Personalităţi care au influenţat industria IT

11 august 2009 | 18:38 George Olteanu

Spectaculoasa lume a IT-ului nu a apărut în urma vreunui Big Bang ci s-a construit pas cu pas, sub privirile nedumerite ale oamenilor obişnuiţi, încă din antichitate. Evoluţia lentă a ţinut până în secolul XX , când a avut loc o descătuşare incredibilă de forţe ce au propulsat industria IT la nişte standarde şi tehnologii care depăşesc imaginaţia multora dintre noi.

Ne-ar fi plăcut să fim 100% corecţi şi să îi menţionăm pe toţi cei ce au adus o contribuţie însemnată în acest domeniu, dar atunci am fi muncit la o adevărată enciclopedie, nu la un articolaş de cultură generală, uşor de digerat şi, sper eu, util. Ne vom rezuma la câteva personalităţi marcante pe care ar fi păcat să nu le cunoaştem un pic mai bine, iar după lecturare să putem spune mai mult decât “parcă am auzit de el/ei”.

Cifrele arabe: ce ne-am fi făcut fără ele

“Strămoşii” oamenilor din IT au fost în principiu matematicienii şi fizicienii secolelor XVIII şi XIX. Însă înaintea lor au fost şi alţii, cel puţin la fel de importanţi. Spre exemplu, Al-Khwārizmī (matematician, astronom şi geograf arab) este cel care, undeva spre jumătatea secolului al IX-lea, a pus bazele algebrei şi algoritmilor în faimoasa carte “Al-Jabr wa-al-Mfuqabilah” - de unde s-a adoptat de altfel şi denumirea “algebra”.

Un alt matematician arab, considerat drept unul dintre întemeietorii ştiinţelor moderne, a fost Abu Ali Hasan Ibn Al-Haytham sau Alhazen (965 – 1040). Acesta a publicat lucrări de referinţă pentru viitorii oameni de ştiinţă, viitoarele genii, pe o mulţime de domenii: astronomie, matematică, fizică, optică, medicină (anatomie, oftalmologie), inginerie şi psihologie. O lucrare notabilă a lui Alhazen este "Kitāb al-Manāẓir"‎ (Book of Optics ), considerată una dintre cele mai importante din istoria fizicii şi pusă la loc de cinste lângă capodopera ştiinţifică a celebrului Isaac Newton – “Philosophiae Naturalis Principia Mathematica”, în care a fost enunţată legea universală a gravitaţiei.

Până în secolul XX, personalităţi cu nume răsunătoare în domeniile ştiinţifice au realizat diverse dispozitive, experimente şi lucrări care au sprijinit mai târziu cercetătorii contemporani şi au permis, printre altele, creearea universului IT aşa cum îl ştim. Să-i menţionăm aşadar pe Wilhelm Schickard – inventatorul calculatorului mecanic (1623) şi pe Blaise Pascal, cel care în 1645 a realizat al doilea calculator mecanic (Pascalina), capabil să facă adunări şi scăderi.

Mai apoi, Leibniz a dezvoltat ideile lui Pascal şi în 1672 a prezentat o maşină de calcul mai avansată, cu care se puteau face înmulţiri şi împărţiri. Prin aceeaşi perioadă, Sir Samuel Moreland realiza un dispozitiv capabil de calcule trigonometrice.

Secolul XIX – secolul geniilor

În secolul XIX, au apărut primele calculatoare mai complexe considerate strămoşii computerelor din ziua de azi: Difference Engines No 1 (1832), Analytical Engine (1834) şi Difference Engines No 2. Acestea au fost realizate de către Charles Babbage pentru ca, mai apoi, fiul său (Henry Babbage) să continue dezvoltarea sistemului Analytical Engine, având la bază pentru prima dată conceptul de computer cu unitate de procesare centrală.

Nu puteam să-l omitem pe Samuel Morse, inventatorul telegrafului electric (telegraful aerian a fost inventat de către Claude Chappe în 1794) şi al codului ce-i poartă numele (1832) sau pe Oersted – cel care a descoperit existenţa câmpurilor magnetice (1820).

După anul 1850, geniile au început să îşi arate capacitatea uimitoare de creaţie şi realizările fără de care astăzi am fi scris în continuare cu pană de gâscă pe hârtie la lumina opaiţului. Iată-i:

George Boole – matematician, inventatorul operatorilor de tip boolean (AND, OR, NOT) şi a reprezentării în cod binar (0 şi 1). Se întâmpla în anul 1854.

James Clerk Maxwell defineşte în 1873 legile câmpului electromagnetic.

