei de scurtă durată. Astfel, prin analiza imaginilor de rezonanţă magnetică, ei au fost capabili să identifice orientarea şi culoarea unui obiect care a fost memorat pentru scurtă durată de un subiect.

În aceste experimente subiecţii au vizualizat obiectul pentru o secundă şi au trebuit să memoreze un anumit aspect al obiectului (culoarea sau orientarea sa) după ce obiectul a dispărut. La 10 de secunde după fiecare expunere cercetătorii au înregistrat activitatea cerebrală, scanând în mod special cortexul vizual, o regiune a creierului care este specializată în procesarea şi stocare imaginilor.

Imaginea obţinută prin rezonanţă magnetică a cortexului nu reprezintă desigur imaginea exactă a obiectului, ci doar indică zonele din creier folosite la stocarea informaţiei despre obiect. Însă, de fiecare dată când aceeaşi informaţie a fost stocată, aceleaşi zone din creier păreau să fie active la stocarea ei. În felul acesta, cercetătorii au putut să antreneze un computer să recunoască imaginile. Măsurând iniţial relaţia dintre caracteristica memorată a obiectului şi zonele active din creier folosite la stocarea imaginii, ei au putut apoi recunoaşte caracteristica memorată odată ce noi imagini au fost vizualizate. Practic, cercetătorii au putut spune în ce direcţie era orientat obiectul, sau ce culoare a avut el, "uitându-se" în creier cu aparatul de rezonanţă magnetică.

În experiment insă, subiecţii au trebuit să memoreze o singură caracteristică, fie ea orientarea obiectului, fie ea culoarea sa. Un alt lucru interesant a fost faptul că, dacă subiecţii au trebuit să memoreze numai orientarea, atunci imaginea măsurata a zonelor din cortexul vizual nu a conţinut informaţii despre culoare, chiar dacă subiecţii au vizualizat obiecte colorate orientate în diverse direcţii. De asemenea, în cazul în care subiecţii au memorat culoarea, imaginea măsurată nu conţinea informaţii referitoare la orientarea obiectului.

Acest studiu este similar cu cel publicat în luna februarie în revista Nature şi condus de Frank Tong, de la Universitatea Vanderbilt. În acest studiu, cercetătorii au reuşit să recunoască caracteristicile memorate cu o precizie de 80%. Aici însă numai un singur tip de informaţie a fost memorată.

Studiile de acest tip arată că memoria de scurtă durată este stocată în cortexul vizual, deci în acelaşi loc în care aceeaşi informaţie este şi prelucrată. Rezultatul acesta, deloc trivial, este extrem de util. El confirmă astfel o presupunere făcută cu mulţi ani înainte, şi care se regăseşte in modelele computaţionale ale reţelelor neuronale: memoria umană nu are un loc anume de stocare (precum hard-diskul sa zicem), ci este împraştiată într-un număr mare de neuroni, aceeaşi care şi procesează imaginile.

Desigur, nu trebuie să ne facem griji că cineva va fi în stare să ne citească în acest fel gândurile, decât dacă ne aflăm sub constrângere. Aceasta pentru că, aşa cum am menţionat, cercetătorii au nevoie de nişte măsurători iniţiale care stabilesc relaţia dintre caracteristica măsurată (care trebuie raportată) şi imaginea cortexului înregistrată de aparatul de rezonanţă magnetică.

[www.stiinta.info] Sursa originală: ScienceDaily

In Iad nu exista egalitate intre sexe

Discriminarea sexuala continua in mod sigur si pe lumea cealalta, mai ales pentru pacatosi. Spre disperarea feministelor si apologetilor curentului “Political Corectness”, viitorii locatari vesnici ai Iadului vor avea parte de pedepse diferite in functie de sexul purtat de acestia in viata pamanteasca, afirma teologii Vaticanului.

Conform unui studiu oficial care a primit girul Vaticanului, discriminarea pe criterii sexuale continua chiar si in mijlocul focurilor neadormite ale Gheenei. Ideea principala care transpare este aceea ca barbatii sunt atrasi mai mult de pacatele carnale, pe cand femeile pacatuiesc in principal prin orgoliu si mandrie. Prin urmare pedepsele sunt diferite.

In general, sufletele barbatilor care ajung in Iad vor fi arse la foc continuu, pe cand femeile vor suferi pe veci, tragerea pe roata…
“Nu se poate discuta de egalitate sexuala, cand avem de a face cu pacatosi, fie ei barbati sau femei. Trebuie retinut ca barbatii si femeile pacatuiesc in moduri diferite. Cand analizam viciile si pacatele barbatilor, se observa cu usurinta ca acestia experimenteaza pacatul diferit fata de femei. In timp ce trufia este un pacat aflat doar pe locul 5 in topul pacatelor barbatesti, la femei trufia este deja pacatul capital. Barbatii sunt vinovati in primul rand de pofta exagerata de sex, urmata de lacomie. Tot barbatii sunt prea lenesi pentru a se lasa prada furiei, mandriei, invidiei si zgarceniei. Nici femeile nu sunt deloc straine de cultivarea placerilor carnale, dar sunt preocupate in primul rand de mandrie, invidie si ura”, declara Monseniorul Wojciech Giertych, nimeni altul decat teologul personal al Papei Benetict al XVI-lea. Inaltul prelat al Bisericii Romano-Catolice declara printre altele ca studiul sau a fost confirmat de analizele si cercetarile lui Roberto Busa, un calugar iezuit in varsta de 96 de ani, celebru pentru studiile sale in informatica si exegezele referitoare la Sfantul Thomas d’Aquino.

Anul trecut, Vaticanul a lansat o noua lista de pacate care se adauga celor sapte pacate capitale evocate de Dante in Divina Comedie. Acestea sunt: poluarea mediului inconjurator, injustitia sociala, saracirea cu buna stiinta a oamenilor, lacomia corporatista a bancilor, vanzarea si consumul drogurilor, modificarile genetice si experimentele pe oameni.

