Zdreanţă

Tudor Arghezi

L-ati văzut cumva pe Zdreantă,
Cel cu ochii de faiantă?
E un caine zdrenturos
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strans din petice,
Ca să-l tot impiedice,
Ferfenitele-i atarnă
Si pe ochi, pe nara carnă,
Si se-ncurcă si descurcă,
Parcă-i scos din calti pe furcă.
Are insă o ureche
De pungas fără pereche.
Dă tarcoale la cotet,
Ciufulit si-asa lăiet,
Asteptand un ceas si două
O gaină să se ouă,
Care cantă cotcodace,
Proaspăt oul cand si-l face.
De cand e-n gospodărie
Multe a-nvătat si stie,
Si, pe branci, taras, grăbis,
Se strecoară pe furis.
Pune laba, ia cu botul
Si-nghite oul cu totul.
-- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. -- "L-a mancat!"
"Stai nitel, că te dezvăt
Fără mătură si băt.
Te invată mama minte."
Si i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a imbucat,
Zdreantă l-a si lepădat
Si-a-njurat cu un lătrat.

Cand se uită la gaină,
Cu culcusul lui, vecină,
Zice Zdreantă-n gandul lui
"S-a făcut a dracului!"