Nikola Tesla – apreciat drept unul dintre cei mai mari oameni de ştiinţă din istorie, a contribuit enorm în domeniul ştiinţific şi, dacă îmi permiteţi o părere personală, fără experimentele şi realizările sale, lumea noastră ar fi fost cu mult în urmă din punct de vedere tehnologic. Aş avea nevoie de săptămâni întregi ca să prezint ceea ce a făcut acest veritabil geniu. O să enumăr doar câteva dintre ele: curentul alternativ (1882), tehnologia de transmisie fără fir (wireless) şi telecomanda (1898), ciruitul de înalt voltaj “Tesla Coil” (1891), maşina electrică Tesla, motorul de inducţie (1887), turbina Tesla şi multe altele.

Don E. Felt – a realizat “comptometrul” (Comptometre, 1886) – calculator cu taste numerice în stil “keypad” şi, în 1889, primul calculator de birou cu imprimantă încorporată.

Heinrich Hertz a demonstrat în 1887 existenţa undelor electromagnetice (după legile lui Maxwell) prin realizarea unui aparat capabil să detectezele unde radio de înaltă frecvenţă (VHF – Very High Frequency şi UHF – Ultra High Frequency).

Alexander Stepanovic Popov – inspirat de Hertz, rusul a realizat în 1894 prima transmisiune radio cu un receptor.

Secolul XX – secolul exploziei tehnologice

Aici personalităţile nu mai sunt ordonate cronologic ci am încercat să le poziţionăm după popularitate.

Bill Gates – cea mai cunoscută şi importantă figură din istoria IT-ului, co-fondatorul Microsoft şi conducătorul celei mai titrate companii din IT până în vara anului 2008. A vândut sistemele de operare MS-DOS şi Windows pe PC-uri, cel din urmă ajungând să deţină monopolul pe piaţă cu un procent zdrobitor de aproximativ 93%. Practicile care au dus la o asemenă cotă sunt desigur aprig comentate, însă acestea sunt cifrele, iar Bill Gates rămâne până una alta unul dintre cei mai mari antreprenori din istorie, aş putea spune chiar cel mai bun, cu o avere estimată la 40 de miliarde de dolari.

Sergey Brin şi Larry Page – inventatorii celui mai popular motor de căutare la ora actuală, este vorba desigur despre Google. Acesta a devenit disponibil publicului larg în anul 1998, iar acum domină piaţa motoarelor de căutare cu o cotă de aproximativ 63% în Statele Unite. În România, este preferat de peste 95% dintre utilizatori.

Steve Jobs – co-fondator al companiei Apple, alături de Steve Wozniak (inventatorul primului computer desktop comercial). În anul 1985, Steve Jobs a fost dat afară de către consiliul de directori, dar a revenit la cârma companiei din Cupertino în 1996, în vremuri negre. În acel an, Apple ar fi putut ajunge într-un colţ întunecat al istoriei dacă nu şi-ar fi făcut apariţia Steve Jobs cu al său nou proiect – Mac OS X. Apple şi-a revenit, iar astăzi este una dintre cele mai prolifice companii din lume, cu profituri uriaşe şi cu produse revoluţionare.

Steve Ballmer – actualul CEO Microsoft.

Douglas Carl Engelbart este inventatorul mouse-ului şi al interfeţei grafice utilizator (GUI).

Jerry Yang şi David Filo - oamenii care au fondat compania Yahoo!, recunoscută pentru serviciile de e-mail, motorul de căutare şi aplicaţia Yahoo! Messenger.

Martin Cooper, unul dintre managerii renumitei companii Motorala, a inventat telefonul mobil. Primul telefon mobil comercial a fost Motorola Dynatac 8000x.

Gordon E. Moore - unul dintre fondatorii corporaţiei Intel, recunoscut pentru "Legea lui Moore" (1965) conform căreia numărul tranzistorilor ce pot fi plasaţi pe un circuit integrat creşte exponential, dublându-se la aproximativ doi ani (acum se consideră la 18 luni).

Ken Thompson - inventatorul platformei UNIX.

Linus Torvald - creatorul sistemului de operare Linux, versiunea scalabilă a UNIX. Distribuţiile Linux au fost la început apreciate doar de experţi şi entuziaşti, dar în ultimii ani au devenit populare şi în rândul utilizatorilor obişnuiţi. Câteva dintre avantajele utilizării unei platforme bazate pe Linux: este gratuită, nu necesită resurse însemnate şi nu se află în vizorul programatorilor întunecaţi - cei care fac viruşi.