Sursa : The Times din http://www.descopera.ro/

Cele mai bizare inventii anti-terorism

In aceste vremuri tulburi, greu sa te mai simti in siguranta. Si totusi, daca impotriva ascultarii telefoanelor deocamdata nu avem ce face, de restul amenintarilor - teroristi, zombie, vampiri, OZN-uri -, s-au ocupat inventatorii americani.

Geniul lor a produs tot ceea ce este necesar pentru autoapararea perfecta: de la Suv-ul cu mitraliera la sutienul antigaz, aceste inventii anti-tero sunt toate cat se poate de adevarate, avand in vedere ca au fost brevetate.


Salopeta cu wc incorporat

N-o fi primul lucru pe care-l gasesti in sifonier dimineata, dar “ambalat” in aceasta salopeta ignifuga, antiatomica, antibacteriana, anti-ploaie, anti-derapanta, te vei simti cu adevarat in siguranta. Poti da nas in nas cu dusmanul oriunde: in lift, metrou sau la fast-food, de-acum esti mereu pregatit.

Si nici macar atunci cand, perfect sigilat, simti ca halba de bere de-abia inghitita incepe sa-si reclame iesirea, tot nu trebuie sa intri in panica: inventatorul s-a gandit si la aceasta eventualitate si a prevazut salopeta cu o toaleta incorporata.

Pentru ca salopeta dispune de saculeti speciali, cusuti in zonele “strategice”, cand simti chemarea naturii nu trebuie decat sa te lasi pe vine.

Trapa de evacuare
Nu toti teroristii se inghesuie in metrou sau in autobuz. Unii isi fac valiza si-si iau bilet la aceeasi cursa cu tine, decisi sa deturneze avionul si sa-ti distruga iremediabil bine-meritata odihna platita cu tichetele de vacanta. Daca insa, printr-o fericita coincidenta, avionul a fost prevazut cu aceasta trapa vei putea sta linistit: prin intermediul unor senzori, ea se deschide pentru a-i prinde pe teroristi sub puntea aeronavei si a-i arunca ulterior in gol.

Bonus: functioneaza la fel de eficient si in cazul insotitoarelor de bord antipatice.

Dispozitiv de asmutit cainele (preferabil bionic)


Ce nevoie ai sa faci pe eroul? Ii poti lasa pe atacatori sa aiba de-a face cu rottweiler-ul tau in timp ce tu te uiti la un meci de fotbal in intimitatea apartamentului (sau bunkerului), dotat neaparat cu antena de satelit. Doar asa vei putea comunica cu Rex la distanta, prin intermediul unui auricular personalizat specific pentru caini, conectat la reteaua de televiziune prin satelit.

Atentie, functioneaza mai eficient in cazul cainilor bionici, cu dispozitivul deja integrat.

Kit cu aerosol pentru avioane
In alternativa la Sistemul de Evacuare mai poti recurge la o alta inventie naucitoare (la propriu): introducerea unui gaz somnifer in conducta de ventilatie a aeronavei (cu grija, sigur n-ai vrea ca gazul sa ajunga in cabina pilotilor).

Astfel avionul va putea ateriza in toata securitatea in timp ce periculosii teroristi (dar si restul pasagerilor) sforaie in scaunele lor. Fata de sistemul prezentat anterior, acest kit are dezavantajul ca ii adoarme pe toti, pasageri, teroristi, hostess. Daca nu esti sigur ca te vei trezi primul, mai bine treci la urmatoarea inventie

Dispozitiv anti-kamikaze

Dispozitivul in cauza poate parea la prima vedere o simpla umbrela, dar in realitate este o capcana de ultima generatie pentru capturarea si neutralizarea oamenilor-bomba.

Mecanismul-capcana trebuie indreptat in directia suspectului si actionat prin tragaciul special; apoi ramane la latitudinea ta daca il lasi acolo pe nefericit si daca actionezi extinctorul cu spuma din dotare. In zilele lipsite de evenimente poti folosi plasa la pescuit.

Sistem de control al pasagerilor pe timpului zborului
Te ajuta sa-i identifici pe teroristii travestiti in turisti, alcatuit fiind dintr-o retea de bratari cu senzori ce tin sub control tensiunea, ritmul cardiac si modificarile starii de spirit ale fiecarui pasager imbarcat.
Cand unul dintre ei traverseaza vreo stare emotionala anormala (este cazul celor care si-au pus in cap sa deturneze un avion) este imediat imobilizat si amortit de o injectie sedativa. Efecte colaterale: niciunul daca nu te misti.

Accesoriu defensiv pentru SUV


a ce-ti foloseste o salopeta super-accesorizata daca te deplasezi tot cu dacia, s-ar putea intreba unii. Evident ai nevoie de o masina la inaltimea situatiei, precum acest "Suv Antiteroristi" disponibil in toate culorile, decapotabil si dotat cu mitraliera de utilizat in caz de necesitate.

Incredibil de utila pentru intimidarea adversarilor in parcarea de la Mall, cu optiunile de rigoare: munitie, manusi de piele negre. Capacitatea mitralierei: 20.000 de gloante pe minut.

Masca multifunctionala unisex
Numic nu poate fi mai inestetic decat o masca de gaz. De altfel, nu intra nici in buzunar, si nici in geanta. Noroc cu aceasta inventie, ideala pentru a te proteja de gaze letale. Modelul de baza al colectiei si varianta pentru persoanele trendy se numeste WOW! si este un sutien push up de ultima generatie, care la nevoie se transforma intr-o masca de gaz cat se poate de practica.

Cum? Se desface din spate ca un sutien obisnuit, se scoate si se pune una dintre cupe la gura. Emisiile chimice vor fi complet neutralizate. Asadar, daca in timpul urmatorului atac biologic te vei gasi in proximitatea unei fete, nu-ti pune viata in primejdie, profita!

