duminică, 30 ianuarie 2011

Microprocesoarele: siliciu vs. ADN

Microprocesoarele realizate din siliciu isi vor atinge limitele de viteza si miniaturizare. Asadar, este nevoie de un nou material pentru a produce microprocesoare mai rapide.

In multe domenii oamenii de stiinta s-au inspirat din natura pentru a realiza diverse inventii. In natura, exista super-calculatoare in organismele vii, incluzand corpul nostru.

Moleculele de ADN (acid dezoxiribonucleic) au un potential extraordinar de a realiza calcule mult mai rapid decat cel mai puternic calculator realizat de om pana astazi. ADN-ul poate va putea fi integrat intr-un cip de calculator pentru a creea asa numitul “biocip” ce va propulsa calculatoarele intr-o noua era.

Un astfel de calculator bazat pe ADN va putea stoca de miliarde de ori mai multe date decat calculatoarele existente. Realizarea unor astfel de nano-calculatoare bazate pe material genetic poate va fi posibila in urmatorii zeci de ani, si va inlocui pe cele bazate pe siliciu.

Intel si IBM realizeaza cercetari pentru a folosi nanotubi de carbon. Tranzistorii realizati din cilindrii minusculi ar folosi mai putina energie decat cei realizati din siliciu.

O a doua varianta suna si mai interesant: folosirea ADN-ului, inlocuirea siliciului cu acidul dezoxiribonucleic, cel ce formeaza “caramizile” din genele noastre. Lantul de ADN deja encodeaza informatia, iar instrumentele actuale pot copia, uni, sterge, sau adaugand sectiuni.

ADN-ul ar putea oferi o varianta noua de a stoca si procesa informatia, mult mai rapid si cu un consum de energie mult mai scazut. Alte avantaje ar fi ca materialul este deja disponibil, este ieftin, si precum nanotubii, sunt aproape inimaginabil de mici.

Ideea nu este noua. In anul 1994, Leonard Adleman, un om de stiinta de la Universitatea din California, a folosit ADN-ul pentru a rezolva o problema: gasirea celei mai scurte rute dintr-un set de orase, “lovind” fiecare oras doar o singura data.

Datorita reusitei lui Adleman, este adesea numit inventatorul calculatorului bazat pe ADN. In articolul sau din 1994 din Science, a scris cum poate fi folosit ADN-ul pentru a rezolva probleme matematice.

Succesul lui Adleman a aratat ca ADN-ul poate fi folosit pentru a rezolva probleme matematice complexe.

In 1997, cercetatorii de la Universitatea din Rochester au realizat porti logice facute din ADN. Portile logice reprezinta o parte vitala a calculatorului. Aceste porti transforma codul binar intr-o serie de semnale pe care calculatorul le foloseste pentru a realiza operatii.

Aceste porti logice pot fi un inceput pentru crearea unei structuri similare cu cea a unui calculator existent. In locul folosirii semnalelor electrice pentru a realiza operatii logice, portile din ADN se bazeaza pe codul ADN.

Daca va fi realizat un asemenea calculator, acesta va fi mult mai compact si mai eficient decat cele conventionale. Doar intr-un centimetru cub ar putea incape peste 10 trilioane de molecule de ADN, va putea stoca 10 teraocteti de date, si va putea realiza 10 trilioane de calcule in acelasi timp.

Si nu numai atat, studiind ADN-ul, ne va putea ajuta sa intelegem mai bine un alt calculator complex: creierul uman.

Autor: Marius Ignatescu, www.descopera.org

vineri, 7 ianuarie 2011

“Dumnezeu a declansat Big Bang-ul” – Papa Benedict


Gandul Domnului se afla in spatele teoriilor stiintifice complexe precum Big Bang-ul, iar crestinii ar trebui sa respinga ideea conform careia Universul s-ar fi nascut accidental, a declarat joi, 6 ianuarie, Papa Benedict.

"Universul nu este rezultatul hazardului, asa cum doresc unii sa ne convinga. Contemplandu-l, suntem invitati sa descifram un mesaj profund intre frontierele sale: intelepciunea Creatorului, creativitatea fara seamana a lui Dumnezeu", au rasunat cuvintele Papei asupra celor 10.000 de oameni adunati in Piata Sfantului Petru, din Vatican, cu ocazia Bobotezei.

Desi a mai discutat despre evolutie, Papa Benedict s-a avantat rar atat de mult in timp, spre a face referire la concepte stiintifice precum Big Bang, eveniment in seama caruia cercetatorii arunca declansarea formarii Universului cu 13,7 miliarde de ani in urma. Unii atei sustin ca Stiinta poate demonstra faptul ca Dumnezeu nu exista, dar Benedict contracareaza aceste atacuri declarand despre teoriile stiintifice referitoare la originea si dezvoltarea Universului si a omului ca, in timp ce nu intra in conflict cu credinta, lasa multe dileme nerezolvate.

Atat Papa Benedict cat si predecesorul sau Ioan Paul au incercat sa dizolve imaginea anti-stiintifica a Bisericii, un stigmat profund aplicat acestei institutii atunci cand l-a condamnat pe Galileo Galilei pentru teoria heliocentrica, ce contravenea interpretarii invataturilor Bibliei.

Numele lui Galileo a fost de atunci reabilitat, iar Biserica accepta acum si evolutia ca teorie stiintifica, negasind un motiv intemeiat pentru care Dumnezeu sa nu fi folosit un proces evolutiv natural in formarea speciei umane.

Biserica Romano-Catolica nu mai propaga exclusiv creationismul si crede ca relatarea din Geneza este doar o alegorie a modului in care Dumnezeu a creat lumea. Totusi, institutia obiecteaza impotriva folosirii teoriei evolutioniste folosita ca punct de sprijin al filosofiei ateiste care neaga existenta Domnului si orice rol divin in procesul creatiei. Biserica respinge, de asemenea, folosirea Genezei ca text stiintific.

Sursa: Newsdaily si http://www.descopera.ro/