J. W. Mauchly a preluat ideile despre cum să realizezi un computer de la John Vincent Atanasoff şi în 1945 a reuşit să fabrice primul calculator electronic programabil - ENIAC. Sunteţi curioşi să aflaţi la ce a fost folosit pentru prima oară? La calculul parametrilor bombei cu hidrogen.

Nick Holonyak a inventat în 1962 LED-ul - dioda care a ajuns astăzi să fie prezentă pe mai toate gadgeturile de top cu display, dar şi ca sursă de iluminare de ultimă generaţie.

Norman Abramson este autorul conceptului de “pachet de date” şi a protocolului ALOHA (1970) care a stat la baza dezvoltării reţelei ethernet, cea mai eficientă şi utilizată în ziua de azi.

Paul Allen a fondat în 1975 Microsoft Corporation, alături de Bill Gates. Contra sumei de 50.000 $, Paul Allen a obţinut de la Seattle Computer Products drepturile pentru sistemul de operare QDOS (Quick and Dirty Operating System, predecesorul cunoscutului MS-DOS), pe care IBM l-a instalat pe calculatoarele ce aveau să se găsească în aproape fiecare locuinţă: PC-urile. Paul Allen a stat în conducerea companiei până în anul 2000 şi a fost unul dintre cei mai buni strategi, după care s-a retras. Acum practică filantropia, departe de agitaţia de pe piaţa IT şi departe de orice fel de criză.

Mark Andreseen este inventatorul Mosaic (unul dintre primele browsere Web) şi co-fondatorul companiei Netscape, alături de James Clark.

Timothy Berners-Lee, sprijinit de Robert Caillau, a inventat în 1989 limbajul HTML şi World Wide Web-ul.

Vinton G. Cerf – unul dintre pionierii Internetului şi cel care a dezvoltat împreună cu Robert Kahn protocolul TCP de transmisie a datelor.

Seymour R. Cray este inginerul care a proiectat super computerele Cray, cu o putere de calcul incredibilă: 1 GigaFLOP în 1985 (record absolut) şi 1.3 PetaFLOPS în 2008.

Steve Crocker – un alt pionier al Internetului. A stabilit primele protocoale de comunicare între două computere-gazdă (1969), a contribuit la crearea reţelei ARPANET (1974) şi a fost cel care a setat standardele pentru comunicarea prin e-mail (1977).

John Bardeen, W.Shockley şi W. Brattain au obţinut premiul Nobel pentru Fizică, în 1956, datorită contribuţiei aduse la inventarea tranzistorului.

“Ted” (Edgar F. Codd) – omul care la începutul anilor ’70 a pus bazele limbajului SQL (Structured Query Language).

John Fleming – inventatorul diodei şi al lămpii electrice.

Lee De Forest – în 1907 a inventat trioda (tubul electronic cu trei electrozi.

Secolul XXI - generaţia care a revoluţionat Internetul

Mark Zuckerberg - nu a împlinit încă 26 de ani, dar din averea lui de aproape 1 miliard de dolari pot trăi regeşte generaţii întregi. Mark ZukerBerk este omul din spatele Facebook, unul dintre cele mai tari site-uri de socializare.

Matt Mullenweg - Este omul care a bus bazele WordPress - un instrument open-source pe care foarte mulţi bloggeri îl folosesc pentru a-şi defini rapid site-ul, iar apoi pentru a-şi publica articolele.

Jack Dorsey - creatorul Twitter. Micro-blogging-ul este acum cea mai bună modalitate de comunicare între prieteni şi cunoştinţe sau între companii şi clienţi (un fel de SMS gratuit, transmis către un grup). Scurt şi la obiect. Generaţia Twitter se foloseşte de acest serviciu pentru a-şi informa "urmăritorii" cu privire la activităţile lor.

Ramu Yalamanchi este un antreprenor indian care ţine în frâie binecunoscutul Hi5 - foarte popular în România, dar şi în alte state.

Steve Chen, Chad Hurley şi Jawed Karim - fondatorii site-ului YouTube.

După cum spuneam la începutul articolului, este aproape imposibil să-i menţionez pe toţi cei care au venit cu idei care au revoluţionat industria IT. Lipsesc destui, însă cei menţionaţi aici sunt reprezentativi. Dacă mi-a scăpat vreo personalitate extrem de importantă, nu ezitaţi să ne completaţi.

Sursa: English for techies Wikipedia Science Museum si http://www.go4it.ro/

Laserul a împlinit 50 de ani. Forţa fie cu el!La multi ani!

Laserul este fără îndoială una dintre cele mai importante invenţii ale secolului XX , iar astăzi este o zi cu totul specială - se împlinesc 50 de ani de la crearea lui. Cu această ocazie, salutăm doi dintre numeroşii oameni de ştiinţă care au contribuit sau de care a depins această realizare: Albert Einstein (cel care a pus bazele teoretice) şi Theodore H. Maiman - omul care a construit primul LASER funcţional.