Cuptor crematoriu (portabil)La final, o inventie deosebit de utila: noul crematoriu portabil, cu inaltime reglabila, livrat cu 2 butelii de combustibil cadou, carucior auto omologat si targa personalizata.
Folosit conform instructiunilor, indeparteaza orice urma de reziduu uman. Cu toate aceste arme si cu teroristii aflati in circulatie, cineva trebuie sa se gandeasca si la curatenie.

sursa: http://www.apropo.ro/

Si penisul are personalitate!

Penisul actioneaza de multe ori dupa bunul plac. El functioneaza sau esueaza, asemeni unei personalitati. Totodata, este considerat unul dintre cele mai simbolice organe umane, ca semn al dominantei.

Penisul apartine amandurora
Nu vrem sa intram in psihanaliza sau biologie, dar nu ar fi tocmai o necuviinta daca am spune ca penisul, desi parte a corpului lui, apartine de fapt ambilor parteneri.

Aceasta conexiune exacta a emotiilor programate adapteaza un barbat la toate tipurile de experiente si sentimente legate de sexualitate, identitate si dezvoltare.

Iar teoria lui Freud privind teama barbatilor ca femeile ori un parinte gelos le va lua penisul (in timp ce femeia il priveste ca pe ceva ce a pierdut) este un lucru explicabil biologic, dar asta ar simplifica prea mult lucrurile.

Penisul este un obiect estetic
Penisul fascineaza ambele sexe datorita tesutului, capacitatii sale erectile si celorlalte calitati. Iar independenta lui evidenta este putin infricosatoare. Dar asa este el programat. Sa raspunda automat la diferiti stimuli.

Faptul ca penisul uman este relativ mai mare decat cel al primatelor este probabil un rezultat un functiilor psihologice complexe.

De ce sunt barbatii obsedati de penis
Penisul starneste anxietate si superstitii din exact aceleasi motive pentru care este si centrul tuturor ritualurilor magice posibile. Adeseori el induce barbatilor auto-respect si sentimentul identitatii. Astfel, daca penisul nu functioneaza sau, chiar mai rau, este respins de o femeie, consecintele sunt catastrofale.

Asa se explica preocuparea irationala a barbatilor in ceea ce priveste dimensiunile penisului lor. Si totusi, marimea n-are absolut nici o legatura cu incapacitatea lui fizica a de a satisface partenera, avand in vedere ca orgasmul femeii nu depinde de cat de adanc este patrunsa.

Desi, trebuie sa recunoastem, ideea unui penis mare poate excita multe dintre reprezentantele sexului frumos, iar unele chiar declara ca il simt mai profund.

Si totusi, un vagin nedilatat are doar 8-9 centimetri. In cel mai bun caz, grosimea este cea care conteaza. Dimensiunea unui penis in repaus, de asemenea, nu are nimic de-a face cu dimensiunea lui atunci cand intra in erectie - un penis care este mare atunci cand nu este stimulat de obicei nu se mareste cu mult mai mult in timpul erectiei.

http://www.csid.ro/

Maturitatea pentru a se căsători

Decizia de a te căsători este una dintre cele mai importante ale vieţii. Implică de aceea o anumită maturitate. Ce fel de maturitate e necesară pentru a te căsători?

Nivelul de maturitate minim necesar pentru a se căsători este determinat de acea maturitate psihofizică care garantează înţelegerea şi asumarea drepturilor şi obligaţiilor esenţiale ale căsătoriei (ex: vârsta minimă legală pentru căsătorie).

Problemele şi falimentele matrimoniale arată nevoia unui proces mai îndelungat de maturizare atât în perioada anterioară căsătoriei cât şi pe parcursul vieţii de căsătorie.

Se impun trei dimensiuni ale maturităţii: individuală, de credinţă, de cuplu.

1. Maturitatea individuală implică trei aspecte:

■ cunoaşterea de sine, ce presupune: a cunoaşte propriile calităţi şi limite; a face experienţe oportune care pun la încercare aceste calităţi sau limite şi a reflecta asupra acestor experienţe; a se confrunta cu alţii asupra propriei persoane.

■cunoaşterea realităţii înconjurătoare ce presupune a şti să dezvolţi un autentic simţ critic; pentru a cultiva această calitate trebuie să ştii să îi asculţi pe alţii (fără însă să îi asculţi numai pe alţii: conformism) şi să îţi formulezi propria viziune (fără însă a considera că există numai aceasta: negativism); fără acest simţi critic nu reuşeşti să „suporţi viaţa”, simţi că realitatea te asediază, sau te laşi ghidat de cine ţi se pare plin de autoritate.

■cunoaşterea valorilor, idealurilor care îţi fondează viaţa. „Dacă cineva descoperă pentru ce trăieşte, va putea înfrunta orice fel de trăire” (Nietzsche); pentru a cunoaşte şi a asimila aceste valori e necesară o continuă căutare ce constă şi în confruntarea cu cei care au experienţe analoage cu cele proprii, în relaţionarea propriei vieţi la Cuvântul lui Dumnezeu.

2. Maturitatea credinţei intră în joc mai ales când este vorba de valorile vieţii tale. Aceasta implică:

■ o viziune a vieţii în lumina credinţei în Isus, în cadrul căreia convingerile mele fundamentale sunt: „eu sunt o creaţie irepetabilă a iubirii lui Dumnezeu”; „viaţa mea nu se opreşte pe acest pământ”; „Dumnezeu locuieşte în mine şi mă ajută; Dumnezeu este alături de mine şi mă iartă”;

■ o maturitate a vieţii de rugăciune, percepută drept hrana pentru angajarea zilnică şi drept recunoştinţă şi abandon în Dumnezeu Tatăl ceresc, în Fiul său Isus şi în Duhul Sfânt;

■ o maturitate a vieţii sacramentale, în cadrul cărora Sf. Liturghie (Euharistia) este punctul culminant al împărtăşirii cu iubirea divină;

■ o maturitate în exercitarea carităţii, a iubirii faţă de aproapele, care nu este legată de ocazii speciale, ci o alegere ce însoţeşte viaţa cotidiană.

3.Maturitatea cuplului ce presupune însuşirea unor convingeri şi atitudini care, de obicei, nu vin de la sine:

■ învăţaţi să luaţi deciziile împreună: saltul de mentalitate de la „eu” la „noi”;

■ rezistaţi la ispita de a impune propria realitate, de genul: „nu-i aşa că ceea ce gândesc mi se pare lucrul cel mai corect, mai coerent şi mai clar?”; învăţaţi să descoperiţi simţul obiectivităţii;

■învăţaţi arta comunicării mai ales în ceea ce priveşte valorile, idealurile ce se ascund în adâncul sufletului; odată ce aţi descoperit că aveţi aceeaşi idee de fond, nimic nu împiedică realizarea personală în sânul cuplului; de aceea: nu acuz, nu judec, dar ştiu să ascult, să înţeleg, să ajut;

■ tindeţi către maturitatea vieţii sexuale, ce înseamnă trecerea de la faza infantilă a libidoului („cer ca să obţin”: totul e finalizat la propria persoană), la cea matură a dăruirii reciproce, ce îşi are locul după ce s-a consfinţit dăruirea totală a propriei persoane prin sacramentul căsătoriei.

■ învăţaţi să vă daţi obiective precise şi să vă implicaţi în a le împlin

text: pr. Daniel Iacobut din http://www.pastoratie.ro

Ce faceti cand gasiti un portofel pe strada

La 30 de ani atingem culmea potentei sexuale

Baietii sunt plini de hormoni atunci cand cresc. Ei sunt mereu tensionati si cauta in jur posibilitati de a se relaxa. Pe scurt, ajung la culmea potentei lor sexuale. La acea vreme insa, fetele nu au, bineinteles, nici o idee despre sex. Ele nu au nevoi sexuale.

Si asta in ciuda faptului ca sufera modificari hormonale majore, incepe perioada de menstruatie si apare acneea. Am putea spune ca fetele ar putea atinge in acest moment culmea potentei lor sexuale? Bineinteles.

Logica sociala

Potrivit carei logici barbatii ating culmea potentei sexuale cu 10 ani sau chiar mai mult inaintea femeii? Si potrivit carei logici ar trebuie o femeie sa se transforme intr-o bomba cu ceas numai dupa 30 de ani, cand ceasul ei biologic incepe sa sune mai devreme? Potrivit logicii sociale.

Baietii sunt intotdeauna motivati sa se implice in activitatea sexuala cat se poate de devreme. Chiar daca nu sunt incurajati direct, mesajele sociale pe care le primesc sunt clare. Pentru fete, in schimb, este diferit. Ele trebuie sa fie “pure” si neinteresate de sex. Cel putin o vreme.

Femeile nu sunt fiinte sexuale pana la 30 de ani

La varsta de 30 de ani (sau in jurul acestei varste) tot mai multe lucruri marcheaza schimbarea unei tinere intr-o adevarata femeie. Dar asta nu inseamna ca drumul duce spre un sfarsit amar.

Dimpotriva. Tot mai multe femei vad acest turnura a vietii lor in contextul sexual. Ele se elibereaza in sfarsit de toate nebuniile cu care mediul le-a umplut capul.

Femeile incep asadar sa creada in ele si nu mai cauta aprobarea celorlalti. Ele castiga incredere in sine bazata pe propriile realizari. Ca un rezultat la acestea, incep sa caute si placerea.

Astfel, se pare ca femeile nu sunt fiinte sexuale pana la aceasta varsta si ca distractia adevarata abia incepe. De cate ori ai auzit o femeie de 30 de ani spunand ca viata ei abia incepe? Cu siguranta de cel putin cateva ori.

In cazul in care intr-adevar exista o culme a potentei sexuale atinsa la un moment dat, ea poate sa aiba loc in acelasi timp pentru ambii parteneri.

sursa: http://www.csid.ro/

Impartim galaxia cu 38.000 de civilizatii extraterestre

Conform International Journey of Astrobiology, descoperirea in ultimii ani a peste 337 de planete in afara sistemului nostru solar, relanseaza ipoteza conform careia in galaxia noastra este foarte posibil sa existe si alte civilizatii inteligente. Numarul acestora se estimeaza a fi intre 361 si numai putin de 38.000.

Duncan Forgan, cercetatorul din spatele acestui studiu-estimativ efectuat de Universitatea din Edinburgh. este de parere ca procesul in sine este unul in care nu facem decat sa “cuantificam propria noastra ignoranta ca specie “
Pentru studiul sau profesorul Forgan a simulat ca o galaxie asemanatoare cu a noastra, isi poate dezvolta propriile sisteme solare bazate pe existenta exoplanetelor din jurul galaxiilor vecine.

Conform acestei ipoteze, posibilitatea descoperirii altor civilizatii extraterestre este sensibil crescuta. Primul scenariu considera ca orice forma de viata poate aparea relativ usor pe alte planete, fiind in schimb mai dificil pentru acesta sa atinga un nivel rezonabil de inteligenta. Conform acestei teorii am putea fi vecini cu “doar” 361 de civilizatii inteligente in galaxie.

Al doilea scenariu examineaza posibilitatea ca formele de viata sa circule la propriu de la o planeta la alta prin intermediul coliziunii asteroizilor, o teorie care priveste inclusiv pe cea a aparitiei vietii pe Terra.

“Chiar daca formele de viata extraterestre exista, din nefericire ne confruntam cu posibilitatea de a nu intra niciodata in contact cu ele. De asemenea, viata de pe alte planete poate fi la fel de complexa si variata ca viata de pe Terra, prin urmare nu putem anticipa modul in care arata si se comporta formele de viata inteligente extratrestre “ declara profesorul Forgan intr-unul dintre comunicatele sale de presa.