Demonstraţia primului astfel de dispozitiv a avut loc pe 17 mai 1960, în laboratoarele Hughes Research. Prototipul avea la bază un cristal sintetic de rubin, iar lumina emisă era evident roşie. Ca putere, ne rezumăm la a spune doar că era vizibil prin mici pulsaţii luminoase şi nu ar fi ameninţat nici măcar o molie, având sub 1 miliwat putere.

Firesc, tehnologiile au evoluat, iar laserele au devenit indispensabile - nici un spital, nici o fabrică, nici o armată şi nici măcar un film S.F. nu pot fi apreciate în lipsa lui. Imaginează-ţi Star Wars sau Star Trek fără lasere. Imaginează-ţi reclama la Altex fără "Laser, frate!". Imaginează-ţi un show fără efectele luminoase produse de lasere. Şi mai imaginează-ţi o operaţie fără laser.

Laserul în ficţiune

Modelele actuale sunt de diferite tipuri şi puteri , în funcţie de scopul utilizării. Un simplu pointer are 1 mW, un DVD Writer are 250 de mW, laserele medicale până la 100 de Waţi, iar cele industriale merg până la 3000 de Waţi.

Cel mai puternic laser din lume se numeşte Titan Laser. Are 1,3 Petawaţi, adică 1,3 cvadrilioane de waţi sau, pe înţelesul tuturor, un milion de miliarde de waţi! Este deţinut de Statele Unite (în Laboratoarele Naţionale Lawrence Livermore, California) şi se foloseşte în cadrul unor experimente fizice extrem de complexe.

În armată, laserele sunt folosite mai mult pentru defensivă sau în tandem cu arme ofensive. Laserul în sine nu a fost deocamdată dezvoltat pentru a distruge, cel puţin nu la scară largă.

Laserul în armată

Cele mai importante beneficii aduse de laser nu ţin însă de război, ci de domeniul medical. Cu laserul se pot executa precis lucrări dentare, de cosmetică (eliminarea celulitei spre exemplu), operaţii pe ochi şi alte organe, inclusiv pe creier.

Laserul în medicină

În fine, industria în general s-ar mişca mult mai greoi fără lasere. Acurateţea oferită de aceste dispozitive nu poate fi egalată de niciun alt aparat. Construcţia maşinilor, maşinăriilor şi a diverselor echipamente devine astfel una mult mai rapidă, dar şi fină în acelaşi timp.

Laserul ca divertisment

După toate acestea, ce mai putem adăuga decât că viaţa noastră ar fi fost mult mai grea decât în prezent. Eu unul mă tot gândesc la o operaţie cu laser care să mă scape de miopie. Este adevărat că preţul nu e unul chiar mic, mai ales acum în vreme de criză. Dar când vine vorba de vedere, ai da oricât ca să fie totul bine.

Închei prin a saluta încă o dată oamenii de ştiinţă care au contribuit la construirea şi dezvoltarea laserului. Forţa fie cu ei!

Sursa: Wikipedia si http://www.go4it.ro/

A izbucnit revolutia wireless!

Sunt o binecuvantare si se poate spune ca stau la baza evolutiei noastre explozive din ultimul secol, dar cablurile electrice par desuete si primitive. Computerele, televizoarele, telefoanele mobile si, in general, toate dispozitivele electronice devin din ce in ce mai subtiri si mai mici, dar increngatura de “mate” din coltul fiecarei camere ramane un impediment inestetic in calea adevaratei exprimari minimaliste. Apoi, mai exista si inconvenientul realimentarii telefoanelor, a mp3 playerelor si a laptopurilor. Un deranj minor, intr-adevar, dar posesorul poate uita cu usurinta sa incarce bateriile unui dispozitiv si sa plece cu el inoperabil. Nu ar fi oare viata mai simpla daca energia ar fi “injectata”, prin fascicule invizibile, in aparatele noastre, oridecateori am intra intr-o cladire? Comunicarea wireless a devenit omniprezenta, deci ce ne impiedica sa ne scuturam pentru totdeauna de cablurile electrice in ceea ce priveste alimentarea cu energie a dispozitivelor noastre?

Conspiratia impotriva revolutiei

Eficienta redusa a transmiterii si problemele de siguranta au sabotat incercarile transferului de energie wireles, insa cateva initiative - intre care, unele, semnate de nume mari, precum Sony si Intel - propun o noua abordare pentru a face lucrurile sa mearga. Ultimii cativa ani au adus in atentie demonstratii promitatoare cu telefoane mobile, laptopuri si televizoare alimentate wireless. Ideea transferului de energie fara fire este aproape la fel de veche ca insasi producerea de electricitate.