Sursa : BBC News din http://www.descopera.ro

Opt artefacte inexplicabile

Din cand in cand, arheologii fac descoperiri uluitoare, care dezvaluie faptul ca una sau alta dintre civilizatiile stravechi foloseau uzual instrumente sau tehnologii „inventate“ in secolul XX. Iata cateva artefacte care, conform cronologiei unanim acceptate, nu ar fi avut cum sa existe inainte de a… exista.

1. COMPUTERUL ANTIKYTHERA, un procesor de 2.085 de ani n anul 1900, resturile unui bizar instrument mecanic au fost recuperate de pe epava unei corabii antice, esuata la cativa kilometri de insula Creta. Artefactul consta intr-un complicat sistem de roti de bronz (trei s-au pastrat pana astazi) si cadrane de sticla fixate intr-un cadru de lemn. Analiza cu raze X a relevat faptul ca instrumentul fusese creat in anul 80 i.Hr., iar reconstituirea sa i-a dezvaluit functionalitatea – aceea de veritabil „computer“ astronomic, care putea indica, in functie de ora si de zi, pozitia exacta a Soarelui, a Lunii si a tuturor planetelor din sistemul solar. Desi se stie ca grecii erau buni astronomi, nici o informatie de ordin istoric pastrata de la ei nu semnaleaza existenta unei masinarii atat de sofisticate.

2. AVIONUL EGIPTEAN, un Concorde la anul 200 i.Hr.In anul 1898, intr-un mormant din Saqqara, Egipt, un explorator descoperea o ciudata macheta din lemn a unui obiect cu aripi. Cum la acea vreme avionul nu fusese inventat, cercetatorii au considerat artefactul drept reprezentarea unei pasari si l-au facut „uitat“ intr-un muzeu din Cairo. In 1972, arheologul Kalil Messiha a dat intamplator peste macheta si a ramas socat de formele sale aerodinamice si de curbura aripilor, identica celei a unui avion Concorde. In plus, Messiha a facut legatura intre aceasta macheta si mai multe schite ciudate descoperite tot la Saqqara, ajungand la concluzia ca egiptenii planuiau, inca din secolul al II-lea i.Hr., construirea unui obiect zburator.

3. CRANIUL MITCHELL-HEDGES, sculptura maiasa cu laser
Acest craniu de cristal a fost modelat de maiasi in urma cu aproximativ 1.000 de ani. Analize complexe, efectuate de catre cercetatorii de la laboratoarele Hewlett Packard din California, arata ca artefactul a fost cioplit cu mare migala in sensul invers al axei naturale a cristalului – operatie imposibil de realizat fara ajutorul razelor laser. In plus, craniul are proprietati optice uluitoare, lumina focalizandu-se dinspre ceafa catre orbite. Unui sculptor din ziua de azi i-ar fi imposibil sa creeze acest efect in lipsa realizarii prealabile a unui model 3D al sculpturii, pe care sa-l urmeze, apoi, la micrometru, in manopera.

Citeste pe larg despre acest subiect: Craniile de cristal, mostenirea unei culturi disparute?

4. CIOCANUL LONDONEZ, unealta de dinaintea istoriei

Acest ciocan din fier cu coada de lemn a fost descoperit de arheologii britanici in 1936, pe un santier arheologic de la marginea Londrei. Unealta era incastrata intr-o roca veche de 400 de milioane de ani, iar testele efectuate asupra sa au relevat faptul ca a fost faurita in urma cu 500 de milioane de ani. De mentionat ca fierul ciocanului este mult mai pur decat oricare alt fier produs prin tehnologiile moderne.

Citeste pe larg despre acest subiect: Artefactul londonez, un mister dincolo de timp

5. HARTA LUI PIRI RE’IS, Pamantul turcului

Piri Re’is a fost un marinar turc care, in 1513, a desenat o harta a Africii, a Americilor si a Antarcticii. In 1929, cand a fost regasita, harta turcului a facut mare valva: oficial, Antarctica fusese descoperita abia in 1818. Ceea ce este si mai bizar la aceasta harta este faptul ca Piri Re’is – dupa cum dovedesc reconstituiri de ultima ora – a cartografiat fidel Antarctica asa cum arata aceasta inainte de a fi acoperita de zapada. Mai precis, in urma cu 6.000 de ani.

Citeste pe larg despre acest subiect: Harta Piri Reis si originile sale enigmat

ice

6. DESENELE DE LA NAZCA, un balon cu indieni, acum 2.000 de ani

Desenele au fost descoperite in anul 1930, cand aviatia SUA a inaugurat doua linii comerciale care survolau pampa peruana. Se pare ca acestea au fost realizate in perioada de inflorire a civilizatiei Nazca (300 i.Hr. - 600 d.Hr). Acoperind o suprafata de 450 de kilometri patrati, desenele de la Nazca infatiseaza diverse plante si animale. Cele mai mari reprezentari ajung la 200 de metri lungime. Printre acestea, apar si unele figuri ciudate, numite de cercetatori geoglife. In vreme ce comunitatea stiintifica este rezervata in privinta utilizarii geoglifelor, unii entuziasti afirma ca ele ar fi harti astronomice sau puncte de reper pentru OZN-uri (teorie speculata si in filmul “Semne” din 2002). Indiferent la ce au folosit, desenele de la Nazca n-ar fi putut fi realizate decat printr-o coordonare venita de foarte sus, cel mai probabil din balon (care, la vremea respectiva, evident, nu era „inventat“).