La inceputul secolului XX, Nikola Tesla a propus folosirea unor bobine uriase pentru a transmite eletricitate prin troposfera si a alimenta casele oamenilor. Genialul om de stiinta a inceput chiar demersurile pentru construirea Turnului Wardenclyffe din Long Island, New Yok, un enorm turn de telecomunicatii, ce avea sa testeze si ideea de transfer, fara cabluri, a energiei electrice. Povestea spune ca finantatorii lui Tesla si-au retras fondurile atunci cand au inteles ca nu ar exista o modalitate eficienta prin care sa se asigura ca oamenii vor plati pentru electricitatea folosita, iar centralele electrice prin cabluri au fost alese in schimb.

Transmiterea wireless a revenit in atentie in anii '60 ai secolului trecut, printr-o demonstratie a unui elicopter miniatural alimentat prin microunde emise de la sol. Unii au sugerat chiar ca, intr-o zi, s-ar putea sa alimentam navele spatiale prin directionarea catre ele a unor raze laser purtatoare de energie. Mergand pe aceeasi idee, multe teorii au fost emise si in explorarea posibilitatii de a transmite energie la sol de catre satelitii orbitali, ce ar putea stoca energia solara. Tranferul de energie sol-sol, pe distante mari, ar solicita infrastructuri costisitoare, iar grijile privitoare la siguranta transmiterii energiei prin microunde de mare putere au nascut scepticism fata de aceasta modalitate de alimentare.

Desi nu vom asista prea curand la construirea unei centrale electrice wireless, ideea electricitatii transmisa prin fascicole la o scara mai mica incepe sa castige teren. Iar acest lucru se intampla deoarece, odata cu tehnologiile wireless, precum Wi-Fi si Bluetooth, si cu circuitele tot mai reduse ca dimensiuni, cablurile de alimentare raman singurele care pun cu adevarat o limita ideii de mobilitate si portabilitate. Evolutia in aceasta directie pare una inevitabila, din momnetul nasterii comunicatiilor wireless, este de parere David Graham, cofondator al companiei PowerBeam din San Jose, California. Cu acest nou imbold, inginerii si companiile tinere au acceptat provocarea si, desi energia "proiectata" este inca "in fasa", trei optiuni viabile par sa isi faca loc la suprafata.

Transmiterea electricitatii cu ajutorul undelor radio este, probabil, cea mai evidenta solutie, de vreme ce se pot folosi, in principiu, aceiasi transmitatori si receptori utilizati in comunicatiile Wi-Fi. Compania Powercast, din Pittsburgh, Pennsylvania, a utilizat recent aceasta tehnologie pentru a transmite microwatti si miliwatii de putere la cel putin 15 metri distanta, catre niste senzori industriali. Se crede ca o abordare similara ar putea fi folosita intr-o zi pentru a realimenta dispozitive mici, precum telecomenzile, ceasurile cu alarma si chiar telefoanele mobile.

“Laser, frate”

O a doua posibilitate, pentru dispozitive cu o nevoie mai mare de energie eletrica, o reprezinta declansarea unei raze laser infrarosii bine focusate catre o celula fotovoltaica, care sa transforme raza in energie electrica. Este abordarea adoptata de PoweBeam, dar momentan, gradul sau de eficienta este de numai 15-30%. Chiar daca ar servi unor aplicatii ceva mai energofage decat alimentarea prin unde radio, in practica ar insemna, totusi, o mare risipa.

Tehnologia a fost intrebuintata pentru alimentarea unor corpuri de iluminare, boxe si rame digitale wireless, care necesita mai putin de 10 watti pentru a functiona. In timp, pe masura ce atat laserele cat si celulele fotovoltaice vor fi imbunatatite, compania crede ca ridicarea eficientei la un procent de 50% va fi posibila. "Nu vedem de ce nu am putea ajunge sa alimentam un laptop. 100 de metri nu inseamna atata de mult", este de parere Graham. Spre deosebire de alte posibile tehnnici, o raza bine focusata are o pierdere de energie minima pe distante mari, pastrandu-si eficienta.

Exista insa si personaje care isi pastreaza scepticismul cu privire la posibilitatea ca aceasta tehnologie sa fie una practica pentru dispozitivele portabile, care se deplaseaza constant si intre mai multe incinte. O raza in infrarosu nu ar fi potrivita pentru incarcarea unui telefon mobil, se misca prea mult, este de parere Menno Treffers, director al Consortiului de Energie Wireless din Olanda.