Citeste pe larg despre acest subiect: Valea Nazca, aerodromul zeilor

7. ORASUL NAN MADOL, misterioasa asezarea de pe reciful de corali

Datarea cu carbon-14 arata ca orasul Nan Madol a fost construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr., pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice. Asezarea se intindea pe o suprafata de aproximativ 18 kilometri patrati si era formata din peste 100 de insulite artificiale unite prin viaducte. Nimeni nu poate explica felul cum au fost transportate acolo blocurile de bazalt si nici cum a fost construit orasul. Pentru ridicarea lui Nan Madol, azi ar fi nevoie de zeci de macarale gigantice.

8. ZIDURILE SACSAYHUAMAN, precizie incasa de secol XX

3 ziduri concentrice, lungi de 360 de metri si inalte de sase, au fost construite, in secolul al XVI-lea, in jurul fortaretei incase Sacsayhuaman din Cuzco, Peru. Ele au fost ridicate din imensi bolovani de calcar, cantarind aproximativ 300 de tone fiecare. Incasii nu au folosit mortar pentru a fixa bolovanii, dar acestia sunt atat de bine asezati unul peste altul, incat nu se poate strecura intre ei nici macar o lama de cutit. Cum au reusit incasii sa construiasca un asemenea ansamblu cu tehnologiile secolului al XVI-lea ramane un mister.

Sursa : http://www.descopera.ro

Ce ne aşteptăm să găsim la LHC?

Large Hadron Collider (LHC) a generat nenumărate controverse, în special legate de posibilitatea creării de găuri negre microscopice. Care sunt însă celelalte evenimente aşteptate de comunitatea ştiinţifică? Iată aici un scurt rezumat al acestora.

Categorie: Fizica
Autor: Cristian Presură

[aparut in Revista "Stiinta si Tehnica", Sept-Oct 2008].

Pornirea acceleratorului Large Hadron Collider (LHC) a generat nenumărate controverse din partea publicului larg, în special legate de posibilitatea creării de găuri negre microscopice care ar ameninţa Pământul. Este bine de ştiut că apariţia găurilor negre microscopice este un eveniment extrem de improbabil şi inofensiv dacă ar avea totuşi loc, pentru că găurile negre microscopice se evaporă. Pe de altă parte, el este un eveniment chiar dorit de o parte a comunităţii ştiinţifice, tocmai pentru că permite investigarea unor noi aspecte ale fizicii fundamentale. Care sunt însă celelalte evenimente aşteptate de comunitatea ştiinţifică? Iată aici un scurt rezumat al acestora.

În primul rând, cel mai important eveniment aşteptat este confirmarea existenţei bozonului Higgs. Dacă el va fi descoperit experimental, se vor da câteva premii Nobel, dacă nu, fizica modernă va intra într-o criză cât se poate de reală… Căci bozonul Higgs nu este o particulă ca oricare alta, ea este, conform modelului standard al particulelor elementare, cea mai specială dintre toate, temelia construcţiei am putea spune…

Astfel, câmpul Higgs poate fi asemanat campului electromagnetic, ca fiind o entitate ce se intinde in tot Universul. Spre deosebire de campul electromagnetic insa, campul Higgs ia valori finite in toate punctele din spatiu, chiar si in vid. Si, precum campului electromagnetic ii asociem o particula (fotonul), ce reprezinta oscilatiile cuantificate ale campului, tot asa si campului Higgs i se asociaza o particula, denumita bozonul Higgs.

Am putea face, puţin "răutăcioşi", următoarea afirmaţie: câmpul Higgs este versiunea modernă a eterului de care scăpase Einstein... El este practic apa oceanului în care peştii (particulele elementare) înoată. Cu ajutorul câmpului Higgs, bozonii W şi Z, purtătorii interacţiei slabe, pot căpăta masă finită, lăsând în acelaşi timp teoria electroslabă renormalizabilă (lucru necesar pentru orice teorie cuantică a câmpului).

Fermionii desemnează particulele care nu pot ocupa aceeaşi stare cuantica. Cei mai cunoscuţi fermioni sunt electronii. Bozonii desemnează particulele care pot ocupa aceeaşi stare cuantica. Ei sunt de obicei purtătorii interacţiunii dintre fermioni. Astfel, fotonul este purtătorul interacţiunii electromagnetice dintre electroni.

De fapt, în modelul standard, nu numai bozonii W şi Z capătă masă prin interacţia cu câmpul Higgs, dar şi celelalte particule, ca electronul sau cuarcii şi chiar particula Higgs însăşi! Toate acestea capătă masă prin interacţiunea cu câmpul Higgs finit, prezent peste tot, precum şi o bilă într-un mediu vâscos ne va apărea mai grea pentru că, daca vrem sa o împingem, trebuie să învingem şi vâscozitatea. De aceea am spus că acest câmp Higgs poate fi privit ca versiunea modernă a eterului...

Este interesant că modelul standard al particulelor elementare nu prezice masa bozonului Higgs. Valoarea sa maximă se poate estima însă ca fiind mai mică decât masa celei mai grele particule cunoscute, adică cuarcul top, care are cam 170GeV. Pentru comparaţie, masa de repaus a protonului este de aproape 1GeV. Cum energiile de creare a particulelor ajung la 14TeV (1TeV=1000GeV) la LHC, se presupune că particula Higgs trebuie să apară. De fapt, cu cât masa sa este mai mare, cu atât ea va fi mai uşor de detectat, pentru că se va dezintegra în bozoni W şi Z, care sunt uşor de observat.

Desigur, problema cea mare a LHC-ului va fi identificarea bozonului Higgs dintre miile de particule create. Trebuie să ne imaginăm, fără să exagerăm, că ciocnirile protonilor la LHC sunt asemănătoare cu ciocnirea a două portocale. Astfel, după ce ciocnim cele două portocale, vom obţine resturi de seminţe aruncate pe jos. Ne putem întreba atunci care a fost poziţia iniţială a seminţelor din portocale, studiind numai rămăşiţele…Tot aşa trebuie determinată si structura iniţială a protonilor care se ciocnesc. Aceasta este complexă, fiind dată nu numai de cei trei cuarci, dar şi din multitudinea de particule virtuale care există ca un nor în jurul cuarcilor, printre acestea fiind şi bozonul Higgs. Ori, se poate estima că probabilitatea de observare a bozonului Higgs este de miliarde de ori mai mică decât cea totală ce se obţine în reacţii, ceea ce înseamnă că avem nevoie de multe miliarde de măsurători pentru a fi siguri că ceea ce am observat este bozonul Higgs.