Solutia razei de energie ar fi dotarea dispozitivului beneficiar cu un mic receptor fluorescent astfel incat o camera a transmitatorului sa poate urmari lumina si sa directioneze raza laser in mod corespunzator. O alta problema ar fi aceea ca este necesara o raza diferita pentru fiecare dispozitiv ce trebuie alimentat, ceea ce reprezinta o provocare inginereasca, crede Aristeidis Karalis, de la Institutul de Tehnologie Massachusetts, dezvoltatorul unui sistem alternativ de transfer energetic wireless.

Arta rezonantelor

A treia posibilitate pentru alimentarea cu energie fara cabluri este inductia magnetica, cea mai tentanta alternativa pentru aplicatiile domestice. Un camp magnetic fluctuant emanand dintr-o bobina poate induce un curent electric intr-o alta bobina apropiata. Este si modalitatea prin care multe dispozitive, precum periutele de dinti electrice si chiar unele telefoane mobile isi reincarca beteriile golite.

Problema este, insa, aceea ca, desi eficienta transferului este buna de aproape, ea poate scadea la zero atunci cand distanta fata de transmitator creste fie si numai la cativa milimetri. Se stie de multa vreme ca un asemenea transfer mecanic de energie este enorm imbunatatit daca doua obiecte rezoneaza la aceeasi frecventa. Karalis s-a intrebat daca nu cumva aceeasi idee ar putea imbunatati si eficienta inductiei magnetice la distante mai mari.

Proiectul echipei sale consta dintr-o bobina inductoare conectata la un capacitor. Energia acestui circuit oscileaza rapid intre un camp electric din capacitor si un camp magnetic din bobina. Frecventa acestei oscilatii este controlata de abilitatea capacitorului de a stoca incarcatura si de abilitatea bobinei de a produce un camp magnetic. Daca frecventa din circuitul transmitatorului de energie difera de cea a circuitului din receptor, atunci ele sunt non-rezonante.

Rezultatul este ca energia eliberata de transmitator nu va fi in faza cu energia existenta deja in receptor, ceea ce ar putea conduce la anularea reciproca a celor doua, limitand o acumulare pertinenta de energie inauntrul receptorului. Dar daca transmitatorul si receptorul sunt rezonante, este de parere echipa, campurile oscilante ale celor doua bobinaje vor fi permanent sincronizate, deci interfata va fi constructiva, iar cantitatea de energie transferta va creste.

Inceputurile sunt mereu timide

Si-au testat teoria in 2007, cu mare succes, transmitand 60 de watti la o distanta de doi metri, cu o eficienta de 40%. Echipa a fondat, de atunci, o companie denumita WiTricity, pentru a dezvolta ideea. Anul trecut, firma a folosit doua bobine cubice, cu diametrul de 30 centimetri, una pentru receptor si una pentru transmitator, pentru a alimenta un televizonr de 50 watti, aflat la 0,5 metri distanta de sursa de putere, cu o impresionanta eficienta de 70%. In unele cazuri, imbunatatirea eficientei datorita rezonantei poate fi de peste 100.000 de ori mai mare decat in cazul inductiei nerezonante. Spre deosebire de trasferul de energie prin tehnologie laser, un camp magnetic nu este concentrat intr-un punct si, de aceea, poate depasi obstacolele de orice fel dintre transmitator si receptor.

Companiile producatoare de aparatura electronica puternic consumatoare se arata dispuse sa investeasca in "trasferul rezonant". Sony, spre exemplu, a facut deja demonstratia unui televizor wireless, iar Intel investigheaza aceasta tehnologie pentru a o aplica unei intregi game de dispozitive. Eficienta transferului de energie fluctueaza independent de cantitatea de curent necesara, asa incat aceeasi eficienta poata fi obtinuta pentru laptopuri, aparate electronice mari consumatoare precum tv-urile si aparate portabile mai mici, precum celularele. Cu alte cuvinte, aceeasi proportie din energia totala se va pierde atat in cazul unui televizor cu plasma energofag, cat si in cel al unui mic PDA. Cu demonstratii atat de promitatoare, pare posibil ca energia wireless sa intre, candva, in casele noastre.

Este foarte probabil ca tehnologia sa se loveasca de unele obiectii in drumul sau. De exemplu, este de inteles mica ingrijorare in legatura cu emisia de raze de energie de putere relativ ridicata prin atmosfera. Sa ne gandim la transmisiunile laser. Mari energii concentrate intr-o raza laser ingusta ar putea cauza tulburari serioase unei persoane. Acesta nu ar trebui sa reprezinte un pericol cu produsele PoweBeam: daca mica camera a trasmitatorului nu reuseste sa repereze semnalul becului luminos al receptorului, intrerupe laserul in cateva milisecunde. De asemenea, receptorul va trimite un mesaj radio catre transmitator daca va sesiza o intrerupere inexplicabila a transferului de putere.