Tot bozonul Higgs face trimitere la o altă descoperire aşteptată de o parte a comunităţii ştiinţifice şi anume supersimetria particulelor. Această teorie dublează numărul particulelor din Univers! Astfel, fiecare bozon va avea un nou superpartener fermion (partener care se notează cu litera "s" în faţă) iar fiecare fermion va avea un superpartener bozon (care se recunoaşte prin terminaţia „ino”). Partenerul electronului ar fi bozonul selectron, iar partenerul fotonului ar fi fermionul fotino. Trebuie spus că, pentru moment, nu există nici un indiciu experimental că această teorie a supersimetriei este adevărată, iar proba de foc experimentală a teoriei va fi pornirea acceleratorului Large Hadron Collider.

Supersimetria intră în scenă imediat ce analizăm puţin masa bozonului Higgs. Căci, ceea ce face particula Higgs specială este că ea poate interacţiona cu aproape toate particulele, tocmai pentru a le da masă. Masa particulei Higgs se obţine nu numai studiind excitaţiile câmpului Higgs, ci luând în calcul şi procese virtuale de interacţiune cu fluctuaţiile cuantice ale vidului. Acestea conduc la o masă mult prea mare pentru bozonul Higgs, care este de ordinul masei Plank, adică 10¹⁹ Gev... Desigur, nu ştim deocamdată care este masa bozonului Higgs, însă astfel de valori sunt prea mari, inacceptabile...

În treacăt fie spus, problema masei particulei Higgs este o problemă cât se poate de reală a modelului standard. Ea nu poate fi trecută cu vederea, nici ascunsă sub preş. Această problemă îşi caută încă soluţia. Ea reprezintă cel puternic argument că o fizică nouă va fi descoperită cu ajutorul acceleratorului Large Hadron Collider.

Supersimetria vine cu o soluţie la problema masei particulei Higgs. Astfel, ea porneşte de la observaţia că efectele radiative ale proceselor virtuale contribuie la masa efectiva a particulei Higgs. Tot aşa cum o minge întâmpină rezistenta la mişcarea sa intr-un fluid (deci masa ei efectiva creste) tot aşa si particula Higgs întâmpina rezistenţă la mişcarea sa in vidul cuantic, datorita interacţiunii cu fluctuaţiile cuantice ale vidului. Dintre acestea, cel mai important rol îl joaca crearea unei perechi de particula-antiparticulă. Contribuţia acestor fluctuaţii cuantice la masa bozonului se dovedeşte a fi pozitiva sau negativa, in funcţie de tipul particulei (fermion sau bozon). In plus, valoarea absoluta este data numai de masa particulei.

Acum, cu puţină imaginaţie, putem întrevedea soluţia: dacă fiecare fermion din Univers are un partener bozon de aceeaşi masă, cele două contribuţii la masa particulei Higgs se vor anula! Şi propoziţia inversă este adevărată: dacă fiecare bozon din Univers are un partener fermion de aceeaşi masă, iarăşi cele două contribuţii se vor anula... În final, masa particulei Higgs va rămâne foarte mică, deoarece contribuţia proceselor virtuale pentru crearea unei perechi şi recombinarea ei se compensează exact pentru bozoni si fermioni. Voila!

Propunerea supersimetriei de mai sus are un bonus neaşteptat, ce ţine de energia nenulă a vidului. Astfel, susţinătorii supersimetriei în natură cred că această nouă teorie ar putea rezolva misterul energiei vidului foarte scăzute care se observă în Univers.

Căci mecanica cuantica ne spune ca nu putem cunoaşte cu precizie si poziţia si impulsul unei particule. O consecinţa imediata este ca, in mecanica cuantica, o particula nu poate fi in repaus absolut, pentru ca ar avea si poziţia si impulsul cunoscute. Practic, o particula are atunci o energie reziduala nenula, prezenta chiar si la temperatura de zero absolut. Aceasta energie reziduala, însumata pentru toate particulele din Univers, poarta numele de energie a vidului, sau energie de zero.

Conform teoriei relativităţii generalizate, ne aşteptăm ca energia de zero a Universului (cea datorată fluctuaţiilor cuantice ale vidului) să contribuie la expansiunea sau contracţia cosmologică. Calculele curente arată că această energie este foarte mare, ceea ce înseamnă că Universul ar trebui să colapseze într-o fracţiune de secundă, conform ecuaţiilor lui Einstein. Cum acest lucru nu se observă, înseamnă că energia de zero a Universului trebuie să fie aproape nulă.

Pe de altă parte, se ştie că energia de zero a fermionilor este negativă, spre deosebire de cea a bozonilor (ca fotonul) care este pozitivă. Dacă fiecare bozon ar avea atunci un partener fermion de aceeaşi masă, şi invers, atunci energiile de zero ale celor două particule se vor anula reciproc, iar energia totală de zero ar fi perfect nulă! Adică exact ce ne dorim din punct de vedere cosmologic!

Iată mai sus numai din două argumentele foarte puternice care fac teoria supersimetriei atrăgătoare. Problema este însă că nici un partener supersimetric al particulelor cunoscute nu a fost detectat până în prezent! Astfel, nu am văzut selectroni, care ar fi bozoni de masă egală cu cea a electronului şi care ar fi atunci uşor observabili în experimente. Ori scuarci, ori fotini, etc...