Sau mai bine nu?

Expunerea la undele radio si la campurile magnetice fluctuante presupune, de asemenea, posibile pericole. Daca ele transmit caldura in celulele noastre, ne pot deprecia tesuturile in perioade lungi de timp. Toate tehnologiile prezinta un eventual risc in interactiunea termica cu trupul uman, in acelasi mod in care o face si radiatia telefoanelor mobile. Dar, dat fiind faptul ca expunerea s-ar afla sub nivelurile stabilite de Comisia Internationala de Protectie pentru Radiatia Non-Ionizanta (ICNIRP), pe care WiTricity le respecta strict, nu ar trebui sa fie probleme.

Ramane, totusi, teama privitoare la capacitatea campurilor electromagnetice de a afecta tesutul prin alte mecanisme, non-termice, o ingrijorare percutanta a multor biofizicieni in legatura cu semnalele celularelor. In lipsa oricaror studii de testare a expunerii pe termen lung la aceste dispozitive, acesti cercetatori trebuie, momentan, sa se bazeze pe studii de laborator, care nu au reusit sa gaseasca efecte biologice clare. Problema este inca deschisa spre dezbatere. Daca metodele de transmisiune wireless a energiei se incadreaza toate in criteriile ICNIRM, atunci expunerea nu ar trebui sa prezinte riscuri mai mari decat cele ale telefoniei mobile.

Probabil, mai stresante raman ingrijorarile cu privire la mediu. Cum incalzirea globala este o problema in continua crestere, multi cauta modalitati de imbunatatire e eficientei si de economisire a energiei - si prin urmare centrale energetice cu emisii reduse de gaze cu efect de sera. Pentru unii, transmisiunea fara cabluri a energiei electrice va parea o manevra risipitoare si retrograda. Faptul ca aceste aplicatii au o eficienta de numai 10 pana la 60% inseamna ca 90 pana la 40% din electricitatea pentru care un proprietar plateste ar fi irosita. Gandindu-ne la alimentarea dispozitivelor mici, portabile, individuale, pierderile de energie pot parea insesizabile, dar folosirea alimentarii wireless pentru un camin intreg ar implica neajunsuri mult mai mari in acest sens. Iar intrebarea este daca suntem dispusi sa renuntam la eficienta cablurilor de dragul esteticii minimaliste.

http://www.descopera.ro/

Unicorn - Licorna - Inorog

Este o faptura fabuloasa si multiforma; exista unicorni cai, magari, pesti, dragoni, scarabei etc. Prima oara a fost atestat in lucrarea Indica a lui Ktesias, medicul grec al imparatului Persiei Artaxerxes al II-lea (sec. IV i.e.n.), care scria ca inorogii (monokeros, in greaca) sunt un fel de magari salbatici mai mari decat caii, cu un trup alb, cap rosu-inchis, ochi albastri si un corn ascutit in frunte. "Baza cornului este alba ca zapada, varful - galben-aprins iar mijlocul - negru." Plinius cel Batran il descrie ca pe "cel mai fioros animal, care seamana la trup cu un cal, la cap cu un cerb, la picioare cu un elefant, la coada cu un porc". Are un singur corn, negru si lung de trei picioare, in mijlocul fruntii. "Se spune ca aceasta fiara nu poate fi prinsa vie."
Marco Polo pretinde a-l fi vazut: "picioarele inorogului sunt ca ale elefantului, iar capul ca de mistret. Fiarei ii place sa se tavaleasca prin noroi si nu este un animal frumos; nu seamana deloc cu inorogul pe care ni-l imaginam in tarile noastre." Asemanarea cu rinocerul, al carui corn era pretuit in Orient din timpurile cele mai vechi pentru virtutile lui tamaduitoare, este evidenta. Metamorfoza fizica se datoreaza faptului ca Europa medievala nu putea concilia o fiinta respingatoare cu atributele ei binefacatoare.
Si in Fiziologul este un animal grotesc si inspaimantator, a carui existenta emana tristete, caci harul lui, cornul, a devenit o absurda si nefolositoare forta, o povara; "inorogul iaste o hiara foarte mare si cu nas de os, care nas trece prin gura si spanzura pe subt barba. Si nu poate ca sa ia cu gura nimic, far' numai unde se afla iarba mare, scotand limba pe de o parte de nas, paste. Iar cand vede vreo hiara de orice feliu, o prinde si o tranteste in cornul sau. Si, dupa ce sa junghe acea hiara in cornul lui, atunci sa scura sangele ei si pica pre limba inorogului; si cu acel sange se adapa."
In China este unul dintre cele patru animale de bun augur (alaturi de phoenix, broasca testoasa si dragon - cu care uneori se confunda ca stapan al ploii) si concureaza justitia regala, ucigandu-i pe pacatosi. Socotit panaceu universal, cornul de inorog avea mare cautare in Orient si Occident, mai ales ca antidot impotriva otravurilor. Obiectele din "corn de inorog" erau facute din corn de rinocer si mai tarziu, din "corn" de narval (balena din marile nordului, cu un singur dinte rasucit, lung si ascutit, care atarna din cerul gurii si poate atinge trei metri).
Dintr-o faptura hibrida, cu cornul pe bot crescut in sus sau in jos, inorogul a devenit in lirica medievala o creatura feerica, inca neimblanzita, singuratica si androgina, al carei trup alb, asemanator unui cal, dar mult mai gratios, mai suplu, raspandea lumina in timp ce de sub copite ii sareau nori de scantei. Cornul rasucit ca o coloana maura, drept si vertical, rasarit in mijlocul fruntii, simboliza flacara spirituala, raza solara, penetratia puritatii in impur, invincibilitatea, Duhul Sfant. Traia in paduri tainice si prezenta lui benefica alunga duhurile rele. Motivul "La Dame a la licorne" este dintre cele mai raspandite in vremea castelor iubiri cavaleresti: cand intalneste o fecioara, licornul inspaimantator prin neprihana, adoarme cu capul in poala ei. Atunci vin vanatorii si il ucid.
In alchimie simboliza mercurul, substanta transformanta prin excelenta, si era totodata "salvator" si eliberator".
Ca "spiritus vitae", a fost socotit un simbol al blandetii, nobletii, puterii si intelepciunii. Pe de alta parte, violenta sa era indreptata numai impotriva raului. A fost adoptat de heraldica si a figurat si pe blazonul lui Nicolaus Olachus. In diploma lui de innobilare, Ferdinad de Habsburg, mentiona: "Se spune ca unicornul e cea mai salbatica fiara, dar si cea mai nobila. Toate neamurile nobile care au stapanit candva pamantul au fost viteze si nobile ca unicornul. Iar printre acestea, romanii cei de un neam cu tine nu au de fel obarsia cea din urma. Unicornul inseamna noblete, dar totodata istetime a spiritului. Caci ceea ce la fiara este asprime, la om este tarie, inzestrare prin care neamul tau, care a dat nastere multor capitani vestiti, este binecunoscut."
In romanul alegoric Istoria ieroglifica Dimitrie Cantemir alege Inorogul ca personaj sub a carui infatisare se ascunde insusi autorul. Cornul lui aduce "atata binefacere, incat fara el viata ni s-ar fi curmat".
O foarte frumoasa descriere a acestui animal fantastic aflam in Ultima licorna a lui Peter Beagle: trupul batran "nu-i mai era de culoarea nestatornica a spumei de mare, ci parea mai mult ca zapada ningand noaptea in bataia Lunii. Insa avea ochii limpezi, netulburati de oboseala si se misca precum umbrele, alunecand peste mare. Nu arata catusi de putin ca un cal cu corn, cum sunt adesea zugraviti unicornii; era mai mica si avea copitele despicate si in toate miscarile gratia din care caprioarele arata doar o asemuire timida. /.../ Gatul ii era prelung si zvelt si de aceea capul parea mai mic decat era in realitate, iar coama ii cadea pana aproape de mijlocul spinarii, moale ca puful de papadie si spumoasa ca un nor in destramare. Urechile le avea ascutite si picioarele subtiri la glesne cu smocuri de blana alba; cornul cel lung de deasupra ochilor ii scanteia tremurator intr-o luminescenta de scoica de mare, chiar si in cel mai adanc miez de noapte. Cu el omorase odinioara dragoni si vindecase un rege, a carui plaga otravita nu voia sa se inchida...
Licornele sunt nemuritoare. E in firea lor sa traiasca singuratece, de obicei in cate o padure unde e si un iaz de ajuns de limpede sa-si poata vedea rasfrangerea - caci putin tot sunt vanitoase, stiindu-se cele mai frumoase din lume si, pe langa asta, si vrajite... In padurea ei era primavara vesnica pentru ca traia ea acolo... "

Vezi mai multe din Documentare, Science & Tech pe 220.ro

sursa : http://www.220.ro/