Teoreticienii au însă argumente pentru această lipsă completă de susţinere experimentală. Ei cred în primul rând că supersimetria este ruptă spontan în Universul nostru. Cu alte cuvinte, că particulele şi partenerii lor nu au mase precis egale, ci diferite, atâta cât să nu le observăm încă în experiment! Practic, toţi partenerii particulelor cunoscute, selectronul, fotinul, scuarcul, etc, ar avea mase mai mari decât cele ce se obţin în experimente, de ordinul a câteva sute de GeV... Acum însă, masele lor nu pot fi mult prea mari, căci astfel se strică prea mult echilibrul iniţial între particule şi partenerii lor, cel pe care de fapt l-am folosit când am introdus supersimetria! Atunci, dacă partenerii ar fi prea grei faţă de particulele cunoscute, am obţine din nou o masă prea mare a particulei Higgs şi o energie de zero a vidului prea mare... Estimativ, superpartenerii nu ar trebui să fie ordine de mărime mai grei decât particula Higgs. Cum aceasta este estimată a fi mai mică decât 170GeV (masa cuarcului top), superpartenerii au probabil mase de ordinul a câţiva TeV...

De aceea, teoreticienii cred că aceşti superparteneri au şanse mari să fie observaţi la LHC, care este capabil să creeze particule de mase de până la 14 TeV... Pe de altă parte, dacă nici atunci superpartenerii nu vor fi găsiţi, mulţi cred că aceasta va reprezenta sfârşitul teoriei supersimetriei... Putem spune atunci, cu încredere, că testul experimental final al supersimetriei îl reprezintă acceleratorul Large Hadron Collider...

Celelalte aşteptări ale oamenilor de ştiinţă sunt mai exotice şi de aceea puteţi paria mai puţin pe ele. Una este identificarea unei particule din care ar putea fi construită misterioasa materie întunecată. Aceasta trebuie să interacţioneze cât mai puţin cu materia înconjurătoare, ceea ce ar justifica observaţiile experimentale. Pe de altă parte, această particulă ar fi foarte comună în Univers, cu o cantitate totală cam de cinci ori mai mare decât toată masa obişnuită la un loc, aşa cum sugerează măsurătorile astronomice. Desigur, se speră că puternicele coliziuni de la LHC vor crea şi această particulă (printre altele) ce ar forma materia întunecată. Ar fi desigur un triumf să putem verifica în laborator nişte observaţii astronomice.

O altă observaţie dorită, dar destul de improbabilă, este scoaterea în evidenţă a unor dimensiuni spaţiale adiţionale ale Universului. Aceasta este o previziune cunoscută a teoriei coardelor, unde un număr de şase sau şapte dimensiuni spaţiale adiţionale ar fi compactate foarte mult, în aşa fel încât ele au scăpat detecţiei noastre de până acum. Astăzi însă, prezicerea unor dimensiuni adiţionale ale Unviersului a devenit foarte populară şi a depăşit graniţele teoriei coardelor. Dacă este aşa, este posibil ca noile particule create să poarte informaţii despre acestea. Ca o paranteză, nimeni nu se asteaptă să putem verifica teoria coardelor, căci aceasta ar necesita energii mult prea mari pentru LHC.

O variantă mai puţin populară a teoriei dimensiunilor adiţionale este înglobarea unui univers spaţial tridimensional (ca cel al nostru) într-unul de dimensiune mult mai mare, tot aşa cum o hârtie bi-dimensională face parte dintr-un spaţiu tridimensional. În plus însă, numai gravitonii ar putea călători în afara spaţiului tridimensional, iar celelalte particule (sau forţe) nu. Practic, în exemplul cu hârtia, fiinţele bidimensionale nu ar părăsi niciodată suprafaţa, ci doar gravitonii creaţi de ele. Consecinţa directă este că forţa gravitaţională devine mult mai puternică, crescând efectiv ceea ce oamenii de ştiinţă numesc dimensiunile lui Planck (adică acele dimensiuni la care gravitaţia şi mecanica cuantică joacă roluri egale). În final, o astfel de teorie permite crearea unor găuri negre microscopice, care au loc la energii de ordinul masei lui Planck şi care astfel ar fi accesibile în experimentele LHC. Deşi aceste găuri negre microscopice se vor evapora foarte repede, cercetătorii speră că prezenţa lor ne va da o imagine despre o fizică ce urmează însă să fie descoperită.

Nu în ultimul rând, este posibil ca experimentele de la LHC să ne arate că particulele pe care noi le considerăm elementare (ca electronul sau cuarcul) să fie compuse. Şi acest scenariu este extrem de improbabil, căci nu există până acum nici o astfel de sugestie, dar nu este imposibil. Oamenii de ştiinţă cred însă că astfel de efecte ar fi observabile mai degrabă la energii de 40TeV, adică mult peste cele obţinute la LHC.

Sumarizând, există două scenarii foarte discutate. Primul este că la LHC se va găsi doar bozonul Higgs şi nimic altceva… Acesta este un scenariu de coşmar pentru cercetători, chiar dacă foarte probabil… În acest caz ei ar trebui să aştepte probabil mii de ani până când se vor putea construi acceleratoare care să probeze energii de ordinul masei lui Planck, 10¹⁹GeV, acolo unde sigur gravitaţia trebuie să fie combinată cu mecanica cuantică.

Problema masei bozonului Higgs, încă nerezolvată în modelul standard, sugerează totuşi că o nouă fizică se ascunde la energii de genul celor probate de LHC. Aceasta este şi speranţa cercetătorilor, care nu sunt atât în aşteptarea unor confirmări (ca supersimetria, dimensiuni adiţionale ale spaţiului, etc.), ci în aşteptarea unor noi rezultate experimentale care să facă curăţenie printre teoriile existente şi să imprime un nou avânt fizicii fundamentale, aflată astăzi în impas, după aproape 25 de ani de la ultimele descoperiri majore…

[aparut in Revista "Stiinta si Tehnica", Sept-Oct 2008].

[www.stiinta.info] Sursa originală: Revista Stiinta si Tehnica